3,263 matches
-
escarpen, un șirag de perle veritabile, să mă plimb prin casă de la bucătărie la baie și să murmur un poem disperat: „Ești cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o vorbă În mahalaua copilăriei mele. Mi se usucă pielița unghiilor și crapă. Stephen Dedalus a fost și el tînăr și deștept, a văzut și Parisul, și totuși! Ce rost mai are să lași ușița coliviei deschisă, cînd pasărea nu mai vrea să zboare. Și iată că primești o scrisoare, deodată te simți ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că omul Însuși poate să crape ca hoitul acela care a așteptat În luna august pe o arșiță de 40° două zile la morgă era o sîmbătă și o duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să nu-l ajute Îl ajută să dispară mai repede Îl mănîncă În folosul naturii hai noroc de aia se duce societatea de rîpă pentru că omul e chipurile un animal superior și generos se sacrifică pentru binele altuia generații Întregi crapă de foame ca să aibă ce mînca urmașii urmașilor urmașilor lor și toate dobitoacele astea altruiste cine știe ce performanțe ar fi putut realiza dacă fiecare Își folosea propria lui forță pentru sine da da În mod egoist și natural pe mine cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care li-l fac eu singurul bine adevărat dacă mi-ar auzi acum gîndurile hai noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e de mare și de sănătos. În ziua aceea, o mulțime de oameni pun de mâncare la ușa bisericii din Piața Moartă. Și nu e adevărat nici un cuvânt din tot ce spune Egon și alții ca el, că, până se crapă de ziuă, șobolanii din biserică mănâncă toată carnea. Practica e pe dinafară broască și pe dinăuntru diavol. Apoi mai sunt pietrele, Luna și Ființele. Dintre pietre, Hematitul, dintre Luni, Luna noastră, iar dintre ființe, imposibil de știut care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ciment și toată lumea știa că nu poate ieși de acolo nici un fel de sămânță. Tanti Mae a încercat și ea să facă o grădină în spatele casei, dar când nu avea timp s-o ude, noroiul se întărea și începea să crape, așa cum făcea peste tot pe dealuri. A cheltuit tot salariul pe o săptămână, și nu era mult, ca să cumpere niște semințe și un mic plug pe care putea să-l folosească de unul singur. A mai luat și o greblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Bărbatul de la gară mi-a spus că urma să vină un tren în aproximativ jumătate de oră, dar nu știa încotro mergea. M-am așezat acolo pe o bancă și am așteptat. Capitolul zece Așa că iată-mă în tren. Se crapă de ziuă. Pot să văd asta prin geamurile de pe cealaltă parte a vagonului. Lumina e roz, cu puțin galben deasupra și cu roșu închis dedesubt. Vagonul e aproape gol. Sunt doar eu, o femeie în vârstă mai în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și mie, și să sperăm că măcar se vor gândi la asta. Deci de ce ai venit aici? Ce vrei de la mine? Mă simțeam de parcă fusesem aruncată direct într-o piscină cu apă rece, într-o baie turcească - reconfortant atâta timp cât nu crăpi din cauza șocului. Mi-am turnat încă o ceașcă de cafea ca să câștig un pic de timp. —E puțin mai delicat, am început, privind-o cu atenție. Trebuie să fiu sigură că nu vei vorbi cu nimeni despre asta. Bineînțeles, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nat s-a holbat la mine, cu ochii de un verde aprins și extrem de nervoși. M-am uitat înapoi la el, cu mâinile în șold. Brusc s-a depărtat de mine și a dat un pumn în perete. Tencuiala a crăpat și el a lăsat să-i scape o înjurătură îngrozitoare. A urmat o pauză după care eu am început să chicotesc. Tensiunea s-a dezumflat ca un balon. Nat zâmbea și el, deși încă părea supărat. își pipăia pumnul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a sprijinit de geam până când a trecut prin el pe partea cealaltă. Mai întâi cu capul, spărgând geamul de parcă ar fi fost o fereastră artificială, pentru cascadorii, o foiță subțire, apoi a urmat restul corpului. Am auzit sunetul întâi, cum crapă, cum se sparge, dar părea cu totul deconectat de realitate. Apoi întreg corpul s-a aruncat în aer, direct de la etajul al treilea, bucăți de geam curgând în jurul lui ca niște bucăți de gheață spartă, strălucind când prindeau lumina lămpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi avut gâtul în mâini și îl sugruma încet până la moarte. Oamenii se descarcă în diferite feluri. Eu una m-am trezit că împing pumnul în ciment și nu m-am putut opri nici măcar când pielea a început să-mi crape. Ploaia se prelingea pe fața mea și o spăla, bătând ușor pe haina de ploaie. Nat se ridicase în picioare, dându-mi mâna ca să mă pot ridica. Mă durea ca dracu’. Nat avea o privire sălbatică. Am presupus că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
suliță bizantină ieftină, probabil un suvenir mizer adunat de prin cine știe ce călătorie. Clossettino sărută craniul, apoi îl linse, strecurându-și limba în orbita goală. Cu ajutorul suliței bizantine, își arse o lovitură atât de puternică în craniul spelb, încât și-l crăpă. Se descălță de un singur pantof, după care începu să-și miște degetele de la picioare, ordonat, întrucât era vorba despre un ritual. Numără astfel cu voce tare până la 62, după care își ridică piciorul, punându-l după ceafă. Bobby Teleferic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cât el însuși lovește mai tare această bârnă, omul se chinuie și se irosește în înfruntarea veșnică a celor două suflete ale sale. Înfruntarea acestor suflete îl torturează și, orice soluție ar alege: să balanseze continuu bârna și să-și crape complet capul sau să oprească balansul sufletului și să trăiască în rațiune rece, în neomenie, în absența totală a ființei lui, blestemul tot se va împlini. Pentru că acest blestem este chiar esența stranie și înfricoșătoare a sufletelor noastre. Iată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
