80,416 matches
-
prietenul lor Jacques Maritain, si anume scrisorile schimbate între aprilie și noiembrie 1945, cînd cei doi, în lipsa unor informații certe, încă mai sperau că Benjamin Fondane ar putea fi în viață. Document uman cutremurător despre iubire, suferință și credința, aceasta corespondență, poate mai mult decît vastă literatura și cinematografie a Holocaustului, ghidate de reguli artistice, nu poate lăsa pe nimeni netulburat. v La sfîrșitul lui aprilie 1945, listele supraviețuitorilor din lagăre încă nu fuseseră comunicate, demersurile Genevièvei Fondane pe lînga Crucea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
probe documentare. A avut de ales între a tăia acele cîteva rînduri sau a i se respinge manuscrisul de la viză. Să mai spun că a tăiat acel pasaj și cartea a apărut ciuntită? Citind, acum, ediția d-nei Nina Cionca cuprinzînd corespondența lui Iraclie Porumbescu, tatăl lui Ciprian, am verificat, încă o dată, adevărul spuselor de acum două decenii și mai bine. Într-adevăr, Iraclie Porumbescu, chiar el, recunoaște originea sa poloneză, numele său fiind Golembiowski. Acesta mărturisește: "Auzii de la bunicul și tatăl
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
articole și proză de un anume fel, de care, mai tîrziu, spre bătrînețe, fiindu-i cerută, căuta să întocmească o posibilă bibliografie. Și ea e semnificativă, dacă nu e și prea corpolentă. Din fericire, s-a păstrat o parte din corespondența sa. Cele mai multe sînt adresate Mărioricăi, fiica sa, măritată mai tîrziu, în 1890, cu un ardelean, amploaiat la Căile Ferate Române și către prietenul său, coleg întru preoție și militantism românesc, Const. Morariu. De n-ar fi fost această corespondență adunată, grijuliu și
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
o parte din corespondența sa. Cele mai multe sînt adresate Mărioricăi, fiica sa, măritată mai tîrziu, în 1890, cu un ardelean, amploaiat la Căile Ferate Române și către prietenul său, coleg întru preoție și militantism românesc, Const. Morariu. De n-ar fi fost această corespondență adunată, grijuliu și cu dragoste filială, de fiica sa , uitarea toată s-ar fi așezat peste figura exemplară a părintelui Iraclie Porumbescu. Și cum e vorba numai de corespondență emisă, ea oferă o imagine reprezentativă cu totul despre lumea românească
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
și militantism românesc, Const. Morariu. De n-ar fi fost această corespondență adunată, grijuliu și cu dragoste filială, de fiica sa , uitarea toată s-ar fi așezat peste figura exemplară a părintelui Iraclie Porumbescu. Și cum e vorba numai de corespondență emisă, ea oferă o imagine reprezentativă cu totul despre lumea românească bucovineană în a doua jumătate a secolului nouăsprezece, cu accente pe traiul aranjat, dacă nu îmbelșugat, al unui bătrîn preot bucovinean de țară, cu preocupările sale preoțești, dar și
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
fiu, rătăcea fără a se chivernisi și bătrînul preot rămîne singur, neconsolat de moartea lui Ciprian, în gospodăria din Frătăuții Noi, ajutat de doi slujitori credincioși. Datorită acestor împrejurări prinde a se spovedi și a conversa cu cei apropiați prin corespondența care, datorită căilor ferate, ajungea rapid la destinație, tour-retour. Această corespondență, cum spuneam, are o valoare repreznetativă. Aceea cu prietenul Const. Morariu folosește un stil vădit pumnist, deși expresia de epocă "mă avorbiră frumos" merită reținută. Voia să-și scrie
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
neconsolat de moartea lui Ciprian, în gospodăria din Frătăuții Noi, ajutat de doi slujitori credincioși. Datorită acestor împrejurări prinde a se spovedi și a conversa cu cei apropiați prin corespondența care, datorită căilor ferate, ajungea rapid la destinație, tour-retour. Această corespondență, cum spuneam, are o valoare repreznetativă. Aceea cu prietenul Const. Morariu folosește un stil vădit pumnist, deși expresia de epocă "mă avorbiră frumos" merită reținută. Voia să-și scrie memoriile, încercînd să-l evoce, cu deosebire, pe Ciprian. Dar tot
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
structurile spirituale de tip greco-latino-mediteranean. Ne-a captivat stilul ăngrijit al expunerii, personalizată mereu de atitudine dar și de "senzaționalul" descoperirii, ca de pildă foarte artistul inventar al felurilor gastronomiei chineze, intitulat poem. an care amuzamentul se ănsoteste cu faimoase corespondențe de forme, culori, sunete și parfumuri. Itinerariul este nul esențial: Zidul cel Lung și mormintele Dinastiei Ming, Palatul (Interzis) de Iarnă (9999 de ăncăperi), Zhengzhou, capitala provinciei Henan, leagănul Chinei și al fluviului Galben, cu frumoase temple budiste și taoiste
