2,406 matches
-
2001; Istoricul Societății Scriitorilor Români (1908-1948), București, 2002; Caleidoscop literar, I, București, 2003. Antologii: Primii noștri poeți, București, 1954; Gala Galaction interpretat de..., introd. edit., București, 1978; Epopei naționale, pref. edit., București, 1979; Pagini de epopee, introd. edit., București, 1987; Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu. Sec. XIX, I-III, București, 2002 (în colaborare cu I. Oprișan). Ediții: Nicolae Xenopol, Brazi și putregai, pref. edit., București, 1955; Alexandru Vlahuță, Poezii, București, 1956; Nicolae Gane, Nuvele, pref. Șt. Cazimir, București
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
mai ales pe timpul secolului XX, Înfăptuirile naționale de la 1866 și 1881 nu au prea Împărtășit „soarta istoriografică de regulă fericită” a altor momente mari, precum 1821, 1848, 1859, 1877 și 1918, „beneficiare”, acestea, care mai de care, și de voluminoase corpusuri documentare speciale. Celor două mari momente de referință, aici, le-a fost dat, În schimb, să suscite „aprinse controverse”, sub impulsuri politice, și nu numai, Încât au avut și au Încă „șansa” necesității de „lămuriri”, adică de viu interes din partea
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
de etnografie și folclor” ș.a. În colaborare cu Iordan Datcu, a elaborat un util instrument de lucru, Dicționarul folcloriștilor (1979). Prin câteva lucrări de referință S., elevă a lui I.-A. Candrea și Ovid Densusianu, contribuie la alcătuirea tipologiei și corpusului de texte al snoavelor românești, specie a prozei populare foarte apreciată de români pentru aliajul ei original de satiră și comic, pentru rafinamentul cu care ridiculizează cusururi omenești. La Typologie bibliographique des facéties roumaines (I-II, 1969) este fundamentată pe
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
armata, anecdote. Autoarea consemnează bibliografia fiecărui tip, contaminările cu alte tipuri, repartiția geografică, numărul de variante ordonate cronologic. Sunt comparate unele piese românești cu tipurile internaționale înregistrate în cataloagele importante, constatând că doar aproximativ trei sute sunt asemănătoare cu cele străine. Corpusul de texte Snoava populară românească, publicat în patru volume (1984-1989), cuprinde doar primele trei secțiuni tematice ale speciei. Din păcate, nu a putut să apară în întregime, ba chiar din paginile tomurilor editate cenzura a eliminat numeroase texte incomode pentru
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
Epigonii și Creatorii: Gheorghe Bocu, Ioan Popovici-Bănățeanul, Victor Vlad Delamarina, Aurel C. Popovici, Cassian R. Munteanu și Mihail Gașpar. Capitolul Istoriografia bănățeană încheie antologia. Textele de prezentare conțin un comentariu succint, bibliografia operei, referințele critice și sunt urmate de un corpus de texte reprezentative. Informația este clară, stilul concis, aparatul critic alcătuit cu acribie, lucrarea fiind un instrument de lucru încă util. SCRIERI: Comuna Alioș din punct de vedere istoric, biologic și cultural, București, 1940; Nicolae Tincu Velia (1816-1867). Viața și
SUCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290008_a_291337]
-
datorează modernizarea Japoniei, ne spune Bellah. Valorile cardinale care au triumfat așadar în relația politică au fost: a) loialitatea samurailor față de stăpân; b) subordonarea față de imperativul creșterii puterii naționale (epoca Restaurației Meiji). În fine, valorile casei samurailor au triumfat în corpusul de reguli ale firmei capitaliste, așa cum ne-o atestă cazul marii corporații Mitsubishi, al cărei fondator a fost unul dintre membrii marcanți ai unei vechi familii de samurai, Iwassaki (So, 1990). Iată regulile casei Iwasaki, familie fondatoare a corporației Mitsubishi
