991 matches
-
le făcuse și când Dumnezeu, din înalt, le privise și suferise pentru slăbiciunea lui...” (cap. 4) Tatiana Niculescu Bran ne oferă posibilitatea de a surprinde, în detaliu, încrengăturile contorsionate, acele „unelte ale mântuirii” care invadează și-n cele mai subtile cotloane duhovnicești. Nimeni nu rămâne străin sau înafara seismelor duplicitarului. Limbile se tulbură, atunci când se referă la proiecțiile diplomatice, la veștile contradictorii despre CNSAS (piatră de încercare, prin temutele dosare) sau despre sindicatele preoților (considerate ilegale, prin 2008) ș.a. Ceea ce șochează
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mod represiunea clar definită din epoca stalinistă nu a fost în realitate niciodată evacuată dintr-o societate care ar fi devenit cumva mai liberă. Dimpotrivă, represiunea a fost interiorizată; ea s-a diluat, desigur, dar a pătruns astfel în toate cotloanele și a devenit cotidiană. Mai mult, atunci când "ordinea socialistă de stat" se simțea cât de cât amenințată, poliția politică intervenea la fel de brutal, doar că și intervenția ei putea îmbrăca forme mai variate decât în anii de început ai regimului: internare
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fertilității: Cum coborî Iștar, zeița, în Țara - fără-cale-întoarsă, Pe junci n-a mai sărit un taur, asinul n-a mai venit spre-asină; Pe uliță nici omul n-a mai oprit femeia; Dormea bărbatul singur în odaie; Dormea soția singură în cotlonul ei (...) Vizir, de zei slăviți, Papsukkal își înclinase chipul său,/ Iar fața îi era posomorîtă. Purta cernite straie și păr lung. Plîngînd s-a dus Papsukkal la Sin, al său părinte, Vărsă lacrimi și-n fața lui Eà, regele: - Iștar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
venit. De cînd a coborît Iștar în Țara-fără-cale-ntoarsă, Pe junci n-a mai sărit un taur, Nu s-a mai unit asin cu-asină; Pe uliță nici omul n-a mai oprit femeia, Bărbatul doarme singur în odaie, Soția doarme în cotlonul ei. Eà, rege al zeilor, care cumulează multiple funcții, acvatice, vegetale, zoo, antropo (îl întîlnim și în legenda lui Utnapiștim, primul om care și-a dobîndit viață prelungă), o salvează pe Iștar. El plăsmuiește un chip, probabil tot din lut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din odaie mirosurile străine, să fie, până la primăvară când o să pună ispravnici să mărească și să repare curțile domnești, locul ei și al dragostei ce-i poartă bărbatului ei. Ca într un ritual, mișca lopățica pe după brocardurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce și băteau clopotele într-o dungă iar monahii cântau „Sfinte Dumnezeule”, neputând țâncii bolnavi de fierbințeală să sune din clopoței ca să alunge făpturile cenușii ale pământului ce ieșeau de prin cotloane și de sub pietre și bolovani, de aceea atunci o fi ieșit din umbra seraiului spre floarea grădinilor din Iali Kiosk, că în Stambul primăvara venise demult, de aceea o fi ieșit de la sultan marele Gin Ali cu firmanul de mazilire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se opunea sau fugea era omorât pe loc. Dezlănțuit animalic, despotul Cambyse face să curgă sânge în valuri. Cambyse instalat în palatul faraonului, preluase puterea, dispunând de averea imensă și proviziile acestuia. Servitorii și famenii îi păstrase, deoarece cunoșteau toate cotloanele palatului și erau harnici, făceau curățenie, preparau și serveau hrana lui Cambyse și oastei. În palat printre servitori se infiltrase un preot supraviețuitor din templele Memfisului, cu numele de Rama. Acesta îl servea la masă pe Cambyse. Famenii nu puteau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tămâiat și stropit cu aghiasmă arătările fantomelor luptătoare dar acestea fără să se sinchisească își căutau de treabă. Singurul lucru care le alunga era primul cântat al cocoșilor, la ivirea zorilor de ziuă. Ostașii din gardă au scotocit prin toate cotloanele comitatului, prin împrejurimi și prin cimitire, negăsind nimic suspect. Acum fantomele ioaniților și templierilor au pătruns în castel făcându-le viața insuportabilă. Vacarm. Urlete. Zgomote de arme. Insomnii. Nervi intinși la maximum. Contele obosit și nervos repeta mereu: -Infern în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
