1,654 matches
-
atunci Milton Stephanides n-avea s-o lase să-i scape. Grateful Dead veniră În Berkeley. Matt și toată trupa de puști s-au dus la concert. Mie mi-a revenit sarcina de a păzi tabăra. E miezul nopții În crângul de mimoze. Mă trezesc. Aud zgomote. Prin tufe se mișcă niște lumini. Se aude murmur de voci. Frunzele de deasupra capului meu se albesc și văd schelăria de ramuri. Sunt pete de lumină peste tot: pe pământ, pe corpul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de apoteoza postumă a principelui. — Ho! Ușurel, unde vă grăbiți? se plânge din urmă Plautius. Îi este greu să țină pasul, chiar dacă merg la vale. Bine măcar că umblă pe la umbră. Fiorul de bucurie se stinge însă când se uită la crângul întins pe care-l mai au de străbătut. Cum în acest moment bolțile umbroase ale copacilor se deschid și fac loc unei panorame unice a Cetății, se oprește înviorat și lasă să i se perinde prin fața ochilor toată splendoarea de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sfânt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în sbor. Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază, Nalță sveltele lor trunchiuri. - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul? ". Am răspuns: "Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine! Singuri voi, stejari, rămâneți De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă". Ce frumos era în crânguri, Când cu ea m-am prins tovarăș! O poveste încîntată... Care azi e-ntunecată... De-unde ești revino iarăși, Să fim singuri! {EminescuOpI 123} REVEDERE - Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ne ducă unde repezi, Căci ori unde numai ele ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire... de-i vieață, de e moarte". Fantazie, fantazie - când suntem numai noi singuri, Ce ades mă porți pe lacuri și pe mare și prin crînguri! Unde ai văzut vr-odată aste țări necunoscute? Când se petrecur-aceste? La o mie patru sute? Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum îți place pe copilă s-o desmierzi, După gât
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ceri, Dă-mi pace, fugi departe - O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte". - " Dacă nu știi, ți-aș arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mânia, Ci stai cu binișorul. Cum vînătoru-ntinde-n crâng La păsărele lațul, Când ți-oiu întinde brațul stâng Să mă cuprinzi cu brațul; Și ochii tăi nemișcători Sub ochii mei rămâie... De te înalț de subsuori Te-nalță din călcâie; Când fața mea se pleacă-n jos, În sus
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se-ntoarse Și, ca și-n ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. {EminescuOpI 179} Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și tremurând din apă Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub șirul lung de mândri tei Ședeau doi tineri singuri: - " O lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tău chip el se pătrunde, Ca oglinda îl alege - Ce privești zâmbind în unde? Ești frumoasă, se-nțelege. Înălțimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri. E-un miros de teiu în crânguri, Dulce-i umbra de răchiți Și suntem atât de singuri Și atât de fericiți! Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie, Și te află strînsă-n brațe Dulce dragoste bălaie. {EminescuOpI 211} TE DUCI... Te duci și ani de suferință N-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o colibă strâmtă ce mai rămăsese în picioare împreună cu un coreean și cu Diego, un preot mai tânăr. Înconjurat de Diego și de coreean care-l întâmpinară uimiți de neașteptata sa reîntoarcere, misionarul înfuleca lacom orez și pește uscat. În crângul din apropiere o pasăre țipa ascuțit. N-ar fi eliberat japonezii așa de repede pe nimeni altcineva, nu? spuse Diego în timp ce-l servea pe misionar. Acesta se mulțumi doar să zâmbească, dar în sinea lui gusta din plin un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ai scos din celulă. La clevetelile și ponegrelile saducheilor și ale fariseilor Tu nici n-ai tresărit. Nici eu n-am să bag de seamă împunsăturile iezuiților.” Gândacii umblau în voie pe picioarele sale goale, pline de noroi. Pasărea din crâng cânta din nou cu glas ascuțit și se auzea cum coreeanul închidea ușa căsuței lor. Japonezii or să construiască un galion. Imaginea roiului uriaș de furnici negre traversând un ochi de apă în căutare de hrană îi apăru iarăși în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vale până la castel era cale de o zi și jumătate. Cei doi trecură prin câteva sate la fel de sărmane ca ale lor și ieșiră într-o câmpie întinsă. Se vedeau deja semnele primăverii. Câmpia era scăldată de un soare cald, în crânguri magnoliile erau presărate cu flori albe, iar pe câmpurile încă nearate copii se jucau împletind coronițe