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în secolul al XV-lea. Este posibil ca indoeuropeanul eis = a curge să fie la originea acestui hidronim. Oricum, A. Vraciu îl înscrie între cele de origine traco-dacă. Someș apare cu numele de Samus într-o inscripție romană inventariată în Corpusul acestora sub numărul CIL.III.7633. În secolele XV-XVI, Stephanum Taurinus arată că se folosea pentru transportul sării. Atât A. Vraciu, cât și C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacă. Crișul îl găsim în secolul VI la Iordanes, ca Grisia, iar
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lărgi simțitor în continuare, T. realizând câteva studii bine concepute, contribuții valoroase la lămurirea unor aspecte importante ale literaturii noastre populare: Balada Meșterului Manole și variantele ei transilvănene, „National” et „universel” dans les recherches roumaines contemporaines sur le folklore littéraire, Corpusul folclorului românesc: Cimilitura..., Miorița în Transilvania, Miorița și riturile funerare la români ș.a. Sunt propuse ipoteze de lucru și soluții interpretative noi, acceptate, în bună parte, de literatura de specialitate. Lucrarea care l-a impus este Meșterul Manole, volumul întâi
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
soțiile zidarilor, schelet pe care fiecare popor l-a adaptat propriei sensibilități, orizontului său cultural. Contribuția lui T. este de mare importanță, cartea sa fiind un punct de referință pentru exegezele ce vor fi dedicate Meșterului Manole. Volumul al doilea, Corpusul variantelor românești (1997), constituie un instrument de lucru indispensabil. Altă lucrare, Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar (2001) este o sinteză excelent gândită, reliefând calitățile de cercetător ale lui T. ca și Petit dictionnaire de mythologie populaire roumaine. O ediție bilingvă
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
relația „cauză-efect” și deci nu permit formularea de legi universale, imuabile și infatigabile. Neputându-se formula „legi curriculare universale”, nu sunt posibile nici „predicții curriculare certe”, „preziceri matematice”, „profeții logice” etc.; • dar știința curriculumului nu poate fi inclusă nici în corpusul botezat de Dilthey Geisteswissenschaften. Nu este exclusiv o „știință a spiritului”, o „știință a culturii” care să suscite exclusiv decriptări de sensuri prin metode hermeneutice. Viața omului nu este un simplu text religios sau beletristic. Doar prin raționamente analogice o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
î.Hr., la circa un secol după înălțarea piramidei de la Giseh), a fost transcris de nenumărate ori și folosit ca manual curricular atât pentru „Casele Vieții”, cât și pentru autoeducație moral-politică de-a lungul întregii vieți. Detaliile lipsesc, manualul fiind un corpus de norme paideutice și reguli de viață de o actualitate șocantă. Vizirul era, de fapt, un scrib faraonic și mare dregător. „Manualul” preciza principiile și exigențele formării cetățeanului de rang înalt. Vizirul își începuse cariera în copilărie, în „Casa Vieții
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de etimologie, sinonimie și precizia limbajului. Hippias preda cu atenție teme privind sunetele, cantitatea silabelor, ritmuri și metrică. Știința gramaticii pare să fi fost core al curriculumului sofist. Dar nu cunoaștem în ce fel reușeau sofiștii să articuleze coerent un corpus de cunoștințe atât de vast și nici cum reușeau să parcurgă atât de repede acest curriculum polymatheic 21. 2.5. Curricula ezotericetc "2.5. Curricula ezoterice" O dimensiune permanentă a educației din toate timpurile a fost existența „învățăturilor secrete”. Le-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
