1,970 matches
-
cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
După o bucată de vreme, i s-a părut că a ajuns unde trebuia. Din cauza ninsorii, însă, nu-și dădea seama dacă se află la locul potrivit sau nu. A lăsat caii și a pornit să cerceteze locul... „Aha! Uite crăpătura din malul râpei! Abia se cunoaște. Dacă ningea și zilele trecute, nu mai nimeream locul”. S-a întors și a tras sania chiar pe buza crăpăturii. A oprit caii cu grijă și și-a făcut cruce, murmurând: „Iartă-mă, Doamne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
potrivit sau nu. A lăsat caii și a pornit să cerceteze locul... „Aha! Uite crăpătura din malul râpei! Abia se cunoaște. Dacă ningea și zilele trecute, nu mai nimeream locul”. S-a întors și a tras sania chiar pe buza crăpăturii. A oprit caii cu grijă și și-a făcut cruce, murmurând: „Iartă-mă, Doamne, pentru nelegiuirea asta, dar numai aici îl pot feri de poteră! Trebuie s-o fac. N-am încotro”. Cu mare greu, ca și cum și-ar fi rupt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nelegiuirea asta, dar numai aici îl pot feri de poteră! Trebuie s-o fac. N-am încotro”. Cu mare greu, ca și cum și-ar fi rupt ceva din suflet, a apucat de poala sumanului lotrului și l-a rostogolit în hăul crăpăturii din mal... A ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce l-a auzit, și-a făcut o cruce adâncă și a murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o eu. N-am vrut-o!”... Înainte de revărsatul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hol scârțâi. Trei pași ușori pe podeaua dormitorului. Buzz se foi, se rostogoli de lângă Audrey, băgă mâna sub pernă și apucă pistolul, camuflându-și mișcarea cu un căscat de om adormit. Alți doi pași. Audrey sforăia ușor, iar printr-o crăpătură dintre perdele răzbătea lumina. O siluetă apăru dinspre partea lui de pat. Se auzi cum se armează un pistol. — Mickey, ești un om mort! Buzz o împinse pe Audrey pe podea, departe de voce. Un amortizor pocni slab, iar limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
printre neamuri, zicînd: "Sculațivă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!" 2. Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai disprețuit. 3. Căci mîndria inimii tale tea dus în rătăcire, pe tine, care locuiești în crăpăturile stîncilor, și domnești în înălțime; de aceea, tu zici în tine însuți: Cine mă va arunca la pămînt?" 4. Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
fierăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, 38. ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pămîntului. 39. Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit; 40. pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvîrșire fără noi. $12 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
dus. 12. Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. 13. Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso. 14. Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută." 15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
precum trunchiurile de copaci și noroiul gros, roșiatic, pe care l-a spălat de pe munte. Curge cu o viteză extraordinară, de parcă ar fi împinsă în jos de o mână uriașă, nevăzută, năpustindu-se asupra deșertului ca o armată, invadând toate crăpăturile pământului, până ajunge la șanțul unde Forrester, îngenunchiat, se luptă să înfigă la loc un țăruș al cortului, ieșit din pământul moale și ud. Ridică privirea și vede peretele imens de apă, chiar în fața lui. — Dumnezeule, începe el, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țucal emailat. Podeaua e plină de praf, iar fereastra mică lasă să se vadă o bucată dintr-un perete crăpat, aflat, poate, la o distanță de vreo 5 metri. În absența a orice altceva, bucata acea pătrată de perete și crăpătura pe diagonală care-și țese calea de la dreapta sus spre stânga jos, au devenit puncte de atracție. Orele în care le fixează cu privirea-i alimentată de lassi, îl ajută să vadă cum se transformă în malul unui râu, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viață. Un morman de Pran sub formă de moloz, așteaptă ocazia să se reinventeze, într-o ordine nouă. Se aude zgomotul făcut de zăvorul tras; îi este la fel de familiar ca și chemarea muezinului de la moscheea învecinată, la fel de familiar ca și crăpătura din zid, ca oala de noapte sau ca șirul de furnici care de așa mult timp folosește peretele stâng al încăperii sale ca pasaj între o metropolă de furnici și alta. Nu mai ridică privirea. Două femei înalte îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se deplaseză spre nord, trecând prin Delhi, Panipat, Ambala, apoi străbate Punjab, ținutul celor cinci râuri și al multor canale. Ascultă zgomotul roților de tren și începe curând să viseze la celula pe care abia o părăsise, amintindu-și furnicile, crăpătura din perete, locul de unde începeau nenumăratele sale viziuni, stranii și frumoase. În cele din urmă, noaptea lasă loc dimineții și un soare portocaliu, răsare vag peste câmpurile aurii. Pran se ridică să se uite la băieții așezați pe câmpuri, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