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
Totuși este de notat că ănceputul se petrece sub semnul unor relații nu tocmai bune ăntre cei doi. Am gasit ciorna scrisorii adresate de Vianu lui Alexandru Rosetti an cursul verii anului 1935, si am inclus-o an volumul de "Corespondență" emisă de Tudor Vianu, publicat an 1970 sub redacția mea. Epistola, reluată și an volumul 14 de Opere, se referă la deosebirile de vederi privitoare la Eminescu și la o practică de neadmis ăntre confrați de care Călinescu uzase: aceea
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
retorice, ăncepând cu felul an care sunt puse ăntrebările - atunci când autoarea se află ăntr-o poziție ideatica adversă sau dimpotrivă, atunci când este vorba despre un dialog direct, cu ăntrebări ămpletite cu răspunsurile anterioare (an cele mai multe cazuri) sau despre un dialog prin corespondență; continuând cu amănuntele picante din introduceri organizate an scurte povestioare sau portrete pline de miez; an fine ăncheind cu un fel de "morală" finală foarte politicoasa, dar care circumscrie an același timp distanță specifică față de poziția celui intervievat. Cititorii se
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
care se adresa „Alteței Sale Eugen Caraghiaur” cu mesajul „Mulțumiri, maiestate, cu dorință de revedere.” De data aceasta era un personaj foarte apropiat familiei mele, care se adresa protocolar Prințului. Eu eram aceea care, în timpul vieții sale, mă ocupam de corespondența tatălui meu cu I.P.S. Antonie Plămădeală, fost coleg de facultate și bun prieten, așa că am fost impresionată recunoscându-i scrisul. Atmosfera era foarte plăcută, iar Alteța Sa, în timp ce-și bea ceaiul, m-a rugat să-i citesc ceva din
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Z. Ornea Fericită copilărie a avut Ion Pillat (născut an 1891), așa cum reiese din corespondență să! Era nepotul, prin mama, al celor trei frați Brătianu (Ionel, Vintilă și Constantin-Dinu), oameni avuți și cu putere politică potențială iar copilul se ănvărtea an tovărășia lor, la moșiile Florica sau Tigveni, spunându-i celui ce va deveni atotputernicul
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
a receptării critice a fiecărui volum. Editoarea s-a supărat pe mine (riscul din totdeauna al criticului) dar, ăn restul volumelor, a cam ținut seama de observațiile semnalate. Ediția s-a ănchiat, cum se și cuvenea, cu un volum de corespondență (imensă majoritate emisă). Volumul e bun și atent adnotat. Să notez, ăn grabă, unele erori. La pagina 89 aprecierea că Stere și-a scris celebrul său roman an preajma revoluției "după o călătorie an Rusia" e cel putin inexacta. E
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
aceea, ce-și capătă sensul numai prin raportarea speculara la viață rămasă în urmă: "Melbourne este față de București ceea ce memoria reprezintă vizavi de realitate". Cum să nu-i invidiez pe cei originari de aici? o întreabă naratoarea pe imaginara ei corespondență. Ușurință cu care vorbesc limba, fără accent, ca și cum ar dansa, modul in care știu să fie singuri îi țin acum la distanță de propriul trecut, iar fericirea nu are istorie. Unele din intuițiile autoarei lui Melbourne Sundays nu s-au
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
-l imită mai degrabă pe Dante din epoca Ravennei, decât pe Ovidiu la Tomis, își găsește expresia în acest mic opus admirabil al Irinei Grigorescu printr-o exemplara ieșire din dilemă funciară a expatriatului, altfel spus într-o traducere "prin corespondență" a celor două existente culturale aflate la antipozi, ce devin acum complementare. Irina Grigorescu Până, Melbourne Sundays, Ed. Integral, 1999
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
în atenția publică. Dicționarele generale le înregistrează de aceea, în mod firesc, cu mare prudență; după o vreme însă, în lipsa explicațiilor, identificarea analogiilor devine tot mai anevoioasa. În română există, de mai multă vreme, a (se) libaniza a verb cu corespondențe în mai multe limbi, în care persistentă pentru mai mulți ani a războiului civil din Liban a creat un punct de referință pentru analogii: de aceea, s-a vorbit inițial de "o ălibanizareă a Iugoslaviei" ("22", 32, 1991, 5). (În
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
de referință pentru analogii: de aceea, s-a vorbit inițial de "o ălibanizareă a Iugoslaviei" ("22", 32, 1991, 5). (În exemple apar, alături de verbele-bază, si derivatele lor nominale formate cu sufixul are, așa-numitele "infinitive lungi".) Verbul a libaniza are corespondențe în mai multe limbi; pentru română este indicată, de exemplu, sursa franceză - libaniser. În italiană (citez, traducînd, după ediția din 1995 a dicționarului Zingarelli), verbul libanizzare este explicat etimologic a "de la Liban, teatru de conflicte lungi și distructive" și primește
