1,043 matches
-
toți pereții. Malurile sunt abrupte orice val stârnește valuri și n-ai cum ieși la mal în aceste aprigi lupte pentru-un singur ideal sau mai multe idealuri... Resemnarea e un mod de-a ieși la suprafață doar cu un crâmpei de viață și-un mers de miriapod, contra firii; lașii se-ncălzesc la ea... ce iluzii! Nu mă mint! Doar minunile iubirii îi mută pe altă stea, a încrederii în forța care le aprinde torța mersului în labirint. Jilava 1956
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină de lucruri care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele și gambele ca să simt dacă deveneam mai puternic. Număram zilele pînă în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
al clubului. A ridicat mîna. A fost ultima oară cînd l-am văzut pe Doctor Alfred Schneiderhahn. Iar acum nici măcar treptele nu mai sînt acolo. M-am întors și am văzut numai apa neagră. Zgomotul tribunelor a crescut încurajări, scandări, crîmpeie de muzică -, dar gemenii în tricourile de un albastru închis dispăruseră. Cît de departe înainte era imposibil de spus. Nu puteam privi peste umăr, să aud ceva era imposibil și, în afară de asta, acum, trebuia să ne concentrăm toată atenția asupra
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dintrânșii patru, spre a face 20 în totul, era acoperit de o insulă, care pe semne podmolise pe aceste. În interiorul zidăriei se aflară nu numai găuri regulat dispuse, în care fuseseră așezate bârne încrucișate, dar încă se aflară și câteva crâmpeie de lemn de stejar; cărămizile care acopereau stâlpii purtau mărcile a trei diferite cohorte auxiliare din a XIII-a legiune Gemină, care negreșit au fost întrebuințate la lucrarea podului». Este învederat că aflarea unor cărămizi cu marca legiunii a XIII
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
acestui pod. Am văzut anume că în partea superioară a stâlpilor s-au găsit găuri care slujeau după cât se vede la prinderea structurii superioare a podului, care era de lemn, și că s-au găsit în ele chiar resturi de crâmpeie de stejar. Se pretinde că asemenea rămășiți nu s-ar potrivi cu descrierea podului de către Dio, care ar spune că și partea superioară a podului era tot de piatră. Scriitorul grec însă în descrierea îndestul de scurtă a podului spune
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
bordură. Ferestrele clădirilor erau ca niște găuri negre pe un chip. De două ori a văzut patrulele de gardieni traversînd capătul unei străzi, oameni tăcuți, cu caschete, dorind să vadă dacă prin ferestrele cu storurile trase nu se zărește vreun crîmpei ilegal de lumină. Străzile întunecate și aidoma păreau că trec una într-alta la nesfîrșit, pînă cînd îl apucă disperarea și se așeză pe bordură cu fața îngropată în mîini și începu să se văicărească în gura mare. Căzu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de gânduri și-i dispăruse orice speranță; simțea doar o tulburare intensă, aproape copleșitoare. Își dădu brusc seama că fata i se adresează, dar prin acel ecran pe care starea de încordare i-l crease în minte nu străbăteau decât crâmpeie din ceea ce spunea ea: Centrul de informații este... Într-adevăr... un birou de statistică. Toate persoanele născute... se înregistrează aici... Învățământul, schimbările de adresă... ocupațiile... și evenimentele majore din viață. Totul este susținut de... o combinație de... legături neautorizate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și îi spuse aproape în șoaptă: — Tu ești sigură că vrei să vezi asta? — Sunt sigură, pentru că o vor ierta. Avocatul făcu câțiva pași mai în față și, în frigul tăios de dinainte de răsărit, își trimise cuvintele ca pe niște crâmpeie ale capitulării: — În numele lui Allah, Milostiv și Atotputernic, eu, Seyed Mahmoud Sharoudi, umil avocat al dreptății, vă întreb și vă rog: o iertați pe Shahla Jahed? Nu ea a ucis-o pe ruda voastră și, dacă mi s-ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dansa. — Bine. Dacă-l vezi, scumpo, spune-i salutări de la doamna Reilly. În spatele ușii de la baie, Ignatius stătea pasiv în apa călduță și împingea cu degetul săpuniera de plastic înainte și înapoi pe suprafața apei, ascultând din când în când crâmpeie din conversația la telefon a mamei sale. Uneori băga săpuniera în apă până se umplea și cădea la fund. Atunci o căuta cu mâna pe fundul căzii, o golea de apă și o împingea din nou ca pe o bărcuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prosper construise casa spre sfârșitul secolului al XVII-lea ca să locuiască în ea cu soția, copiii și diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și imaginează că-l cunosc, dacă nu-i aducea un beneficiu. La urma urmelor, ideea Martei păruse bună doar pentru că, în clipa respectivă, așa cum spusese tatăl ei, era singura posibilă. Cipriano Algor stătea în bucătărie, n-avea cum să audă crâmpeiele de discurs, izolate și fără legătură, emise de ginere, însă părea că le-a citit pe toate, completând golurile, pe chipul abătut al fiicei sale, când aceasta, după un lung moment, ieși din cameră. Și pentru că n-avea rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Împărțiți În două grupuri, cel filo-englez și cel filo-german. Masoneria e copertura exterioară, pretextul pentru care toți acești agenți ai unor grupări diferite - dumnezeu știe unde intră paulicenii și ierusalemiții - se Întâlnesc și se Înfruntă, Încercând să-și smulgă vreun crâmpei de secret unul altuia.“ „Masonerie à la Rick’s Café Americain din Casablanca“, zise Belbo. „Ceea ce răstoarnă opinia curentă. Masoneria nu-i o societate secretă.“ „Da’ de unde, e doar un porto-franco, ca la Macao. O fațadă. Secretul era În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și surâdea. Cineva Îi ridicase bretonul, Închizându-l Într-o scufie albă. Pentru prima oară vedeam fruntea Liei În toată splendoarea ei. Avea alături de ea Ceva. „E Giulio“, a zis ea. Rebisul meu. Îl făcusem și eu, și nu din crâmpeie de corpuri moarte, și fără săpun de arsenic. Era Întreg, Își avea toate degetele la locul lor. Am pretins să-l văd În Întregime. „O, ce cocoșel frumos, ce oușoare mari are!“ Pe urmă am Început s-o sărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