filosof stoic care, iată, avea opinii similare celor susținute de cirenaic. 7. Despre sistematizarea heptadică a „artelor liberale” de către Dionisios Thrax și Varro a adus argumente F. Marx, în „Prolegomena” la ediția pe care a alcătuit-o operei lui Celsus (Corpus Medicorum Latinorum, vol. I, Leipzig, 1915). În lucrarea Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, Marrou a alcătuit o lungă listă de autori eleniști și romani care au practicat sau promovat programa în discuție: Herakleides din Pont, Arkesilaos, Kebes, Seneca, Sextus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-l aduc în față pe învățător, ludi magister, personaj pe care Antichitatea l-a cunoscut foarte bine. Trebuie oare să credem că instruirea elementară nu se făcea decât în familii aristocrate?”. Dar pot fi evocate unele exemple din epocă. În Corpus Inscriptionum Latinarum poate fi citită o mențiune înduioșătoare despre o fetiță din Verona care a murit, în vârstă de 8 ani, în 523: Placidia illustris puella instructa litteris („Placidia, o copilă strălucită, cu știință de carte”) (CIL, V, 3897). 20
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discurs despre inaugurarea audittorium-ului (Dictio in dedicatione quando ad forum translatio facta est). 23. Despre Aratos informează pe larg Casiodor (Monumenta Germaniae Historica, Auctorum Antiquissimorum, vol. XII, p. 242). De asemenea, o frumoasă mărturisire a acestuia (Epistula ad Parthenium, în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena, 1866; LXXII, p. 150): His quoniam laribus tenebamus în urbe Ravennae/ Hospes hians aderam nocte dieque tibi/ Quos mihi tu libros quae nomine doete sonabas. Ceea ce s-ar putea tălmăci astfel: „Locuitor al Ravenei/ vecin și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
demonstrației ne obligă însă ca aceasta să fie susținută prin referințe precise, pe care le menționăm odată cu faptele exemplare legate de mănăstirea din Lérins, susținerile lui Cassian, activitatea lui Honorius ș.a.m.d. (vezi notele următoare). Despre începuturile educației creștine: Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena, 1866; Oxford Early Christian Texts, Oxford University Press, New York, 1995; Patrologie Cursus Completus, ed. J.P. Migne, Series Graeca (Paris, 1857-1866), Series Latina (Paris, 1844-1855); M. Pellegrino, Letteratura greca cristiana, Studium, Roma, 1963; I.G. Coman, Patrologie, Editura
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Press, New York, 1995; Patrologie Cursus Completus, ed. J.P. Migne, Series Graeca (Paris, 1857-1866), Series Latina (Paris, 1844-1855); M. Pellegrino, Letteratura greca cristiana, Studium, Roma, 1963; I.G. Coman, Patrologie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985; Corpus Christianorum, Brepols, Turnhout (1954-1979); J. Gaudemet, L’Eglise dans l’empire romain (IVe-Ve siècles), Sirey, Paris, 1958; J. Gaudemet, Gabriel Le Bras (eds.), Histoire du droit et des institutions de l’Eglise en Occident, 18 vol., Sirey, Paris; E. Gilson
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Oxford University Press, Oxford, 1972; H. Delehaye, Les passions des martyrs et les genres littéraires, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1966. Despre criza pelagiană: „De peccatorum meritis et remisione”; „De baptismo parvulorum”; „De spiritu et littera”; „Contra duas epistulas Pelagiorum” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.); A. Trapé, S. Agostino. Introduzione alla dottrina della grazia, Città Nuova, Roma, 1987-1990. Despre invaziile barbare și monasticism: E. Griffe, La Gaule chrétienne à l’époque romaine, Letouzey et Ané, Paris, 1964-1965; P. Courcelle, Les
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Il cenobio di Lerino e le origini del monachesimo gallico, Edizioni dell’Ateneo e Bizzarri, Roma, 1978; S. Pricoco, Monaci, filosofi e santi. Saggi di storia della cultura tardoantica, Rubbettino Editore, Soveria Mannelli, Cosenza, 1992; Eucherius, „De laude eremi” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.). Despre Benedictus: Luc D’Achery, Jean Mabillon, Acta sanctorum Ordinis S. Benedicti, Paris, 1668-1701; Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.; Benedict de Norcia, Regula monachorum, ed. Ph. Schmitz, Maredsous, 1955. 2. P. Riché, Éducation et
