3,194 matches
-
și fu îmbrățișat de mantia neagră a necunoscutului din spatele meu. Ce bine că a funcționat! Nu sunt cuvinte pentru a descrie mirarea care i-a înghețat mintea. Eu trebuia să fiu mort. Întins pe pietrele reci cu o gaură în craniu! Ochii îi erau cât cepele, iar gura i se închidea și i se deschidea inutil în încercarea sa de a vorbi, de a găsi o explicație. Tu...Tu...Cum... Mâna îi rămase pe loc, făcu un pas în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fiului ei Tiberius. Nu asta și-a dorit toată viața? Ce mai vrea acum? O privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doamna Macomber, din mașină, trăsese În bivol cu Mannlicher-ul de 6,5 când i se păruse că animalul e gata să-l străpungă cu coarnele pe Macomber, și așa Își nimerise bărbatul cu vreo două degete mai sus de baza craniului, În lateral. Francis Macomber zăcea acum cu fața-n jos, la mai puțin de doi pași de locul În care bivolul căzuse Într-o parte, și soția sa Îngenunche lângă el. Wilson era lângă ea. — Eu nu l-aș Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce te bazezi când zici asta? Pe intuiție? Asta pentru că tocmai atunci moartea se apropiase și-și așezase capul la picioarele patului de campanie, iar el Îi simțea răsuflarea grea. — Să nu crezi niciodată povestea aia cu coasa și cu craniul, Îi spuse el femeii. Poate să vină ca doi agenți pe biciclete sau ca o pasăre. Sau poate să aibă un rât mare, de hienă. Acum se urcase pe el, dar nu mai avea nici o formă. Ocupa pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înțelegi? Așa că dă tu primu’. — Termină, spuse Nick. — Bine-atunci, jegosule. Omulețul se uită-n jos, la picioarele lui Nick. În timpul acesta, negrul, care se ținuse după el de când se ridicase de la foc, Își potrivi poziția și-l lovi la baza craniului. Bărbatul căzu cu fața Înainte și Bugs zvârli-n iarbă bâta mică, Învelită-n pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mici despre care n-ai fi crezut că ar putea ucide un iepure. Mureau În urma acelor răni mici așa cum și iepurii mor uneori din cauza a trei sau patru alice care abia par să străpungă pielea. Alții mureau ca pisicile - cu craniul sfărâmat și cu fierul În creier, o mai duceau așa vreo două zile, ca pisicile care se târăsc În lada de cărbuni cu un glonț În creier și nu mor până nu le tai capul. Poate că unele pisici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câmp, cu sângele scurgându-li-se În pământ și transformându-se În noroi roșiatic. Și din acest sol fertil creșteau fantome la fel cum creșteau și tulpinile de trestie-de-zahăr. Privind fix siluetele aplecate, Își imagină că scotoceau după oase și cranii să le ia ca suvenire. Când sosi mâncarea, nu putu decât să se uite la platourile Încărcate. Din cauză că locul era atât de prost luminat, nici unul dintre prietenii mei nu putea distinge ce era pe platouri. N-aveau decât să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
variatele feluri de păsări care trăiau pe acel tărâm tropical. În scurt timp, afacerea lui includea și alte obiecte de lux exotice: taburete din picioare de elefant, veioze din maimuțe Împăiate, covoare din blană de tigru și tobe din două cranii umane care produceau un sunet nemaiauzit. Multe articole rămâneau nevândute, dar marja de profit era suficient de mare ca Phineas să devină din nou un om bogat. În acea comunitate restrânsă, familia Andrews ajunsese repede să aibă standardul unei familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alte nume, și pe cel de brahmarandhra, termen care desemnează "deschizătura" din creștetul capului și care joacă un rol capital în tehnicile yoghino-tantrice; tot pe aici își ia zborul sufletul în clipa morții. Să amintim și obiceiul de a sparge