85,803 matches
-
punct de vedere al istoriei ființei, el este astrul rătăcitor" (Heidegger). Dacă Răul poate fi socotit un dat inițial al omenirii, el cunoaște o devenire, o istorie, evoluează în anume ritmuri, se întrupează într-o fenomenologie datorită căreia atinge uneori cote maxime, nu numai prin decantările conștiinței ce-l răsfrînge, ci și prin contextualizarea sa de ordin social, politic, moral. Și oare secolul XX, colector al unor orori fără seamăn, nu alcătuiește un fundal de mare efect scenic al Răului ascendent
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
angajat al vreunei instituții și și-a asumat traiul dur al liberului profesionist. Sau, pe înțelesul tuturor, trăiește din ce și cît joacă. Își negociază contractul în funcție de ofertele pe care le primește. Competiția presupune o formă actoricească continuă și la cote maxime. Marcel Iureș, nu foarte tînăr precum era etichetat, și-a asumat un risc - chiar acela de a nu fi solicitat - într-o țară riscantă. Făcînd acest pas peste prăpastia prejudecăților, Marcel Iureș a intrat în rîndul profesioniștilor de anvergură
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
mare eroare nici că putea comite premierul nostru cel drăgălaș. Să nu fi aflat dl. Năstase (ce păzește ambasada de la Washington?!) de eforturile extraordinare depuse în ultima vreme de administrația americană pentru a anihila sau măcar estompa vociferările care subliniază cota ridicată a Israelului în politica externă americană? Confruntat cu sporirea fără precedent a populației "latino", preocuparea numărul unu a lui George Bush o constituie atragerea de partea sa a hispanicilor americani - de unde și intensa curte făcută acestora. Ca măsuri de
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
Cristian Teodorescu Scandalurile în care e implicat, într-un fel sau altul, Sorin Ovidiu Vîntu au depășit cota de alarmă. În cele mai diverse medii se spune despre el că ar fi cel mai puternic om din România și că eventuala sa cădere ar garnisi pușcăriile patriei cu o mare parte a cremei politice autohtone. Într-o emisiune
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
și un fel de agenți. Iar traducătorii se luptă uneori, cu anii, să facă un manuscris al unui autor român să fie măcar citit. Nici un editor străin nu publică un autor român cu plăcere, pentru că literatura română n-are nici o cotă în Occident. Cei mai mulți te publică doar ca să nu-i mai bată la cap traducătorii. Scriitorul român este un om venit din "the middle of nowhere". Nu se știe nimic despre România, sau numai lucruri rele. Cînd se primește un manuscris
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Caragiu, pe Amza Pelea, pe Anda Călugăreanu și pe alți protagoniști ai revelioanelor de altădată. Să sperăm că anul viitor TVR va redescoperi și spiritul lui Alexandru Bocăneț, nu se va mai mulțumi să trăiască de pe urma fantomei sale. * Nu știu care e cota de audiență a celor de la Vacanța Mare, dar dacă PROTV tot e în scădere de audiență, atunci ar putea să se păgubească și de acești umoriști ai caznelor. * Fără să sclipească, dar - oricum - fără a sfida bunul simț și fără
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
pe termen lung. Dacă s-ar gîndi, ar face orice altceva în afară de presă, căci cei mai mulți dintre ei vor avea pensii din care nu vor putea plăti nici întreținerea. Va fi așa pentru că: 1. Unii patroni nu au plătit către stat cotele aferente ajutorului de șomaj, asigurărilor sociale și pensiei suplimentare - deși le-au reținut pe statele de plată. Este, de pildă, cazul revistei Zig-Zag din anii 1992-1995 (poate și înainte; în cartea mea de muncă o ștampilă frumoasă stipulează ,,Această perioadă
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
justificării lui prin gîndirea plastică implicită. Cunoscut, pînă acum, prin extremul său rafinament, prin performențele tehnice și prin capacitatea de a colabora ireproșabil cu un material atît de dificil cum este sticla optică, Alexandru Ghilduș părea stabilizat la propria sa cotă. Și acest lucru este el însuși o fațetă a performanței, a acelei performanțe care ține de conștiința creației, de profesionalism, de exigență și de rigoare. Caracter complet antiretoric și temperament care exclude ferm redundanțele, Ghilduș nu părea interesat de asocierea
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
mai mirăm că suntem taxați drept o țară de troglodiți? Că avem o civilizație în care e de la sine înțeles că bucătarul cu degetul puroind frământă dezinvolt aluatul prăjiturilor pentru cofetăria cutărui orășel din Moldova? Că abandonul copiilor a atins cote everestice ale dezinvolturii? Că bătaia orbească, jaful, violul, sudalma descreierate au ajuns modalitățile predilecte de dialog social? Adevărul e că văzând toate aceste figuri din altă lume - Nețoiu, Florescu, Dragomir - îți vine să dai cu pumnul. Te opresc doar cei
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