timp se documentase pe cont propriu, zicea că nu era vorba de o glumă. Cu siguranță, iezuiții erau pe cale să construiască uriașul, puternicul calculator electronic care ar fi trebuit să tragă o concluzie din talmeș-balmeșul răbdător și centenar al tuturor crâmpeielor de adevăr și de minciună pe care ei le adunau. „Iezuiții“, zicea Diotallevi, „Înțeleseseră ceea ce nici bieții templieri de altădată, de la Provins, nici aripa baconiană nu intuiseră, și anume că reconstituirea hărții putea fi obținută pe cale combinatorie, altfel spus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
afle vești. Asta ar fi trebuit să-l facă fericit pe Belbo, dar el găsise aici motivul pentru un diagnostic mult mai obscur. Atât de prezentă, Lorenza Îi scăpa deoarece nu venea pentru el. Cu puțin Înainte de Crăciun surprinsesem un crâmpei de conversație. Lorenza Îi zicea: „Te asigur, e o zăpadă magnifică și au niște cămăruțe superbe. Tu poți face schi-fond. Bine?“ Trăsesem concluzia că aveau să petreacă Anul Nou Împreună. Dar după Bobotează, Într-o zi, Lorenza apăruse pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca ei... nu numai stele strălucitoare, care răspândeau o lumină puternică, ci și mai puțin strălucitoare... Chiar și o ființă slabă ca el, dacă ar fi trăit din plin, ar fi fost probabil în stare să înșface pentru sine un crâmpei din minunăția stelelor. — Bine, fie! Vino cu mine, câine-san. Gaston s-a ridicat și a pornit mai departe. Câinele mergea în urma lui, tușind. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cerului cuiburile lor. Cu ochii la stele, care străluceau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să nu lase sentimentele lui să se înrădăcineze în sufletul lui Gligore. De multă vreme învățase să nu-și lase gazdele prinse de femeile pe care el le iubea. Deși putea să facă acest lucru, în visele lor mai rămâneau crâmpeie din ceea ce trăia sufletul lui Zogru. 18. A doua zi, către prânz, Gligore, dus de Zogru, a intrat în grajd și-a poruncit să pună caii la trăsurica de oraș, care era mai mult o brișcă nostimă, cumpărată la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cuminte și le iartă Că n-au vrut s-o facă lată. Cioban Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Dorm În ochii tăi mă oglindesc Să pot zări marginea unui crâmpei de viață Cum se prăbușește în sine. O pată de culoare stinsă în palma ta Și un chibrit aprins pe-o lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
s-a dus tot timpul acela care trecuse și peste el, și peste ea. Ciudatul sentiment că nici nu fusese timp. Sau tot ce fusese se mistuise, se amestecase, se revărsase acum ca dintr-un sac cu fulgi și zburătăceau crâmpeie de amintiri precum funigeii plopilor, primăvara, stârniți de cine știe ce joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. În raport cu ea pare că nu avansăm defel. Pe ecranul computerului din fața mea identific steaua cu pricina, Proxima Centauri din constelația Centaurul, cea mai apropiată stea de Pământ. Visul devine uneori crâmpei de real...
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-un sat românesc, legată, cu cătușele vieții, de zbuciumul Capitalei, Vasilica scrie poezie și iată, proză scurtă, în care pictează, cu penelul sufletului, amintiri ale unei copilării fericite, în scopul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu termenii liturgici „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați.” Remarcabil este nu numai talentul de portretist și de evocator al autorului, dar și darul de a povesti În chip emoționant. Sperăm să fie deictic crâmpeiul de text pe care-l extragem din paginile 232-233: „M-am urcat pe nelipsitul scaun din fața caselor sătești și am bătut la geamul dinspre stradă. Imediat a apărut la fereastră o verișoară a mea, Eugenia ( Jenica) Popovici, pe care o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
puneți acum și crimele ungurilor În sarcina mea? Ar trebui să știți măcar atâta istorie, domnule, să nu faceți afirmații absurde!” Despre legăturile autorului cu familia sa și, mai ales, cum sunt prezentați părinții săi, se cuvine să cităm un crâmpei din pagina 271: „După eliberare, am aflat că soția mi-a trimis un pachet la Aiud, dar nu mi l-au dat. Cine știe cine s-a Înfruptat din el! Au Încercat și părinții mei să afle ceva despre mine. Mama, care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
din picioare și vocile tot nu s-ar opri. Dar vocile nu dăduseră niciodată vreun semn de nesupu- nere. Erau cu desăvârșire sub tutelajul meu, eu eram regina lor, regina unui regat misterios, din care răzbăteau până la mine doar câteva crâmpeie. Era În ele ceva atrăgĂtor, ceva ce eu, cu mintea mea de copil, puteam totuși Înțelege fărĂ mare greutate. Erau voci din altă parte, din alt strat al existenței, la care nu aveam acces, dar care ajungeau totuși prin cine știe ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]