apoi întuneric și să treacă și ziua a șasea.“ La finalul drumului parcurs ne dăm seama că nu am ajuns în iad, unde ar trebui, conform legendei să ajungem, ci trecerea râului ne-a condus către sinele nostru profund, către cotloanele sufletului pe care s-a așezat praful. Călătoria noastră s-a făcut înapoi către rădăcini, înapoi către punctul de plecare, înapoi către geneză. Grație volumului, am pășit într-un spațiu și un timp primordial, arhaic, atât de cunoscut și apropiat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Crima dintre paranteze Tăcerea dintre noi se joacă pe tabla de șah... Stăm departe unul de celălalt, precauți. Mutăm piesele și totul se termină cu remiză. Apoi trece un timp când nu te mai regăsesc, oricât te-aș căuta prin cotloanele sufletului. Poate că toamna este de vină. Prea melancolică, ne încearcă sufletele din când în când. Și totuși nu mă lasă singură. Prietenii mei, greierii, vin în fiecare seară să-mi cânte pe sub ferești. Nu am închis un ochi toată
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pusă în pericol: te vor ține în colivie fără apă și pâine, iubindu-te în felul lor bolnăvicios. Poveste de toamnă Simt de la un timp un gând care nu-mi dă pace; jucăuș, trebuie să mă țin după el prin cotloanele neuronilor. N-aș vrea să îl pierd, vreau să-i caut un fir de susținere, să păstrez în armonie, balanța dintre gânduri. Și, cum stăteam eu și-l urmăream aidoma unui cântec care nu vrea să-și piardă partitura, a
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Încăperea căzută în muțenie și umbră. Nici cald, nici răcoare : toropeală, pândă, letargie, plictis. Până te-apucă așa, din nimic, cheful de-a repune gândurile în mișcare, un trotil îngust și rapid, dai drumul la imprudențele, câte, pregătite, ascunse ! Aerisirea cotloanelor unde se păstrează tristețea, molozul minciunilor, tainele tulburi, intențiile vinovate, ipocrizia și frica, amânatele ranchiune. Pune sângele în mișcare, încălzește și ustură sufletul, pneuma aceea gingașă, s-o tot ocrotești în otravă și cântece. Interlocutoarea simte repede despre ce e
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vălmășagul gândurilor însă un puhoi năprasnic îi ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate îndoielile și șovăirile. ― Ilona... Îngână dânsul, îngrozit că nu are ce să-i spuie. ― Eu cunosc munții mai bine, șopti deodată Ilona, ghicindu-i gândurile. Știu toate cotloanele, toate potecile, toate pâraiele... Am să-ți fiu călăuză! ― Nu, nu! tresări Apostol uimit. Tu nu trebuie să... Îi tremura glasul. Tăcu. Peste câteva clipe însă zise iar liniștit: ― Am să mă întorc, Ilona, să te iau!... Crezi? ― Cred! răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Mi-a dat și de soție, Pe fiica lui cu râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulțămit c-un umil semn, Drept mantie-o prostire M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. {EminescuOpIV 76} Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Și de ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Și pe șură ne primblam Peste stuf și paie Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sate sunt adevărate cimitire de găini. Religiile hrănesc și la propriu câteva procente din populația planetei. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd cum se bumbăcesc credincioșii prin toate cotloanele istoriei. Religiile - aceste antene de decodare a sensului metafizic al existenței noastre. Moartea tuturor religiilor va coincide cu reîntoarcerea omului în copaci. Evreii rămân cei mai mari creatori și demolatori de religii. Exuberanța amână rugăciunea. Creștinismul a eradicat, în primul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
