1,254 matches
-
la porțile vieții cu mulți ani în urmă, pentru că am avut fericita ocazie să mă nasc în casa unor oameni harnici și cinstiți și pentru că am crescut în satul nostru cu oameni muncitori și gospodari și mai ales pentru că am copilărit pe meleagurile însorite ale satului nostru! În acest blagoslovit Priponești mi-am petrecut prima copilărie cu anii luminoși și luminați de școală - aici am învățat datoria fiecărui ins de a munci cu sârguință și mai ales am învățat lupta cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mea de paradis. Trebuie să recunosc, însă, că acest paradis mirosea nu numai a frunză de nuc și a fân încins, ci și a rachiu prost. Și că am trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură o obligau să disprețuiască slăbiciunile, să fie chiar brutală când interesul material era în pericol. Bărbații pe care îi admiram, cărora doream să le semăn, mânuiau mai bine toporul decât vorbele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mele am păstrat aroma ploilor din Lisa, rămasă ca umezeala în copacii bătrâni crescuți în locuri ferite de soare. Cu toate acestea, de câte ori vreau să mă întorc la identitatea mea, mă încearcă sentimentul tulbure că nu sunt nicăieri întreg. Am copilărit între bărbați care băteau cu pumnul în masă, la cârciumă, sau aruncau brazii în car, în pădure, cum ai arunca un vreasc, fără ca experiența aceasta să-mi fie de folos. M-a făcut doar să-mi dau seama că-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Abia în secolul trecut a fost găsită și publicată. Poate, ar trebui să-mi compun și eu o rugăciune proprie. Cu siguranță, aș avea ce pune în ea. 46. Lisa de azi nu mai seamănă cu Lisa în care am copilărit eu. Casele sunt mai arătoase acum, au jaluzele, în loc de obloane, verande, în loc de pridvoare, și trei-patru odăi fiecare. Cele vechi erau construite din bârne. Acum se construiește numai din cărămidă, într-un stil cam greoi, împrumutat de la oraș. Lămpile cu gaz
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înmuiat condeiul în Luceafăr și a scris file din literatura noastră autentică. Fără el, am fi fost mai săraci în cuget sau simțiri, mai neputincioși în fața neajunsurilor culturale. Dacă nu s-ar fi născut la Botoșani și n-ar fi copilărit la Ipotești, ar fi avut obârșia în Alba Iulia, Râmnicu Vâlcea ori Timișoara. Dacă nu l-am fi avut deloc, l-am fi inventat. Așa cum spunea un alt poet de geniu al neamului, Virgil Carianopol, ” Dacă Dunăre n-aveam / Jiul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
catifelat. Apoi coborâseră către lumea locuită și timpul și tăcerea și îndepărtarea acoperiseră totul. Acum învățau la același liceu și, uneori, mergeau împreună spre casă, pentru că locuiau din nou în același cartier, cu totul altul însă decât cel în care copilăriseră. Aveau șaisprezece ani, ea era puțin mai înaltă decât el și cu mult mai frumoasă. Nici odată nu dăduse vreun semn că ar recunoaște în adoles centul subțire și negricios pe fostul băiețel din vila cea scufundată. Se apropiaseră pentru că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o mie, chiar și pe cel mai dens întuneric. Dar, cine știe cât mai poate dura asta?! Poate, încă cincisprezece, douăzeci, treizeci de ani. Sau și mai mult. Ori, poate, doar o zi! Cei care s-au născut la oraș și au copilărit într-un apartament la bloc, nu sunt prea legați de locuri, nici chiar de oameni. Asta pentru că, în aceste condiții, azi locuiești pe o anumită stradă și într-un anumit cartier, mâine, ori într-o altă zi, te muți și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ce te-a apucat ?... abia ți-am dat de supt. Taci că pe urmă încep și eu să plâng. I-am zis toate astea în limba engleză, deoarece copilul meu e englez. Nu va învăța niciodată limba în care am copilărit eu și-am crescut mare. Îmi vine să plâng. Mă simt de parcă mi-aș fi avortat propria limbă maternă. Mă uit la copilul meu englez și mă gândesc la limba mea română. E însă o senzație doar posibilă, nu neapărat
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