la Monk sau Jarrett -, atâta timp cât influențele sunt reprocesate printr-o sensibilitate proprie, de factură postmodernă. Cu toate că marele contrabasist Zbigniew Wegehaupt nu a putut veni la Sibiu din motive de sănătate, am constatat cu încântare că jazzul polonez se menține la cote calitative superioare. Cvartetul Julio Barreto Latino World reunește, în proporții egale, instrumentiști proveniți din țările latine de primă importanță pentru istoria jazzului: Cuba (Barreto/ percuție & Leandro Saint-Hill/ instrumente cu ancie) și Brazilia (Ademir Candido/ chitară și Eduardo Penz/ bas). O
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
să nu le fi intuit. Prezența lor într-un mediu al vulnerabilităților de tot felul le-a dăruit spectatorilor șansa ca timp de o oră și jumătate să uite unde și de ce se află. În fond, teatrul, chiar dacă nu la cote valorice ridicate, a provocat producerea catharsis-ului, a întins o punte de salvare umană și morală. O asemenea întîmplare nu te poate lăsa indiferent. Și ca să se închidă cercul, am primit o invitație la un concert Mozart susținut de Orchestra
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
goticul, teatralul, picturalul, extravagantul, ironia, prețiozitatea crepusculară conotată matein, dau nota distinctivă a acestor proze. Tot în aceeași perioadă, în 1976, ai deschis prima expoziție personală și nu la Iași, ci la București. Asta însemnînd că aveai deja o oarecare cotă. Aveam participări la Bienalele de la Dalles, cele care îmi și hotărîseră intrarea în Uniunea Artiștilor Plastici. Eram convins că Iașii sînt un oraș hărăzit picturii, aici poți foarte bine lucra în liniștea locului... în care nu se întîmplă nimic, dar
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
destinată expoziției. Nu tabloului. Eu nu pictez un tablou. Pictez o expoziție. Expoziția ca o compoziție, ca un tablou. Orchestrată ca atare. Ceea ce în muzică se numește variațiuni pe o temă? E contaminare muzicală? Poate. Ești un pictor cu o cotă bună în țară. De altfel, primul tău album monografic apărea, la Meridiane, încă în 1985. Dar aceeași cotă și în străinătate. Ai participat la numeroase expoziții românești peste hotare. Ai avut și "personale", la Paris și la Veneția. Am aici
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
tablou. Orchestrată ca atare. Ceea ce în muzică se numește variațiuni pe o temă? E contaminare muzicală? Poate. Ești un pictor cu o cotă bună în țară. De altfel, primul tău album monografic apărea, la Meridiane, încă în 1985. Dar aceeași cotă și în străinătate. Ai participat la numeroase expoziții românești peste hotare. Ai avut și "personale", la Paris și la Veneția. Am aici o listă absolut impresionantă. Numai și pronunțarea numelor de orașe e frapantă: Berlin, Barcelona, Moscova, Ankara, New Delhi
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
să-și recucerească publicul? Literatura română trebuie și poate fi cunoscută în lume, am avut și avem cărți cu adevărat bune, dar pentru asta este nevoie de bani, deci de interesul statului față de cultură. Altfel ai, ca și pînă acum, cota țării tale și, firește, nimeni nu se înghesuie să te traducă sau măcar să te cunoască. Și cu cît lași timpul să treacă, cu atît crește cifra necesară redresării imaginii. Căci zadarnic înființezi instituții care să facă acest lucru, adică să
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
poem, "Anul 1940", de Nicu Caranica, publicat la editura "Eminescu" în 1997, (volum apărut cu mulți ani în urmă la Paris, în editura Ethos a lui Ioan Cușa) vorbește ca despre o veritabilă "mitologie lirică și utopie", urcând ușor artificial cota scriitorului. Au și criticii obiectivi punctele lor vulnerabile! Eseurile-foiletoane ale lui Al. George din Întâlniri sunt pentru cronicar o bună ocazie de a-și proba gustul pentru savuros și analiza lucidă, aici nu neapărat a cărții în discuție, ci a
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
încredințată lui poate deveni inhibitorie pentru o cultură deja dinamică, debarasată de spaimele identitare. Or, toate acestea se află, latent, în titulatura de "poet național". Cu sprijinul ei, tensiunea dintre perspectiva istorică și cea centrată pe contemporaneitate poate urca la cote de vîrf. Acceptăm să ne lăsăm reprezentați, la infinit, de un creator care, oricît de genial, a fost, indubitabil, un om al secolului al XIX-lea? Acceptăm că reperul nostru "întru eternitate" se modifică o dată cu noi, cu felul în care
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
substituie desenului complicat, baroc, când elanul orfic merge mână-n mână cu versetul de amintire elină și elenă avem coordonatele unor poeme performante cum sunt "Cupa" (sub raza "Cimitirului marin"), "Un mesager matinal", "Unghiul ales", "Figuranți în spectacolul mării", ilustrând cota de sus a antologiei de autor. Nicolae Motoc, Provocări imergente, Editura Ex Ponto, Constanța, 2000, 397 p., preț nemenționat.
