1,492 matches
-
stat, Pacea din Westfalia (1648) stabilește un modus vivendi potrivit căruia, din acel moment, statul național avea să primeze asupra Religiei, fapt care avea să-i permită acestuia să-și instituie propria religie. Generalizarea termenului de Europă în detrimentul celui de Creștinătate corespunde tocmai acestei suveranități depline a statelor naționale. Așa cum arată Pierre Chaunu, "Europa, cuvînt savant [...], va marca în secolul al XVII-lea din Vest pînă în Est biruința treptată a uzului curent"10. În Anglia, Franța sau Olanda, substituirea are
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
decisiv în cristalizarea și exaltarea identității naționale; ea leagă existența Națiunii de cea a cetățeanului în chestiuni de viață, de moarte, de libertate, de înrobire. Astfel, așa cum observa Arnold Toynbee 11, Națiunea a devenit Religie transferînd asupră-și devotamentul față de Creștinătate și, am adăuga noi, amplificînd în mod mitologic devotamentul față de familie, în așa fel încît religia națională a devenit religia dominantă a Europei occidentale, înainte de a se extinde asupra Universului. Formula exemplară a statului-națiune este rodul istoriei unice a Franței
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dintr-o perspectivă critică, ca atunci cînd filozofii secolului al XVIII-lea raportează brutalitatea și desfrînarea europene la inocența "bunului sălbatic" și la înțelepciunea mandarinului chinez. La rîndul lor, romanticii vor încerca nostalgia comunităților organice din Evul Mediu și a Creștinătății pierdute. În secolul al XIX-lea însă, apartenența la Europa va fi percepută ca fiind din ce în ce mai satisfăcătoare. Către 1800 apare termenul "europenism", care desemnează preferința pentru ceea ce este propriu-zis european. Apoi, către 1830, verbul "a europeniza" dezvăluie credința că Europa
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Italia și Suedia. Să fie europeană doar această diversitate, această pluralitate? Nu există și un fundament, o unitate, un prin-cipiu de ordine și de organizare care să răspundă necesității noastre de astăzi? Or, fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiul, Mediterana, Creștinătatea); ordi-nea Europei este dezordinea șantierului plin de zbucium. Europa nu a fost ea însăși decît în anarhia eco-organizatoare și n-a existat nicicînd ca Organizare superioară a constituenților săi. De aici și problema realmente năucitoare cu care ne confruntăm, și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
repetarea sa riscă să-l plictisească pe cititor, obosindu-l în loc să-i trezească interesul față de ceea ce constituie originalitatea culturii europene. Piața comună a ideilor În vreme ce Evul Mediu occidental este încă divizat în feudalități și începe a se diviza în state, Creștinătatea reprezintă în egală măsură o sferă culturală în care circulă curente artistice transeuropene, precum cel roman (secolul al XI-lea), apoi cel gotic (secolul al XIII-lea). Astfel, cu începere din secolul al XI-lea, ea alimentează o intensă piață
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1477), de la Oxford (1214) la Budapesta (1383), de la Paris (1212) la Cracovia (1347), pe scurt, mai peste tot (Napoli, Padova, Cambridge, Praga, Heidelberg, Aberdeen etc.), mărețe centre ale memoriei și cunoașterii, ale gîndirii și deliberării. Aceasta este contribuția originală a Creștinătății medievale în sfera culturii (cu toate că excomunicarea și condamnarea sînt încă în uz și că, din secolul al XVII-lea, gîndirea, știința, cercetarea vor fi practicate din ce în ce mai mult în afara Universității). Ia astfel naștere o Europă culturală policentrică, care se propagă progresiv
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vivendi (pe care îl va anihila însă în Franța revocarea Edictului din Nantes, din 1685). Extinderea Reformei a introdus pluralismul religios în sînul creștinismului occidental. Apar astfel, între variantele aceleiași Credințe, antagonisme și rivalități care sfărîmă definitiv unitatea religioasă a Creștinătății Cruciadelor și Catedralelor, iar dialogul între Bisericile care s-au închis unele pentru celelalte are loc doar în mod subteran. În acest fel, Reforma retroacționează asupra Bisericii romane, unde se operează o reformă în interiorul Contrareformei și unde Credința se revigorează
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și regenerează fără contenire patrimoniile genetice al uneia și al celeilalte, care o generează și se regenerează la rîndul lor. În aceste condiții, înțelegem de ce fiecare dintre aceste două tradiții privește cultura europeană prin prisma proprie, una ca fiică a Creștinătății, cealaltă, ca fiică a Greciei. Mai mult: apărătorii adevărurilor iudeo-creștine și apărătorii adevărurilor grecești pot intra în conflict în virtutea certitudinii că sursa lor este unica sursă veritabilă a Dreptății și Libertății. 3 Aventurile umanismului Umaniștii au fost acei oameni ai