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
filosofi e santi. Saggi di storia della cultura tardoantica, Rubbettino Editore, Soveria Mannelli, Cosenza, 1992; Eucherius, „De laude eremi” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.). Despre Benedictus: Luc D’Achery, Jean Mabillon, Acta sanctorum Ordinis S. Benedicti, Paris, 1668-1701; Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.; Benedict de Norcia, Regula monachorum, ed. Ph. Schmitz, Maredsous, 1955. 2. P. Riché, Éducation et culture dans l’Occident barbare: VIe et VIIIe siècles, Seuil, Paris, 1962 și 1995 (trad. rom.: Educație și cultură în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
culture dans l’Occident barbare: VIe et VIIIe siècles, Seuil, Paris, 1962 și 1995 (trad. rom.: Educație și cultură în Occidentul barbar, secolele VI-VIII, traducere de Florica Bechet, Meridiane, București, 2001), p. 68. 3. Ibidem. 4. În „Consolationes” (XVII, Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., p. 531), Cassian scria: Die primis coenobii scolis ad secundum anachoreoses gradum tendere („Din prima zi de școală monastică, să se tindă către cea de-a doua treaptă, a ascezei”). 5. Despre școlile mănăstirești, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Erudiri, V/1953, pp. 86-104; pentru completare (cf. Riché, op. cit., p. 339), se pot consulta: Vita Fulgentii (Vie de Saint Fulgence de Ruspe, traducere în franceză de G.-G. Lapeyre, P. Lethielleux, Paris, 1929); Victor de Vita, „Historia”, III, 65 (Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., p. 105). 6. Despre mănăstirea și Școala din Lérins, luată ca exemplu sugestiv, vezi: Abbé Alliez, Histoire du monastère de Lérins, Librairie de Didier et Cie, Paris, 1862; P. Lahargou, De schola Lerinensi, aetate Merovingiaca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cambridge, 1950. H.-I. Marrou a evidențiat importanța acestei activități a lui Cassian la Marsilia pentru istoria ulterioară a creștinismului monastic european (Revue du Moyen Age latin, I, 1945, Strasbourg). 12. S-au păstrat textele lui Cassian: „De institutis coenobiorum” (Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., XVII) și „Consolationes” (ibidem, XIII). 13. Carl Franklin Arnold, Caesarius v. Arelate u. die gall. Kirche seiner Zeit, 1894 (apud Riché, op. cit., p. 340), a observat aceste influențe ale lui Cassian asupra Regulii de la Lérins
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
retrag mai cu multă măreție spre libertatea pustietăților și spre tainele deșerturilor, astfel încât să aibă timp numai pentru filosofie, să se exerseze în locurile de plimbare ale acelei pustnicii ca în propriile lor gimnazii”), Vide: Eucherius, „De laude eremi” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., XXXI, p. 188). 19. Pentru detalii despre Vicențiu și problema semipelagianismului, vezi: I. Madoz, „Excerpta Vicentii Lerinensis” (Estudios Onienses, vol. I, Madrid, 1940), și „Cultura humanística de S. Vicente de Lerins” (Mélanges Lebretan, vol. I
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
găsesc în alte colecții de documente: Bedae Opera de temporibus, ed. C.W. Jones, Mediaeval Academy of America, Cambridge, 1943; Super Acta Apostolorum expositio, ed. M. Laistner, Mediaeval Academy of America, Cambridge, 1939; Opera homiletica, ed. J. Fraipont, D. Hurst, Corpus Christianorum. Series Latina, CXXII, Brepols, Turnholt, 1955; De arte metrica, ed. H. Keil, Grammatici latini, VII; ș.a.m.d. 8. Cf. Vita Wilfredi, ed. cit., citat de Riché, op. cit., p. 455. 9. Despre prințul-episcop și, mai apoi, mitropolit de York
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]