4,906 matches
-
tot timpul. Hugo era mai decis ca niciodată să se întoarcă la serviciu. Și cum, în urma experienței cu asistenta Harris, ideea unui ajutor care să locuiască în casă cu ei îl îngrozea, s-a hotărât să caute sprijin într-o creșă. Descoperirea celei mai potrivite creșe i-a luat însă ceva timp. Asta nu pentru că Hugo ar fi căutat perfecțiunea. El nu căuta decât o instituție unde să mai existe locuri libere. Chicklets a fost singura creșă din Bath care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decis ca niciodată să se întoarcă la serviciu. Și cum, în urma experienței cu asistenta Harris, ideea unui ajutor care să locuiască în casă cu ei îl îngrozea, s-a hotărât să caute sprijin într-o creșă. Descoperirea celei mai potrivite creșe i-a luat însă ceva timp. Asta nu pentru că Hugo ar fi căutat perfecțiunea. El nu căuta decât o instituție unde să mai existe locuri libere. Chicklets a fost singura creșă din Bath care mai avea locuri libere pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
caute sprijin într-o creșă. Descoperirea celei mai potrivite creșe i-a luat însă ceva timp. Asta nu pentru că Hugo ar fi căutat perfecțiunea. El nu căuta decât o instituție unde să mai existe locuri libere. Chicklets a fost singura creșă din Bath care mai avea locuri libere pentru copii de vârsta lui Theo. Dar numai pe perioada dimineților. Asta a fost o lovitură dată planurilor lui Hugo. Pentru că însemna că era obligat să lucreze pentru Dunn și Dustard numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care, era clar, tânjea să le rupă. — N-are legătură cu corectitudinea politică, a spus el tare, ca să acopere protestele lui Theo. Și nici cu puloverele pline de cereale integrale. Are legătură cu faptul că Theo nu poate merge la creșă decât diminețile. Și cu faptul că Amanda e în Londra în fiecare zi, de dimineață până seara. Femeia asta șterge podelele cu tine. Ar trebui să i-o spui, Fine. Hugo nu s-a mai deranjat să-i explice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
chiar dacă asta era viața lui de adult- dar, momentan, avea nevoie de toți banii pe care îi putea produce. Facturile pe care Amanda le acumulase pe adresa Fitzherbert Place erau îngrozitoare. Asistenta Harris nu fusese încă plătită, iar taxele pentru creșă, chiar și numai pe perioada dimineților, erau considerabile. Mai mult, urma să mai treacă ceva timp până când noul salariu al Amandei avea să ajungă la Fitzherbert Place. Dacă avea să ajungă vreodată. —Doamne, a zis Neil când Hugo și Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dustard în orice secundă, pentru orice i-ar fi venit lui pe chelie, acum era obligat să rămână. Așa cum îi atrăsese atenția și Neil, alte firme n-ar fi fost deloc înclinate să trateze cu îngăduință educația, la nivel de creșă, a lui Theo. — Fir-ar să fie! a exclamat Hugo când, cu o smucire plină de forță a trupului lui micuț, Theo a reușit, într-un final, să scape din scutec. În timp ce copilul cu fundulețul gol se rostogolea triumfător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
una deosebit de umedă. A plouat așa de tare încât, la Fitzherbert Place, aveai senzația că cineva bate cu ciocanul în ferestrele casei. În ciuda eforturilor de a nu întârzia, Hugo a plecat târziu de-acasă, dar se gândea recunoscător la parcarea creșei, care era lipită de treptele de la intrarea în clădire. Teoretic, amândoi ar fi trebuit să scape de dușul ploii. Cum precedentele lui vizite la Chicklets nu avuseseră loc atât de devreme, Hugo nu era pregătit pentru traficul infernal din zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la Chicklets nu avuseseră loc atât de devreme, Hugo nu era pregătit pentru traficul infernal din zonă. În special, pentru divizia de blindate mari și sclipitoare ce transportau oameni, care l-au întâmpinat imediat după ce a intrat pe strada cu creșa. Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție greșită. Accelerând agresiv, cu luminile de avarie aprinse, cu radiourile bubuind, manevrate de femei cu ochii larg deschiși, a căror înălțime părea invers proporțională cu dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a căror înălțime părea invers proporțională cu dimensiunile gigantice ale vehiculelor: Range Rover, Land Rover și SUV-uri de toate tipurile imaginabile, care blocau strada și trotuarele pe ceea ce părea cel puțin o jumătate de milă. Era clar că parcarea creșei ieșea din discuție. Hugo s-a uitat nehotărât la ploaia care curgea șiroaie. Dar apoi, aruncând o privire la ceasul de pe bord, toate ezitările i-au dispărut. Întârziase cincisprezece minute la serviciu. Fie că îi plăcea sau nu, el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