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ardoare meta-națională în ideea europeană, iar bătrîna social-democrație și-a păstrat încă imunologia dinainte de război cu privire la bolșevism, iar apoi la stalinism. Creștin-democrația se ivește în germene în Germania și Italia, pe rămășițele nazismului și fascismului, regăsind întrucîtva spiritul transnațional al Creștinătății europene. Acest dublu suflu ideologic și politic este prea slab pentru a crea o mișcare europeană populară, însă suficient de puternic pentru a le furniza ciment cîtorva econocrați și tehnocrați care vor deveni artizanii unei comunități a pro-ducției și pieței
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
îngreunat procesul de urbanizare numai în Moldova și Țara Românească? Au fost, oare, breslașii transilvăneni din cadrul celebrei Siebenbürgen la fel de influenți și de activi dintotdeauna? De bună seamă, răspunsurile sunt negative. Așa cum este cunoscut, după incursiunile barbare din secolele III-V, creștinătatea occidentală a rămas mult timp la marginea civilizației urbane, centrul de greutate al acesteia stabilindu se în extremitatea apuseană a Eurasiei - în Imperiul Bizantin și Califatul Arab -, cu binecunoscutele sale metropole: Constantinopol, Bagdad, Cordoba ș.a. În perioada secolelor VI X
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
veghetoare și slujitoare. Sunt îndreptățit deci să mă plâng când nu-mi primesc hrana "la timp" sau când primesc hrană nepotrivită. Am fost martor, în aceste zile, la aniversarea celor 60 de ani de viață ai Prea Fericitului Daniel, patriarhul creștinătății românești. Mă adaug, sincer, celor care i-au spus, cu acest prilej, "La mulți și spornici ani!". M-am numărat, la începutul mandatului său, printre cei care s-au bucurat public de ceea ce mi se părea o alegere optimă. Îi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
pe Kosovari drept cuceritori fanatici și, în consecință, cereau "tăierea mîinii drepte a tuturor acelora care purtau drapelul verde al islamului" (Vuk Drasković) în leagănul istoric al națiunii sîrbe, unde regele Lazăr și armata lui au fost măcelăriți în timp ce apărau Creștinătatea și civilizația de semiluna și iataganul islamului atotcuceritor. Aceeași considerare a musulmanilor ca invadatori nedemni a destrămat, mai apoi, Bosnia-Herțegovina. S-a tras asupra unor civili nevinovați. Au fost scoși, sub amenințarea puștii, din casele incendiate. Au fost executați pe
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
asociația funestă a cărei victimă sînt eu și, care, poate, vreme de un secol și jumătate nu va pierde din marea ei putere. Atunci apropiații mei vor putea să opună lumina, progresul, libertatea acestor fapte întunecate, apăsătoare, tiranice, care împovărează creștinătatea. Geniul bun și geniul rău vor fi alături. Lupta va începe și Dumnezeu îi va păzi pe cei drepți... Este posibil ca această "sfîntă asociație" a cărei întemeiere o deslușește Rennepont, expresie a "luminii, progresului și libertății", să nu fie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
om "al instinctului pur", la adăpost de orice prescripție și de orice obsesie a păcatului, trăind fără să se rușineze în goliciunea sa de la început, necunoscînd caznele muncii și necazurile bolilor, este, neîndoielnic, departe de a fi o noutate: secolele creștinătății nu au ignorat-o, ea nu a lipsit din zonele părăsite de aceasta, dincolo de manifestările de transgresiune mai mult sau mai puțin impure. Dar, pe de altă parte, nu putem să nu ținem seama de prezența sa continuă în posteritate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
atât la nivel individual, cât și la nivel social. Religiozitatea este o altă valoare fundamentală pentru cultura americană, Tocqueville surprinzând modul în care această este împărtășită la nivel social: "Aproape toate sectele din Statele Unite sunt cuprinse în marea unitate a creștinătății, iar morala creștină este peste tot la fel. În Statele Unite autoritatea suverană este religioasă (...); nu există nicio altă țară de pe glob în care religia creștină să aibă o influență mai mare asupra sufletului oamenilor decât în America și nu poate
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
libere națiuni de pe pământ". Așa cum Weber a gândit existența unei legături între valorile religioase, sociale și economice, Tocqueville ilustrează, pe exemplul societății americane, felul în care valorile religioase influențează organizarea socială și politică a unei națiuni: "Americanii combină noțiunile de creștinătate și libertate atât de mult în mintea lor încât este imposibil să le conceapă autonom, una fără cealaltă"127. Émile Durkheim a construit un model al societății în care normele și valorile sociale sunt configurate în cadrul procesului din ce în ce mai accentuat de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
