1,710 matches
-
fața”, Silvia Racliș își arată natura malefică. Ea este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este primejdioasă. În chip vădit, Silvia Racliș aparține zonei infernale. Ea păstrează amintirea veacurilor primordiale, iar cineva o întreabă: „Unde îți ascunzi coada și copitele?” Tot așa cum beția de pe urma programării crimei îi învălmășește pe indivizi într-o masă nediferențiată, iar sexualitatea „armăsăroaicei” îl dezarticulează pe individ: „mațele tale și pipota, ficatul, ce mai aveai pe acolo, pluteau la voia întâmplării.” De rândul acesta, însă, nu
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
asupra lumii, A. organizează evenimentele zilnice într-o istorie sacră, ale cărei începuturi fabuloase sunt marcate de miracolul nașterii unui mânz pe câmp, sub ochii inocenți ai copilului: „Se ridicase mânzul - întâi pe un genunchi, / Apoi pe celălalt, pe o copită. / Și dintr-o dată lumea din haos se-nchega / Și-și părăsea pământul întâia lui clipită.” Poetul transformă mirarea existențială a adolescentului într-un prilej de rescriere a întrebărilor fundamentale privind sensurile ascunse ale lumii, întrezărite pentru o clipă în picăturile
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
adop tiv! Bate cu pumnul în tăblia rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți permiți? Trio sesizează amenințarea de-abia voalată. Creierul lui, blo cat într-un spasm dureros, înregistrează mecanic detalii fără nici o noimă. Picioarele în formă de copită de căprioară. Tijele oblice care se încrucișează pentru a putea modifica înălțimea mesei, înde părtând mai mult sau mai puțin suporții verticali. Totul în cepe să i se învârtească în fața ochilor ca într-un calei doscop haotic. Augustus îl privește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să se mute. Voia să-și trăiască viața și să moară în valea aceea. — Mă duc să văd de cai. Samuraiul schimbă o privire cu Yozō și ieși. În grajd, caii își simțiră stăpânul apropiindu-se. Îi auzea bătând din copite. Respirând mirosul de paie ude, samuraiul se sprijini de poliță și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc. O să mergi cu mine? Răsucind între degete un pai, Yozō încuviință încet din cap. Mai mare cu trei ani decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi și mai frică. — Ba nu, zise Paco. Prea făcuse de multe ori În gând chestia asta. Prea de multe ori văzuse el coarnele taurului, botul lui umed, urechile care-i tresăreau, apoi capul care se apleacă și atacul, tropăitul copitelor și taurul Înfierbântat trecând pe lângă el, În timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vă zic eu. O grămadă. Coborau dealul spre râu. Orașul rămăsese În spate. Soarele intrase-n nori și ploaia Începuse să picure. Uitați, spuse Peduzzi, arătând spre o fată care stătea În pragul unei case pe lângă care trecură, copila mea. — Copita lui, spuse soția, ce treabă am eu să văd copita lui? A zis copila lui, spuse tânărul domn. Când Peduzzi o arătă cu degetul, fata intră În casă. Coborâră dealul, trecură peste o câmpie și apoi cotiră spre malul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămăsese În spate. Soarele intrase-n nori și ploaia Începuse să picure. Uitați, spuse Peduzzi, arătând spre o fată care stătea În pragul unei case pe lângă care trecură, copila mea. — Copita lui, spuse soția, ce treabă am eu să văd copita lui? A zis copila lui, spuse tânărul domn. Când Peduzzi o arătă cu degetul, fata intră În casă. Coborâră dealul, trecură peste o câmpie și apoi cotiră spre malul râului. Peduzzi vorbea repede, știind câte ceva despre toate și făcând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privea nimic nu se compara cu asta. Dar Într-o zi, În vestiar, În timp ce se schimba În hainele de oraș, bătrânul mi-a zis: — Chestiile astea nu-s cai, Joe. La Paris, gloabele astea ar fi omorâte pentru piele și copite. Asta era În ziua În care câștigase Premio Commercio cu Lantorna, pe care o scosese-n frunte pe ultima sută de metri cum scoți dopul de la o sticlă. Imediat după Premio Commercio ne-am retras și am plecat din Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită din față i se bălăbănea În aer; bătrânul zăcea strivit pe iarbă, cu fața-n sus și cu capul plin de sânge. Am coborât În fugă din tribună, mi-am făcut cu greu loc prin mulțimea adunată și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și el arăta așa de palid și pierit și atât de Îngrozitor de mort și nu mă puteam opri să nu mă gândesc că dacă bătrânul murise, oricum n-aveau de ce să-l mai Împuște și pe Gilford. Poate rana de la copită i s-ar fi vindecat. Habar n-am. Îl iubisem atât de mult pe bătrânul meu. Apoi intrară doi tipi și unul din ei mă mângâie pe spate și, după ce se uită la bătrân Îl acoperi cu un cerceaf, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i se umfla deasupra umerilor, lăsându-se cu toată greutatea pe tijă. Cu mâna stângă trăgea calul care dădea cu copitele din față În aer și-l trase spre dreapta, În timp ce-l Împingea pe taur dedesubt și Înainte, Încât coarnele trecură pe sub burta calului și calul se lăsă jos, tremurând, mângâiat pe piept de coada taurului care ataca acum capa oferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fugă spre partea opusă a arenei, unde băieții de ring