craniul yoghinilor morți pentru a înlesni plecarea sufletului.7 Obiceiului indian îi corespund credințele, foarte răspândite în Europa și în Asia, după care sufletul mortului iese prin horn (gură de fum) sau prin acoperiș, mai precis prin acea parte a acoperișului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nota și să-l denunțe fără întârziere pe asasinul lui Waldomar. Poziția sa era prea înaltă și nu-și putea permite să dea greș. Furios, se întoarse, hotărât să ia din nou cuvântul, dar, între timp, un războinic atletic, cu craniul ras și ochi vicleni și cu mustăți lungi și răsucite, i-o luă înainte. Bărbatul, care purta o comodă, dar eficace armură de piele, întărită cu zeci de nituri metalice, urcase deja până la jumătatea scării și dădea din mâini, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își reproșa că intervenise prea târziu; însă avea impresia, în același timp, că în acele momente dramatice se instaurase între ei, independent de voința fiecăruia, un fel de nemărturisită, secretă complicitate. Era ca și cum, din momentul în care securea sa lovise craniul lui Rutger, Frediana începuse să-i aparțină. Ori poate că el era acela care, cu acel gest, lăsase cale liberă propriei supuneri? Și se întreba dacă ochii scânteietori ai tinerei și gura sa mândră, pe care o văzuse coborându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să cucerească spațiul deschis al câmpiei. Fu doar o străfulgerare, dar suficient cât să-i îngăduie s-o recunoască pe Frediana. Dacă acel moment de distragere nu-i fu fatal, aceasta se datoră calului său, care se prăvăli dintr-odată cu craniul spart de o nouă, formidabilă lovitură aplicată de adversarul său cu securea. El și războinicul totuși căzură împreună, aproape unul peste celălalt, fiindcă acela fusese la rândul său doborât de un hun cu o lovitură de buzdugan. Balamber sări prompt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a-l potoli, Ambarrus, care, din fericire, dispunea de o voce pătrunzătoare, trebui să recurgă la toată autoritatea sa, nu fără a împărți câte o scatoalcă. De îndată ce se instaură cât de cât calmul, se ridică un om corpolent, cu craniul ras și un chip ce părea tăiat în granit. înfigându-și degetele în centura de piele, observă: — Dar dacă și tu spui adevărul, nu înțeleg ce putem face noi ca să-i înfruntăm pe huni. Se spune că sunt mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
supărat. Te puteam lăsa cu mașina la gară. Ceea ce Sammler se abținu să comenteze era că el și Lal puteau să o lase pe ea, pe Margotte, la gară. Dacă era supărat! Dar chiar și acum, cu toată presiunea din craniu și junghiurile din ochi, nu voia să fie prea dur cu ea. Își avea și ea țelurile ei vitale femeiești. Și nici cea mai vagă idee despre țelurile vitale ale celor din jur. Despre starea lui de tensiune acum. Govinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un bolovan. Se lăsă ușor la pământ ca și cum se hotărâse să se Întindă pe stradă. Sângele Îi curgea În firișoare pe obraz. Oribilul metal Îl tăiase prin postav. Eisen Își săltă arma Înapoi peste umăr, gata să o trântească peste craniul omului. Sammler Îl apucă de mână și Îl răsuci. —O să-l omori. Vrei să Îi faci creierii terci? Tu ai spus, tată socrule! Se certau În rusește În fața mulțimii. — Ai spus că trebuie să fac ceva. Ai spus că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