n-ai făcut bine, îi spuse Pop după ce Cristi termină de povestit. Ce n-am făcut bine? Nu trebuia să mergi acolo singur, oftă bătrânul ofițer. Nu vreau să mai pleci în pădurile acelea deloc, iar în cazul în care crapă, arde și nu se mai poate altfel, vreau să știu și eu și să mai meargă cineva cu tine. Și, nu Vasilică, ci cineva mai bătrân de aici din secție. Nu înțeleg, se făcu Toma că nu pricepe despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spune, măi, băiete! Puterea bestiei e legată într-un fel de întuneric, de întunericul nopții în mod special. Lumina zilei o arde, o secătuiește și o alungă înapoi în adăpostul subpământean. Nu voiam să spun decât că stă să se crape de ziuă, este ora patru de dimineață. Cristian privi în sus, luna apusese dar stelele licăreau intens pe cer. Fiind între munți, încă nu se vedea nici o geană de lumină dinspre răsărit. Tot întrecându-se cu vâlva, pierduse noțiunea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și dacă ăsta este prețul pe care Rusia trebuie...“ - vociferări, proteste, rumoarea Întrerupe vorbele și șirul amintirilor. („Domnilor, este timpul să mergem la culcare. MÎine ne așteaptă o zi grea... Domnilor, permiteți-mi să vă atrag atenția, afară s-a crăpat de ziuă.“) CÎnd X Închidea cartea - acum deja subliniată și Însemnată pe margini - afară se făcuse ziuă. În pofida oboselii, nu putea adormi. Așteptă ora zece ca să telefoneze domnului Graves, corespondentul ziarului Times. 11. În luna august a anului 1921 cotidianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să decopertăm solul și la o anumită adâncime din lutul galben, folosit și la „uns” prispa caselor, pereții (se aplică apoi varul) și camerele erau unse tot cu lut galben, amestecat cu balegă de vacă sau de cal ca să nu crape. Din același material se confecționau cărămizi, date prin nisip și apoi uscate la soare, așezate în formă de cuptor și arse, cum se mai văd și astăzi în Lunca. Asemenea lutării erau (mai sunt?) în fiecare sat: în Slobozia, chiar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un ochi de foc, cu un ochi de apă / Cel de focă stinge pe cel de apă / Cel de apă stinge pe cel de focă ... De-o fi pocită (numele celui/celei în suferință) de femeie curată, necurată, Să-i crape țâțele, să meargă părău, Să vadă lumea că e pocitoare, deochetoare ... De-o fi flăcău curat, necurat, Plesnească-i boașele, să curgă părău, Să vadă lumea că-i pocitor, deochetor. De-o fi de codru, pice-i frunza / Să vadă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
deochetoare ... De-o fi flăcău curat, necurat, Plesnească-i boașele, să curgă părău, Să vadă lumea că-i pocitor, deochetor. De-o fi de codru, pice-i frunza / Să vadă lumea că-i pocitor, deochetor De-o fi de vânt, crape-i calul, sece-i aripile, Să vadă lumea că-i pocitor și deochetor. Cutare (numele) să rămână curat și luminat. Cum Maica Precista l-a lăsat (a lăsat-o).” Se observă „leacul” bazat pe terapia apei (să ducă totul la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care să despartă spațiul de locuit de acoperiș. Și la acest tip de locuință și la casa casă, de asemenea era din pământ bătătorit, peste care se aplica o lipitură din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte motive geometrice, sau putea rămâne
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fabricarea cuielor la scară industrială, peste care se aplica o lipitură din lut galben cu pleavă, se lasa să se usuce bine și apoi urma finisarea, fețuiala, cu un strat subțire de lut amestecat cu balegă de cal ca să nu crape. Se aplicau două varuri albe. Pentru o izolare termică mai bună podul era lipit ca și pereții. Unele case răzășești și construcții anexe au rămasă netencuite la exterior, până când timpul le-a măcinat și risipit. O altă modalitate de a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor palate și ale marilor case senioriale care flancau bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu te-ai mai umfla În pene atât de mulțumit. - Vai, Dante, pe mine povara cumplitei melancolii mă strivește și mă smulge de pe calea binelui. Și, mai ales, o supărătoare lipsă de bani. Dacă bătrânul meu nu se hotărăște să crape, lăsându-mi puținul care i-a mai rămas, voi fi silit să cer de pomană. Dacă nu cumva nu mi se ivește vreo ocazie. Aici, chiar se pare că vă merge bine, florentini afurisiți. Poate că se va găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de lumină: poate că mai era cineva, se gândi poetul. Se hotărî să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări afară, Înfigându-se În fața omului. - Stai pe loc și nu sufla, sau Îți crăp capul ca pe-o nucă! Necunoscutul tresări cu un geamăt. Își apucă gluga de după gât și și-o trase peste cap, În timp ce, cu mâna cealaltă, Încerca să Își ascundă fața. Dante sări asupra lui, descoperindu-l. În Întuneric, văzu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]