religii încep să i se vadă ațele cusăturii, trebuie să cedeze locul alteia. Așa cum au procedat zeii. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd cum se bumbăcesc credincioșii prin cotloanele istoriei. Religiile - aceste antene de decodare a fiorului metafizic al existenței noastre. Unele popoare își reazemă orgoliul național pe metafizică. Nici credincioșii nu mai sunt convinși de virtuțile sărăciei. Mântuirea poate fi împlinită pe teren curat, nu viran. Lumea e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Uite că m-am apucat să scormonesc tocmai acolo unde doare, dragă ieșene. Mai degrabă spune-mi cam ce crezi că făceau ei acolo la han? Odată ajunși la han, cei doi buni și nedespărțiți prieteni se aciuau într-un cotlon liniștit și în fața unei ulcele cu vin sporovăiau uitați de lume, până hăt, târziu, când luna plină și îmbujorată se arăta deasupra mănăstirii Aroneanului sau, cum i s-a mai spus, „Mănăstirea din Țarină”. Și fiindcă veni vorba de Mănăstirea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin toate cotloanele gurii... În sfârșit, o înghite fără grabă... Se uită lung la mine și, cu o mutră ghidușă, îmi aruncă: Parcă ziceai că nu te pricepi la vii și la vinuri, dar văd că nu te încurci în a alege un
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas, a adulmecat îndelung, ca un copoi, apoi a sorbit din licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre sine... a aducere aminte parcă... După aceea, doar el știe de ce, a slobozit un “daaa” șoptit și prelung... Îl urmăresc curios ca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și după cum am bănuit eu mergea spre casă. N-am îndrăznit să-l opresc și am luat-o pisicește după el, să dibui unde șade... Și?... Și într-o dimineață i-am bătut la ușă... Apoi... am hoinărit prin toate cotloanele Iașilor și, ca rezultat, a ieșit cartea „Ești ieșean, vere?” În această toamnă am hălăduit prin vechile podgorii ale bătrânei cetăți. Și cum ieri a fost sfânta zi în care am isprăvit trebușoara asta, astăzi ne aflăm aici la un
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mult. Privatizarea Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
poți să te miști decât într-un spațiu restrâns va să vină, ai energie de consumat și nu ai cum să o irosești, cauți să descoperi locul și înnebunești când realizezi că în două ore ai parcurs și reparcurs fiecare cotlon, te irită și faptul că ceilalți sânt deja imuni la genul ăsta de criză și vegetează, fără probleme, ba la soare, ba la umbră. Mă mai răcorește din când în când câte o mângâiere a lui Vero, parcă pe tot
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
paharul în mână când vorbea cu mine. Oricât m-am străduit, n-am reușit să-1 aduc printre ceilalți. Când l-am luat de braț, s-a apucat strâns de banchetă. L-am lăsat acolo înfoiat ca un arici, retras în cotlonul lui de umbră. Vreo două ore, până am plecat, m-am tot uitat la el din când în cînd: era tot acolo, golind pahar după pahar, cu ochii-n pământ (cînd nu arunca vreo privire dușmănoasă, de urs, la cei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
plantă ornamentală într-un colț, lângă sofaua pe care două femei discută despre avantajele unei anume mărci de dezinfectant pentru WC-uri. Produsul vechi nu reușește să pătrundă peste tot unde se oploșesc microbii. Cel nou însă îi urmărește până-n cotloanele lor cele mai întunecoase. Un mic desen animat îi arată pe microbii înspăimîntați fugind în debandadă din fața dezinfectantului miraculos. Atinși de aburii lui, ființele caricaturale se umflă și pleznesc ca niște mici petarde. Porțelanul closetului sclipește apoi seducător, și sclipirea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mine. Curând. E vremea să ies În oraș. Mă duc În oraș mami. Spune-i lui Stacey că n-o să Întârzii mult. Pa. Barul este mare, ideal să-i urmăresc cu privirea pe oameni. Sunt o mulțime de unghere și cotloane unde te poți ascunde. Șezând aici, singură, Îmi aduc aminte când i-am cunoscut prima oară pe părinții lui Bruce. Erau oameni cumsecade, dintr-un sat de mineri din Midlothian. Asta a fost Înainte să fie schimbați În rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]