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
efectiv răscolitoare. În 1962 e eliberat din închisoare și capătă statut de domiciliu obligatoriu într-un sat de pe lîngă Slobozia, locuind într-o căscioara, cu lut pe jos și acoperiș cu stuf. E reprodusa, în cartea pe care o comentez, corespondență lui Brauner cu Lena Constante, tulburătoare în totul. Firește, nu lipsesc declarațiile de dragoste: "Înțelege că de multă, nespus de multă vreme te port în suflet nu ca pe un prieten numai, ci că ființă care face parte integrantă din
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
La moartea lui Ștefan cel Mare, difuzată la Radio France în 1967. În 1966 norocul îi surîde, căpătînd delegație de a participa la Bienala de la Veneția, unde pictură lui Victor Brauner e expusă, într-o sală specială, în pavilionul francez. Corespondență trimisă Lenei de la Veneția are un aer halucinant, deținutul de pînă mai ieri nerealizînd noua situație în care se află ("Doamne, o fi adevărat că sînt unde sînt, că văd ce văd sau visez oare cum visăm acum cîțiva ani
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
înaltă în lumea artelor pe care o ocupă face ca Harry Brauner să fie numit membru al juriului internațional al Bienalei muzicale de la Paris. Cu o astfel de invitație oficială, H. Brauner capătă pașaport pentru Paris. Urmează alt ciclu de corespondență trimisă acasă Lenei Constante. Cu șarmul său natural, cucerește, acolo, nu numai pe coparticipantii din juriu, dar, în general, mediul artistic franțuzesc pe care il frecventează, invitat fiind peste tot în lumea artistică suspusă. Îl cunosate pe Chagall ("Chagall a
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
populez pată albă a istoriei cu niste siluete a caror amintire să nu dispară o dată cu ultimii ei depozitari printre care mă număr. D.J.: Scrieți, în nu știu ce zi a nu știu cărui an, situat între 1990-1998: "Zilele trecute am golit un sac cu corespondențe". Deci, cu o discreție frustranta, mai mult va scăpa decît mărturisiți a ceea ce contrazice și ideea de jurnal și pe aceea de memorii a lăsați pe cititor să-și imagineze imensă corespondență pe care trebuie s-o dețineți. Ne puteți
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
1990-1998: "Zilele trecute am golit un sac cu corespondențe". Deci, cu o discreție frustranta, mai mult va scăpa decît mărturisiți a ceea ce contrazice și ideea de jurnal și pe aceea de memorii a lăsați pe cititor să-și imagineze imensă corespondență pe care trebuie s-o dețineți. Ne puteți vorbi despre ea? De unde vin scrisorile? În ce stare se află? Ce destinație le veți da? M.L.: De la cine n-au venit și nu vin scrisorile? E firesc că într-o existența
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
venit și nu vin scrisorile? E firesc că într-o existența să-i spunem publică, în orice caz cedata semenilor, aceștia să se manifeste. De la Mircea Eliade sau Cioran pînă la ultimul veleitar, contemporanii noștri au fost darnici cu scrisul. Corespondență este singurul element de arhivă din casa noastră oarecum clasat în repertorii. Mai tîrziu, daca prezintă vreun interes, va putea fi publicată sau măcar consultată. D.J.: Un alt prilej de frustrare pentru cititor este extraordinară... densitate a acestui jurnal transcris
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
în anii '80 cînd reîncep să țin un Jurnal de tip clasic ce-ar suporta, la nevoie, publicarea necomentată. Cum de la moartea mamei în închisoare, timp de peste 20 de ani, n-am mai ținut jurnal șunt nevoită să reconstitui din corespondență, din cîteva note, din jurnalul lui Virgil Ierunca (care imi servește pentru un fel de plagiat din memorie) cele petrecute sau resimțite. Dacă aș avea pretenția să reconstitui toate episoadele de istorie literară cărora am fost martori, Virgil și cu
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
volume ar fi nesfîrșită. La urma urmei, densitatea de care pomeneați se combină în mod necesar cu elipsa. D.J.: În jurnalul Dumneavoastră de la plecarea din țară pînă în 1958, nu pare să existe nici o referire la mama Dumneavoastră și la corespondență cu ea. Și nici la România. Decît transcriind poezia lui Alexandru Busuioceanu despre dorul de țară, spuneți atît: "Acesta mi-era orizontul pînă în 1958, cînd odată cu arestarea mamei, s-a întins umbră peste peisajul imaginar. Și a intervenit o
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]