băgau un cal, ținându-l de frâu, lovindu-l cu nuiele peste picioare și tot restul, Încercând să-l Îndrepte spre taurul care Își ținea capul aplecat și dădea cu copita-n nisip, ezitând să atace. Apropiindu-se călare de scena luptei ca să nu piardă nici un detaliu, Zurito privea Încruntat. În cele din urmă taurul atacă, cei care țineau calul fugiră spre barrera, picadorul lovi prea În spate și taurul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceașcă mică, spuse apoi chelnerul. — Barmanul Îi turnă. — Lumina e foarte tare și plăcută, dar barul nu-i lustruit. Barmanul Îl privi fără să-i răspundă. Era prea târziu În noapte ca să mai aibă chef de conversație. — Mai vrei o copita? — Nu, mulțumesc, spuse chelnerul și ieși. Nu-i plăceau barurile și bodegas. O cafenea curată și bine luminată era cu totul altceva. Acum, fără să mai stea să se gândească, o să se ducă acasă, În camera sa. O să stea Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chiar dacă-s ignoranți, spuse slabul. — Asta-i bine, spuse Frazer. — Putem să v-aducem ceva? Întrebă mexicanul gras. Aveți nevoie de ceva? — Păi, aș cumpăra niște bere, dacă se găsește vreo bere bună. — O să v-aducem bere. — Mai vreți o copita Înainte de plecare? — E foarte bun. — Vă jefuim. — Eu nu vreau. Mi se urcă la cap și pe urmă mă doare capul și mi se face rău de la stomac. La revedere, domnilor. — La revedere și mulțumim. Plecară și după aia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cântec pădure zi Raza Emil Gârleanu S-a desprins raza din ghemul ei de aur și-a rătăcit prin senin. Și-n întâia zi, tremurătoare, căuta pe ce să se oprească. Într-o poiană, din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. Vroi să se strecoare în unda rece dar, în clipa aceea, un biet lup, slab de i se vedeau coastele, dădu buzna dintr-un desiș, se repezi, sorbi apa, tulbură ce mai rămăsese
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
victorios. Ceilalți băieți Îl imitară luându-și avânt și sărind pe spinarea bivolului, pentru ca apoi să se rostogolească precum niște gimnaști la o olimpiadă pentru munteni. Dacă ar fi vrut, bivolul s-ar fi putut ridica pe toate cele patru copite impunătoare ale lui și i-ar fi călcat În picioare făcându-i cu ușurință una cu pământul. Ce făcuse oare acest bivol Într-o viață anterioară de trebuia acum să se lase folosit drept trambulină și cal cu mânere? Prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cercuri negre pe pământ. Ce-o fi aia, se mirară ei cu voce tare, Înainte de a repera un grup de bărbați mai În față. Unul răscolea cărbunii unui grătar improvizat unde se frigea un picior de porc, cu păr și copită cu tot. Apropiindu-se, au văzut doi bărbați În picioare, unul cu un fel de jug din lemn din care atârnau două baterii de mașină, pe o sfoară. La ce Dumnezeu le folosea? Bărbatul aducea cu un bou electrificat. Wendy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcut, Sherleen? Nimic nou, a zis ea. Și asta nu Înseamnă mare lucru. Iar el a Înțeles că nu Îi mersese prea grozav de câte ori adăuga „ei, asta e“ când vorbea despre lucrurile „obișnuite“. Și-o imagina smucită și lovită cu copitele În timp ce Încerca să dreseze caii, cârdășiile ei de sezon cu muncitorii de la fermă, „nenorocitul“ ăsta și „neisprăvitul“ celălalt care o snopeau În bătaie după ce o călăreau În pat ca pe o iapă Înșeuată. Asta se Întâmpla atunci, pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Gaza. 2. "Așa vorbește Domnul: "Iată, se ridică niște ape de la miază-noapte, cresc ca un rîu ieșit din matcă; îneacă țara și ce cuprinde ea, cetatea și locuitorii ei. Țipă oamenii, și se bocesc toți locuitorii țării 3. de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carălor lui și de scîrțîitul roților; părinții nu se mai întorc spre copiii lor, atît le sunt de slăbite mîinile, 4. pentru că vine ziua cînd vor fi nimiciți toți Filistenii, și stîrpiți toți cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Nici unul nu este obosit, nici unul nu șovăie de oboseală, nici unul nu dormitează, nici nu doarme, nici unuia nu i se descinge brîul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte. 28. Săgețile lor sunt ascuțite, și toate arcurile încordate, copitele cailor lor parcă sunt cremene, și roțile carălor lor parcă sunt un vîrtej. 29. Răcnesc ca niște lei, mugesc ca niște pui de lei, sforăie și apucă prada, o iau cu ei, și nimeni nu vine în ajutor. 30. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca un singur om în apărarea țării. Dar s-au dus acele timpuri. Atunci toată țara era alături de președintele țării, acum președintele țării este împotriva țării întregi. Actualul bețivan de Murfatlar, cu veșnic damf de whisky a călcat în copitele-i prezidențiale, în anul 2010, orice categorie socială care mai există în țara asta și mai rămăsese doar armata. Însă chiar din prima lună a anului a urmat rândul acestei categorii sociale care întotdeauna a fost mândria și nădejdea noastră
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în grup la marginea luminișului; de acolo, incapabili să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite spre Balamber; acesta, în șaua calului, îl ținea zdravăn pe comandantul lor de păr, obligându-l, din cauza mișcărilor animalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]