și a celui non-ficțional. Am avut în vedere în redactarea eseurilor și o componentă culturală dublată de una literară într-o propunere de estetică postmodernă. Figura centrală în toposul imaginarului creator al acestui capitol îl asigură lumea în care am copilărit orășelul Lipova, la 60 km de Timișoara și în care, sporadic ce-i drept, continui să mai fac vizite duminicale. Este o lume în care am evocat "liniștea matinală a plopilor, a castanului, a vecinilor de la casele de cartier vechi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ea nu are în cap asemenea idei de mare și copleșitoare răspundere, pentru dumneaei ceea ce contează cu adevărat este mai nimicul vieții dumneavoastră care este tare banal, tare plictisitor, tare cuminte: el mai nimicul samănă cu ulița Economilor în care copilăream eu în deceniul șapte la vremea amiezii, puțini oameni făceau ei șpațir (preumblare) pe acolo, prin luna mai era frumos pe ulița Economilor, prin luna noiembrie nu: ploi de toamnă și cotoare de varză puteam eu vedea în pruncie prin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
port vorbim? Faptul că își amintise așa, pe nepusă masă, despre Ghazal, cu amanta de față, îl derutase. Care din ele două îi era umbra și care perechea? Rămăseseră în casă toată după-amiaza aceea, se iubiseră și metresa lui se copilărise cum rar o făcea, lăsându-l să creadă că, într-un fel, era îndrăgostită. Pentru el, părea mai complicat să își recunoască exact ce simțea, dar un lucru rămânea clar: Ghazal, cea care atunci, în bucătărie, renunțase să mai vorbească
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
această istorie apocrifă. Pe biroul meu se află fotografia unui alt câine, din altă viață. Lângă el, înscris în același instantaneu, mă aflu și eu, cel care am fost, așezat în fața casei ce se înalță încă pe strada unde am copilărit. În mormântul său modest, ce se confundă cu grădina pe care a cutreierat-o, cățelul meu așteaptă să reînvie, când poveștile îl vor rechema la viață, ca acum, într-o lume care a va fi doar a lui. Mâna care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe acoperișurile de ardezie roșie. Vara-i și mai rău. Toată lumea-i afară pe stradă pân’ pe la zece-unșpe. — Mie-mi spui, scumpo! spuse doamna Reilly, șchiopătând în mod dramatic între cei doi prieteni ai ei. Adu-ți aminte c-am copilărit pe Dauphine Street. Aveam obiceiu’ să scoatem scaunele afară pe stradă și stăteam acolo și pân’ la douășpe uneori, așteptând să se mai răcorească-n casă. Și lucrurile pe care auzeai că le spun oamenii. Maică Doamne! — Oameni răi, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am hotărît că nu aveam să mă mărit niciodată. Petrecusem prea multe nopți visînd la o familie, la o casă plină de copii, de rîsete și zgomot, la un cămin care, În toate privințele, era aproape opusul celui În care copilărisem. Pierdusem prea multe nopți visînd la un viitor care nu se materializa niciodată, la bărbați care nu erau niciodată așa cum Îi doream eu. Și, astfel, m-am decis să mă concetrez asupra muncii mele. La treizeci și trei de ani, eram director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că eram mai tot timpul lângă Gaila. Se simțea vinovat că din pricina tronului avea prea puțin timp pentru ea. Nu a încetat, așa cum îi era firea, să dea năvală în încăperea în care ne aflam eu și Gaila, motivându-și copilărește subita gelozie. Dar, fapt care m-a dezamăgit cel mai mult, n-a bănuit niciodată suferința Gailei. Păstrasem pentru stricta mea folosință un scriptoriu la câțiva pași de apartamentul regal, unde nu mai intram decât rareori. Ansoald, de fapt, ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Giulia trăia în casa pe care bunicul ei o ridicase în anul 1968, în strada Gelu Căpitanul. Era o casă cu doar trei camere, cu verandă mică, sprijinită într-un singur stâlp de ciment și cu boltă de viță-de-vie. Acolo copilărise mama ei și își trăise visele de tinerețe, ca multe fete și băieți de pe la mijlocul anilor ’70, care voiau să ajungă doctori și să fugă din țară. Dar admiterea la facultățile de Medicină era pentru cele mai bune memorii: candidații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