din flori de lotus. În fața acestei priveliști samuraiul își dădu pentru prima oară seama că avea să plece într-o țară necunoscută și îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cei doi copii ai săi în ziua când avea să se întoarcă înapoi în vale din țara aceea îndepărtată. Unchiul îi strigă tare să aibă grijă de el. Samuraiul strânse hățurile. Cerul era senin. În vale venise deja primăvara. În crânguri se deschiseseră flori albe și pe câmpii cântau ciocârlii. Din șa, samuraiul se uita împrejur încercând să-și întipărească în minte tot acest peisaj pe care n-avea să-l mai vadă multă vreme de acum înainte. Luară aceeași cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întinsă, orbitor de albă. Pe dealurile din spate se înșiruiau copaci nemaiîntâlniți, plantați în ordine. De la marinarii spanioli aflară că acești copaci se numeau măslini, că fructele lor erau bune de mâncat și că din ele se făcea ulei. Din crângul de măslini veniră în fugă niște băștinași gălăgioși, bărbați și femei, goi până la brâu și arși de soare. Se ivi o insuliță. Pe măsură ce se apropiau, puteau vedea cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu chiu cu vai de dealurile mici din stânci de granit în după-amiaza celei de-a cincea zile de la plecarea lor din Puebla, sub ochii lor răsări o priveliște cu totul neașteptată. De jur împrejurul colibelor indiene făcute din chirpici era un crâng de pini, primii pe care îi vedeau în această țară, iar alături, se întindeau ogoare bine lucrate. Spre deosebire de pinii japonezi, aceștia erau dintr-un soi cu ace moi, dar erau tot pini. Oh! strigară japonezii într-un glas. Alergară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de pini, primii pe care îi vedeau în această țară, iar alături, se întindeau ogoare bine lucrate. Spre deosebire de pinii japonezi, aceștia erau dintr-un soi cu ace moi, dar erau tot pini. Oh! strigară japonezii într-un glas. Alergară în crângul de pini, rupseră câteva frunze și le sorbiră mirosul cu nesaț. Unii strângeau în palmele transpirate acele de pin și se bucurau de atingerea lor. Pinii răspândeau mireasma de neuitat a Japoniei. La noi în vale, strigă Ichisuke către Daisuke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cel care dădea ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia se agățau trei copii murdari. Sunt preot, zise Velasco tare. Sunt preot. N-ai de ce să fugi. Femeia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i urmeze. Vă rog să rămâneți pe loc! strigă Velasco de la jumătatea dealului. Mă duc să-mi îndeplinesc datoria de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri, stătea un indian gol până la brâu, cu nas cârn și ochi întunecați. După ce femeia îi spuse ceva, acesta îl lăsă pe Velasco să străbată crângul. Într-o vizuină de pământ, stătea întins pe spate și horcăind un tânăr indian, gol și el până la brâu. Lângă el, stătea pierdută o femeie tânără. După pantalonii cu care era îmbrăcat tânărul era fără îndoială un dijmaș pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dijmaș indian care se dăduse de partea celor din tribul Huaxteca și se ridicase la răzmeriță împreună cu ei. Tânărul indian avea o rană adâncă făcută de gloanțele trase de moșierii spanioli. Și-a dat ultima suflare într-o vizuină din crângul de bananieri, iar eu l-am ținut de mână. Fie ca Domnul să-i dea viață veșnică! Eu nu mi-am făcut decât datoria de preot. Doi dintre dijmașii indieni care au văzut ce făcusem pentru răposat, ne-au însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un an și jumătate. Samuraiul își aduse aminte cum în urmă cu doi ani pe vremea asta tăia lemne pentru foc împreună cu țăranii în fiecare zi în pădurice. Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele abia începeau să cadă. Kanzaburō și fratele său mai mic culegeau ciuperci în păduricea aceea. — De-acum mai avem de îndurat puțin, murmură samuraiul aruncându-și privirea către fereastra aburită din pricina ploii. Dacă ne ducem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe cerul de iarnă înnourat. Cele două păsări se lăsau în jos spre vale plutind lin în voia curenților. Yozō își pregăti pe neașteptate pușca. Samuraiul nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba!” dădu să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am spus eu. Supusul mi-a aruncat o privire mânioasă, dar a luat statuia lui Buddha și și-a pus-o pe genunchi. — Habeas requiem aeternam. Am rostit aceeași rugăciune ca și mai demult când în vizuina de pământ din crângul de bananieri din apropiere de Veracruz l-am ținut de mână pe indianul acela rănit. Dar spre deosebire de indian, Tanaka își pusese capăt zilelor și astfel săvârșindu-se un păcat de moarte pe care Biserica nu-l îngăduie nici în ruptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]