lărgească câmpul; de la origine comună, la patrie pământ al străbunilor, la comunitate națională etc. Există, de altfel, o dinamică a criteriilor alterității în funcție de importanța lor în timp istoric criteriul social (stăpânul, sclavul) a fost depășit ca importanță de cel religios (creștinătatea, restul), căruia i-a luat locul în timp, ca importanță, cel național (noi, străinii)"394. Tot din perspectiva istoriei, relația identitate-alteritate evidențiază și o evoluție a criteriilor și a felului în care are loc separarea de celălalt, putând fi identificate
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care îi influențează/ispitește pe ceilalți. În afara acestor teme principale, la făurirea imaginii satanice a lui Vlad Țepeș mai concură și alte aspecte care au rezonanță și relevanță în mentalul colectiv al epocii (...) Domnul român, asociat cu marii schingiuitori ai creștinătății însetați de sânge cum au fost Irod, Neron, Dioclețian și alți păgâni, batjocorește și inversează, potrivit obiceiurilor satanice, slujba creștină, profanează locul sfânt din jurul bisericii, se simte bine în mijlocul cadavrelor, luând cu bucurie masa în mijlocul lor, mirosurile pestilențiale − alt element
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
îmbrăcat haina fraților minori, adică o tunică fără nicio valoare, pe care ei o poartă, și o funie cu care se încing la brâu. Și s-au înmulțit atât de mult, într-un timp scurt, încât nu există provincie a creștinătății unde ei să nu fie prezenți. Cei care-i privesc văd în ei ca într-o oglindă imaginea renunțării la toate deșertăciunile lumii. S-au înmulțit mai ales pentru că nu refuză nimănui intrarea în familia lor religioasă, cu excepția celor căsătoriți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Francisc. Prin urmare, s-a arătat imediat decis să folosească, pentru a sprijini reforma Bisericii, toate oportunitățile pe care Ordinul Fraților Minori putea să le ofere. În preajma canonizării lui Francisc, la 29 aprilie 1228, prin scrisoarea Recolentes, pontiful a informat creștinătatea despre proiectul său de a construi o biserică în cinstea noului sfânt, în care «să fie depus trupul său» (BF, I, p. 40: FF 2719), iar în acest sens a cerut ajutorul tuturor credincioșilor. Cu câteva luni mai târziu, la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
BF, I, p. 40: FF 2719), iar în acest sens a cerut ajutorul tuturor credincioșilor. Cu câteva luni mai târziu, la 16 iulie, Francisc a fost canonizat la Assisi. Prin Mira circa nos, un document cu profundă substanță, pontiful oferea creștinătății și o lectură cuprinzătoare a experienței sale creștine. Grigore al IX-lea a prezentat într-o lumină providențială toată activitatea pământească a lui Francisc: acesta era considerat slujitorul pe care Domnul, în ceasul al unsprezecelea, îl trimisese în via sa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
treimea capadociană, alături de Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz sau Teologul. Cei trei Capadocieni reprezintă „o splendidă constelație pe firmamentul Bisericii din Capadocia. S-a spus că, în această trinitate, sunt concentrate toate razele acelei strălucite epoci a creștinătății”. Sfântul Vasile s-a distins ca om de conducere, Sfântul Grigorie de Nazianz ca orator, iar Sfântul Grigorie de Nyssa mai mult ca gânditor, fiind și filosoful cel mai metodic dintre ei, depășindu-i prin puterea sa de speculație. Putem
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
a civilizației acesteia. Dumnezeul creștin a fost identificat atăt cu lumea suprasensibilă a metafizicii raționaliste, căt și cu forma de civilizație sau finalitatea unei anumite organizări a vieții sociale. Strigătul lui Nietzsche vizează indirect, dar foarte evident, “erezia” fundamentală a creștinătății occidentale, îndepărtarea Bisericii de rostul de a-și impune dominația asupra găndirii raționale și a vieții sociale, de a se transforma într-o “religie” ce oferă omului ca individ anumite certitudini sentimentale și intelectuale. Pentru filosofi și “spiritele liberale”, vestea
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
unui fiu de preot care, disperat de golul din biserica tatălui său și din tot Occidentul, anunță parastasul deznădejdii hrănitoare de suflete mari . Este de-a dreptul tulburător că nici măcar un strigăt atăt de vehement nu mai trezește interesul unei creștinătăți aflate de multă vreme în derivă. Nimeni și nimic nu mai poate garanta astăzi ivirea unei soluții care să răspundă eficient crizei de sens prin care trece omul actual. Viziunile lui Nietzsche despre stat și societate, precum și cele despre filosofie
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
împăcarea lui Constantin Brâncoveanu cu Cantacuzinii și reușise până acum. În fața lui Dumnezeu Hrisant Nottara se simțea vinovat de faptul că ceea ce numiseră ei „marea idee” se transformase într-o înșiruire de intrigi politice nefaste care aduseseră foarte puțin câștig creștinătății. Oare cauza pentru care luptau nu era dreaptă? Răspunsul îl știa și nu avea nici o îndoială, cauza era dreaptă, oprimarea popoarelor creștine din împărăția otomanilor era atât de mare încât, pentru simpla supraviețuire, oamenii ajungeau să se vândă între ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]