gura mare: „Vară, tu ești cea mai tare!” Motorga Diana-Andreea, clasa a VII a Școala Gimnazială Malovăț Mehedinți profesor coordonator Colibășanu Monica Mihai Eminescu - biografie în versuri S-a născut la Botoșani, Unde-a trăit câțiva ani. La Ipotești a copilărit Sat iubit de el a devenit. Mihail Eminovici îl chema Pe Ilie îl iubea, ochii albaștri îi avea, Iarăși bani el când primea, Numai cărți își cumpăra, câteva zile nimeni nu-l vedea. Mare, tare, nalt la stat, Iosif Vulcan
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frumosul steag Cântă Imnul nostru drag, Dar pe mine mă încântă Românul ce doina-și cântă. Și mă-nvață ca să spun Că am suflet de român. Vișan Georgiana-Larisa, clasa a VI-a Școala Gimnazială Mușătești - Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Copilării Uite, timpul a trecut Parcă ieri s-a petrecut: Am plecat la grădiniță Cu o geantă și-o rochiță. M-am jucat, cât m-am jucat Dar grădinița s-a terminat Eu la școală am plecat Și multe am învățat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu! Liceul e foarte frumos, însă nu vreau să par bizară între niște persoane care nu mă acceptă. Poate e curios, însă începusem să mă obișnuiesc cu noua casă. Încetul cu încetul, îmi aduceam aminte de locul în care am copilărit și de prietenii pe care îi aveam de când eram mică. Acum mă simțeam încă singură și rătăcită într-o lume imensă. Dar era minunat că părinții erau lângă mine, deși aveam senzația că nici măcar aceștia nu mă mai înțeleg. După ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prăpastie cu trei trupuri deformate, împletite de dezastrul ce-a avut loc îmi captează atenția. Nu-mi pot da seama cine sunt, cu toate că știu că-i cunosc, știu că am trăit cu ei timp de cincisprezece ani. Cu ei am copilărit, cu ei am crescut, cu ei mi am petrecut frântura din această viață, Fulgerele strălucesc pe cer și parcă toate sunt menite să facă același lucru - să cresteze lumea aceasta alcătuită din groază. Tunetele urlă prevestind înălțarea la cer a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pornesc înapoi pe cărare și apoi acasă unde mă aștepta mama mea cea dragă. Gălățanu Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,,Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Plaiurile dobrogene Locul în care m-am născut și am copilărit este casa bătrânească de pe malul Dunării din plaiurile dobrogene străvechi. Când mă gândesc la toate lucrurile ce mi s-au întâmplat, fie rele, fie bune, în acele locuri pline de mândrie și înțelepciune mă simt un om norocos că am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-avem grijă. Nu trebuie speriat și nu trebuie contrazis... ARTUR: N-am știut. N-am vrut. GARDIANUL (Pălmuindu-l pe CĂLĂU.) Grubi! Scoală! (Către ARTUR.) Așa a fost el... Încă de mic copil... ARTUR: A fost mic? GARDIANUL: Am copilărit împreună... (Către CĂLĂU.) Scoală, Grubi, că ai treabă... CĂLĂUL (Buimac.) Cum? Ce? Care treabă? GARDIANUL (Semn către ARTUR.) Trebuie să-i tai capu’ lu’ domnu’. CĂLĂUL (Gata să leșine iar.) Nu, niciodată! GARDIANUL: Da’ ce ai împotriva lui? Ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu e coaptă. E prea devreme. Să se plângă după ora unu. Ăsta nu e timp să te plângi. Să se plângă după execuție. GARDIANUL: Lașule! Fricosule! Huo! Tu, care-ai căsăpit atâtea capete, să te temi, tu... care-ai copilărit cu mine... CĂLĂUL: Ce te legi de copii? Ce te legi de capete? Ce te legi de osândiți? Parcă nu știi cum se schimbă locurile... GARDIANUL: Mucles! De azi înainte vom începe o viață nouă! Deviza noastră va fi: hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună și iar minciună! (Către ARTUR.) E ranchiunos, se răzbună pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu nebun? Eu? CĂLĂUL (Către ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să facă ordine în literatură. Îți dai seama părinte? Sadoveanu? Putoare! Arghezi? Putoare! Îi spun doar pe ăștia doi, că i-am citit și eu aproape din scoarță în scoarță. Mai ales Mitrea Cocor, cu care, ca să zic așa, am copilărit la tinerețe și m-am dezvoltat. Dar pe câți alții nu-i picase lui Țonți la spurcare! Părintele Băncilă ridică din umeri: - Și dacă băiatul avea dreptate? Că el judeca probabil nu talentul, care e de la Domnul, ci caracterul omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]