progeniturile să fie protejate prin păstrarea curățeniei mediului înconjurător. Mult mai importantul potențial pericol pentru copii, acela care putea interveni în cazul în care părinții cădeau încercând să-și tragă galoșii cu copilul în brațe, nu părea să îngrijoreze personalul creșei. Hugo i-a făcut cu mâna Barbarei când aceasta a trecut în goană pe lângă el îndreptându-se spre ieșire. —Pot să-ți dau un sfat? a gâfâit ea oprindu-se brusc. — Da, te rog, a răspuns Hugo umil. Câte vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Asta dacă vii cu mașina. Altfel n-ai nici o șansă. Nu când ai de-a face cu mamele alea de gherilă cocoțate în carele lor de luptă. Barbara a rânjit și a șters-o. În camera copiilor, o asistentă de creșă cu aer capabil l-a luat pe Theo din brațele lui Hugo. — Acum plecați și nu vă agitați, l-a instruit ea. Mai ales în prima zi. Cu un amestec de ușurare și, în mod neașteptat, o senzație de sfâșiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Hugo. — Acum plecați și nu vă agitați, l-a instruit ea. Mai ales în prima zi. Cu un amestec de ușurare și, în mod neașteptat, o senzație de sfâșiere lăuntrică, Hugo a întors spatele și a plecat. Pe treptele creșei, acolo unde lăsase căruciorul, s-a văzut silit să ducă o luptă crâncenă ca să plieze întreaga construcție la loc. Tocmai se felicita pentru rapiditatea remarcabilă cu care scosese copertina și așezase totul în forma inițială de geantă de golf, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dacă bea acum o cafea cu ea, însemna că nu mai trebuia să bea una în viitor. Dar numai una foarte mică. Trebuie să ajung la birou. —Te-ai întors la agenția imobiliară? l-a întrebat Laura în timp ce coborau scările creșei. — Da. —La aceeași? Dunn și nu mai știu cum? — Da. —Amanda mi-a spus la ultima ședință de înfrumusețare că ai să devii un bărbat casnic. Am râs o grămadă închipuindu-ni-te gol, numai cu un șorțulet cu volănaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo și-a adus aminte de bărbatul cu care Laura fusese în holul hotelului de Crăciun. N-a făcut însă nici un comentariu. Așa că acum încerc cu Chicklets, a spus ea cu o voce nefericită. Îl bag câteva ore într-o creșă ca să încerc să-mi revin. Ce părere ai de creșă? a întrebat-o Hugo. E bună de ceva? Laura a ridicat din umeri. —E prea devreme ca să mă pronunț. Dar măcar mai am pe cineva cu care să vorbesc: asistentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fusese în holul hotelului de Crăciun. N-a făcut însă nici un comentariu. Așa că acum încerc cu Chicklets, a spus ea cu o voce nefericită. Îl bag câteva ore într-o creșă ca să încerc să-mi revin. Ce părere ai de creșă? a întrebat-o Hugo. E bună de ceva? Laura a ridicat din umeri. —E prea devreme ca să mă pronunț. Dar măcar mai am pe cineva cu care să vorbesc: asistentele de-acolo. Crede-mă. Am nevoie de asta. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
noaptea o să doarmă. De fapt, presupun că e o chestie evidentă. Hugo a clătinat din cap. Mi se pare logic. E adevărat că Theo tinde să sforăie toată ziua și să petreacă toată noaptea. Deși acum în timpul dimineții merge la creșă. — Ei, asta ar trebui să-l țină treaz. Alice și-a îndesat sub braț Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Oricum, mult noroc. Eu trebuie să plec. Lui Hugo nu i-a mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întrebare ca s-o mai rețină. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Era clar că noutatea mersului la Chicklets se epuizase pentru Theo. În dimineața de față, ca și ieri, și alaltăieri, copilul se încordase și începuse să scâncească de cum văzuse clădirea creșei. — Teama de separare, a spus scurt una din angajatele creșei. O să-i treacă. Hugo își dorea să poată crede lucrul ăsta. Dacă Theo voia, la modul serios, să stea cu taică-său, asta însemna că într-adevăr ura creșa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Era clar că noutatea mersului la Chicklets se epuizase pentru Theo. În dimineața de față, ca și ieri, și alaltăieri, copilul se încordase și începuse să scâncească de cum văzuse clădirea creșei. — Teama de separare, a spus scurt una din angajatele creșei. O să-i treacă. Hugo își dorea să poată crede lucrul ăsta. Dacă Theo voia, la modul serios, să stea cu taică-său, asta însemna că într-adevăr ura creșa. Nu se putea spune că împreună cu Hugo se distra prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clădirea creșei. — Teama de separare, a spus scurt una din angajatele creșei. O să-i treacă. Hugo își dorea să poată crede lucrul ăsta. Dacă Theo voia, la modul serios, să stea cu taică-său, asta însemna că într-adevăr ura creșa. Nu se putea spune că împreună cu Hugo se distra prea tare. Theo părea să-și petreacă majoritatea timpului plângând, în timp ce Hugo se chinuia să înțeleagă de ce fiul lui plângea. Hai, dragul meu, i-a murmurat el băiatului care urla cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
londoneză, să stoarcă tot ce se poate stoarce din orice potențial cumpărător. I-am înnebunit cu șarmul tău și cu puterea ta de convingere. Așa că trebuie să te duci și să-i dai pe spate. Așa că acum, când urcau treptele creșei, iar Theo a înțepenit ca un bloc de stâncă și-a început să protesteze urlând, Hugo a mugit disperat. Cum dracu’ să poată cineva să facă față unei asemenea situații și să se mai gândească și la muncă în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în pat, i-a spus Hugo în timp ce intrau în clădire. Sue a izbucnit într-un hohot de râs care nu părea deloc voios. Sigur c-ar trebui. Dar dacă eu rămâneam în pat, cine-l mai aducea pe Hamish la creșă? Și nici nu pot să lipsesc de la serviciu. În ultima vreme mi-am luat atâtea zile libere, din cauza diferitelor lui boli, încât, dacă mai lipsesc o dată, or să mă dea afară. —Biata de tine, a spus Hugo. Și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cam trebui să plec, a zis ea respirând cu greutate. Dacă am noroc, o s-ajung la toaletă înainte să mi se facă din nou rău. * * * Conducând, în sfârșit, către birou, Hugo s-a frecat la ochi. Spiritul de familie de la creșă se evaporase, iar acum bărbatul se simțea epuizat și nenorocit. Teama de separare a lui Theo era un coșmar, scoțând astfel la lumină sentimentul de vină și, în general, de incompetență, care pândea sub suprafața formată din tentativele de comportament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau ce? Când a coborât și el privirea a observat că fiecare dintre pantofii marca Church, mărimea patruzeci și patru, era parțial acoperit cu o glugă din plastic de un albastru electric. Hugo era în continuare încălțat cu galoșii de la creșă. — Mulțumesc că mi-ai spus, a mârâit el către Shauna când a trecut prin fața biroului ei, după ce ieșise în goană din biroul lui Neil. Shauna a aruncat o privire spre picioarele lui. A, a fost o greșeală? Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu mai era nici un borcan, iar cutiuțele cu lapte pentru copii deja preparat - Hugo încetase de mult să mai numere măsurile din varianta sub formă de praf - se terminaseră și ele. O, Doamne, și mai trebuia cumpărat și tortul pentru creșă. Așa cum le aminteau tuturor afișele încă de acum câteva săptămâni, Chicklets urma să organizeze o licitație de prăjituri, la care toți părinții erau așteptați să contribuie. Hugo avea senzația pregnantă că dacă el s-ar fi abținut, copilul avea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
separare de azi e mai rea decât oricând, s-a gândit Hugo mohorât în timp ce extrăgea din scaunul din mașină un Theo care urla de zor. Iar el știa că situația avea să se înrăutățească. În ultimele zile, când pleca de la creșă, Hugo era din ce în ce mai copleșit de imagini, de mult îngropate, cu copilul de opt ani care fusese cândva și care privise mașina tatălui său dispărând pe aleea internatului. Când ieșea în drumul principal, Hugo își amintea sentimentele de pierdere, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]