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
antibiotic, creînd dependență și deopotrivă imunitate. Doar crescînd doza, rezultatul mai e simțit. Tot așa și cu prostul gust. De fapt la el am vrut să ajung: nivelul prostului gust în arta și în societatea românească de astăzi a atins cote inimaginabile ieri. Ne-am deprins într-o asemenea măsură cu prezența lui - pe ecranul mare ori pe cel mic, în paginile cărților sau ziarelor, pe internet, pe stradă, pe stadion, în autobuz, în familie etc. - încît nu-l mai remarcăm
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
mai înalt pretext. E o latură particulară a demersului său, o "slăbiciune", poate, din punctul de vedere al instanței critice, însă totodată un factor de arondare a personalității clădite pe generozitate transfiguratoare, pe umanitarismul creștin care a calificat-o la cotele unei superioare identificări. Aidoma marilor fantaști, N. Steinhardt dăruiește cu magnanimitate, în stînga și în dreapta, diamante: "Filosofia solomonică - ori să-i zicem lirica mult curgătoare? - a lui Horia Bădescu poate fi conspectată - nu mai puțin decît a lui Omar Khayam
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
preferințe literare este cercul strîmt din care acestea sînt recoltate. Avem de a face aproape exclusiv cu opțiunile unor literați, în majoritate, scriitori ei înșiși. E adevărat că, pînă la un punct, ei mențin ori schimbă canonul. Acest lucru mărește cota de interes a anchetelor. Dar dacă extindem așazicînd baza de calcul, putem avea surprize uriașe și neplăcute. O anchetă a unui post de televiziune a vrut să descopere dacă oamenii de pe stradă știu ce semnificație are ziua de 15 ianuarie
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
sau combină elementele "Cu stimă / considerație / respect", eventual intensificate prin adjectivele deosebit(ă) și mult(ă). Cum spuneam la început, ar trebui totuși investigată reacția în fața acestor liste a unui număr cît mai mare de vorbitori contemporani, pentru a stabili cota relativă a diverselor preferințe și idiosincrazii.
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
Z. Ornea Chestiunea identității naționale sau, cu un alt termen, al specificului național preocupă de mult și copleșitor lumea intelectuală românească. Parcă secolul care stă să se încheie a atins cotele maxime ale acestei absorbante preocupări. Publicînd, în 1980, o carte despre dezbaterea de idei din al treilea deceniu (se numea Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea) mi-au fost necesare peste o sută de pagini pentru a comenta dezbaterile
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
Trebuie să recunoaștem că relaxarea în profesie comportă și acest aspect. De aceea, termenii în ecuație au fost inversați: nu se mai aleargă, de exemplu, după roluri care să creeze și să nuanțeze personalitatea și, implicit să dea rangul și cota. Pe primul plan a trecut cîștigul și după aceea aura, succesul imediat și nu acela istoric. Și încă e ceva: mai sînt puțini boieri în teatrul românesc. Aceștia continuă să-și iubească profesia dincolo de ființa lor, preferă să stea departe
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
Am citit destule comentarii, mai patetice sau mai echilibrate, scrise în jurul examenelor sale sau producțiilor de la Tîrgu-Mureș și Sf. Gheorghe. Curiozitatea mea a crescut o dată cu vîlva cu care Radu Afrim a intrat în lumea teatrului și a acces rapid la cote înalte. Ocean café mi-a prilejuit ocazia de a face cunoștință, în sfîrșit, mult mai tîrziu decît alți colegi de-ai mei, cu un tînăr regizor, o speranță și o direcție, așa cum reiese din unele scrieri. S-ar putea ca
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]