slăbiciuni, cum ar fi comoditatea sau (ferească Dumnezeu!) preferințele estetice neautentice și este condiția acestei dezvoltării sălbatice patriarhale a pastorului. Ca și încăperea, nimic la acest om nu este rezultatul întâmplării sau al neglijenței. Cu toate acestea, printr-o oarecare crăpătură, s-au insinuat și niște sentimente în această lume lipsită de aer. Nu lipsesc cu totul imaginile. Pe masa de scris se află o ramă din alamă, cumpărată din bazar, cu două fotografii. Robert, care a fost adesea în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pălăria? I-a căzut ?) și în cele din urmă abia mai vede, este atât de amețit, încât se așează un moment să se odihnească și înainte să-și dea seama, privind cerul, o creangă se interpune viziunii lui ca o crăpătură pe o bucată de sticlă albastră. Se gândește: sunt pe moarte. Trupul plin de praf îi este scăldat de sudoare. Răcoarea se insinuează ca o undă sinusoidală de răceală ce se propagă spre brațele și picioarele care-l dor, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plecat la pas ușor Prin Grădina Mpărătească. Și mergând așa agale, Fără să aibă vreo vină, A călcat pe o crenguță Care căuta lumină. Neștiind despre minune; De la a ei trosnitură, Mai la răsărit de Eden S-a produs o crăpătură. Curiozitatea firii, Privi prin crăpătura fină Și văzu un chip de fată Care se scălda-n lumină! Rămas cu gura căscată, L-a lovit în cerul gurii Raza primului pistrui Pe care chiar Creatorul Vrut-a să-l sărute-ntâi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Grădina Mpărătească. Și mergând așa agale, Fără să aibă vreo vină, A călcat pe o crenguță Care căuta lumină. Neștiind despre minune; De la a ei trosnitură, Mai la răsărit de Eden S-a produs o crăpătură. Curiozitatea firii, Privi prin crăpătura fină Și văzu un chip de fată Care se scălda-n lumină! Rămas cu gura căscată, L-a lovit în cerul gurii Raza primului pistrui Pe care chiar Creatorul Vrut-a să-l sărute-ntâi. Florile simțind cum raza Le
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
crîncenă. De s-ar fi întîmplat așa, aș fi luat-o înapoi pe scări. Inima îmi spărgea pieptul. Cu degetul pe sonerie, am auzit în dosul ușii o mișcare. O clipă birui dorința s-o iau la fugă, cînd, în crăpătură, apăru încremenit chipul Patriciei. Fără o vorbă, fata se trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel, apoi într-un iatac cu fereastra către curte. O oglindă, un covoraș pe perete, o masă, un divan, două
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut pe frunte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nu poftise pe nimeni să șadă, dar nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune: - Tată, nu mă nenoroci! Pasiv pînă atunci, bătrînul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sprâncene trăgeam cu ochiul la domnișoara Lori, care juca șeptica pe o pătură. Stătea cumva cu genunchii la gură și, când mă uitam printre gleznele ei, aproape că i-o vedeam, ascunsă după cusătura aia subțire. Chiloții intraseră puțin În crăpătură și se dăduseră după alea două buzișoare...” Verii aproape că gemură. Țigările, dacă uitaseră să tragă din ele, li se stinseseră Între degete. „Fire-ai al dracu’ să fii tu, Lică, cu toate prostiile tale. Minți, nu?” „Nu vă mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
probabil că nici nu vorbeau aceeași limbă -, dar nu aveau nevoie. Au gonit toată noaptea și toată ziua care a urmat. Mâncau În fugă câte un măr pădureț, se țineau de mână și alergau. După ceasuri multe, au găsit o crăpătură În burta unui deal, au intrat și au văzut că mica grotă se lărgea. Acolo i-a dibuit, nu peste multă vreme, potera trimisă după ei. S-au ridicat și-au dat să se apere, dar sulițele războinicilor i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
glugă de coceni, Îi convinsese să-și dea cu toții chiloții jos, ca să vadă ce are fiecare acolo. Băieții, când o văzuseră despuiată, se cutremuraseră, căci ea nu le semăna Întru totul: În loc de ce aveau ei, la Floare se zărea o crăpătură, așa, umflată. Rușinați, se acoperiseră repede și câtăva vreme o ocoliseră. Apoi, Însă, uitaseră mărunta Întâmplare și o chemaseră din nou la jocurile lor de băieți. Mai târziu, când ei Începuseră să se uite după fete și să suspine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al celor patru bucăți de iască. Canafas se pierdu printre tufișurile și copacii din imensa incintă a balamucului. Câțiva paznici alergară după el, Însă se lăsară păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci. Se opri, fără să șovăie prea mult, În fața unor ferestre zăbrelite. Își Înălță cu greu căpățâna chinuită, Își vârî botul printre drugii groși de fier și necheză ușor. Deținutul-pacient Mihai Enin Îl auzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ea și pe tatăl ei. 7. Samson le-a zis: "Așa faceți? Nu voi înceta decît după ce mă voi răzbuna pe voi." 8. I-a bătut aspru, pe spate și pe pîntece; apoi s-a coborît și a locuit în crăpătura stîncii Etam. 9. Atunci Filistenii au pornit, au tăbărît în Iuda, și s-au întins pînă la Lehi. 10. Bărbații din Iuda au zis: "Pentru ce v-ați suit împotriva noastră?" Ei au răspuns: "Ne-am suit să legăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
au zis: "Pentru ce v-ați suit împotriva noastră?" Ei au răspuns: "Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem așa cum ne-a făcut el nouă." 11. Atunci trei mii de bărbați din Iuda s-au coborît la crăpătura stîncii Etam, și au zis lui Samson: Nu știi că Filistenii stăpînesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?" El le-a răspuns: "Le-am făcut așa cum mi-au făcut și ei mie." 12. Ei i-au zis: "Noi ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]