chiuie. Ar fi putut să zboare din barcă în orice clipă și probabil că asta avea să se și întâmple la cât de aplecată stătea peste bord, fluturându-și degetele prin apă. Pielea capului a început s-o gâdile, ca și când craniul i-ar fi fost plin cu bule de oxigen. Jina s-a dus împleticindu-se până în partea din spate a bărcii, ținându-se cât putea de bine pe picioare, ca să facă față valurilor. Îl vezi ? a strigat ea ca să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a ținut neapărat să bea o cafea. I-am pregătit-o și cînd i-am adus-o, m-a gîdilat pe la spate și... Am simțit că mi se face rău. O durere teribilă ce pornea parcă de la ochi reverberă În craniu, țintuindu-mi ceafa și mi se fixă ca un nod În gît. — Și individul acesta era tot o himeră legată de soțul dumitale ? — Da, presupun, mai ales dacă mă gîndesc la gîdilat. — Îmi plăceau mai mult celelalte perdele... — Se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
maestrul lui de filosofie și medicină. — Am rugat să-l mute pe tovarășul tău de celulă. Acum sunt eu aici, cu tine. Maestrul puse mâna pe capul lui Valerius, apoi o lăsă să alunece spre ceafă. Puse degetele la baza craniului și strânse deodată cu putere. Valerius își mușcă buzele ca să nu strige de durere. În clipa următoare, durerea de spate dispăruse. Proculus îi întinse picioarele și îl apucă de cel pe care ochiul lui de expert îl văzu că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți,- Acolo, cioclii își bat joc de morți, Și-am râs un râs de vagabond. O, râsul ființei vagabonde... Și ce-am văzut era straniu- Într-un copac am găsit un craniu, Pe o cruce niște cozi blonde. * Epitaf "Aici sunt eu Un solitar, Ce-a râs amar Și-a plâns mereu. Cu-al meu aspect Făcea să mor, Căci tuturor Păream supect." * Destul Când voi fi liniștit, voi scrie un vers
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
zise, cu lacrimi În ochi: „Bunicul ar fi mîndru de noi“. Unul dintre cele mai complicate procese din acum dispăruta știință a confecționării pălăriilor, din punct de vedere tehnic și politic, Îl constituia luarea măsurilor. Don Ricardo Aldaya avea un craniu care, potrivit lui Julián, era nefiresc de dovlecit și de plin de hopuri-dîmburi. Pălărierul fu conștient de dificultăți de Îndată ce dădu cu ochii de țeasta personajului și, În chiar acea noapte, cînd Julián zise că Îi amintea de anumite porțiuni de pe masivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din ziua În care te-ai născut. Mulți ani mai tîrziu, ori de cîte ori Își vîra revolverul În gura unui deținut și apăsa pe trăgaci, inspectorul-șef Francisco Javier Fumero avea să-și aminească de ziua În care văzuse craniul maică-sii explodînd ca un dovleac copt În apropierea unui bufet din Las Planas și nu simțise nimic, poate doar ceva din plistiseala mortăciunilor. Garda Civilă, anunțată de angajatul localului, care auzise Împușcătura, Îl găsise pe băiat așezat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sîngele pe pereții din camere și de pe coridoare, pînă cînd căzuse moartă În camera ei de la ultimul cat. Mobilul, potrivit poliției, Îl constituise gelozia. Pe cît se pare, În clipa morții, nevasta potentatului era Însărcinată. Marisela, se spunea, desenase un craniu pe pintecele dezvelit al doamnei, cu ceară roșie fierbinte. Cazul, asemenea buzelor domnului Jausá, rămase pecetluit pentru totdeauna cîteva luni mai tîrziu. Lumea bună din Barcelona comenta că niciodată nu se mai Întîmplase așa ceva În istoria orașului și că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
privirea neobișnuită de mobilă a bătrânului Bobocică. — Să trăiți, domnule profesor! - spune el. Îi răspund la salut și iată că Întrebarea pe care tocmai mi-o puneam În legătură cu felul caracterului acestui om (personaj) rămâne suspendată. Ca o muscă bâzâind În jurul craniului meu, ea va asista de acum Înainte tot ce aflu. eram pe malul mării, pe o șosea care făcea legătura Între două orașe mari, cam la jumătatea distanței, ne uitam pe mare cum valurile se mișcau furioase, iar Regimentul 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]