1,554 matches
-
descentralizat cu libertăți civile și politice, dar refuzând liberalismul individualist. El face chiar și o analiză a totalitarismului ca un element nou pe scena politică europeană, condamnând fascismul și bolșevismul ca sisteme ce divinizau Statul păgân. Elementele comune ale programelor creștin-democrate poziționează acest curent între liberalism și socialism, putând fi selectate unele idei ale unui program social ce susține proprietatea privată cu o importantă funcție socială, intervenția statului în corectarea nedreptăților, ca și sprijinirea grupurilor intermediare, între care primul loc îl
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
liberalism și socialism, putând fi selectate unele idei ale unui program social ce susține proprietatea privată cu o importantă funcție socială, intervenția statului în corectarea nedreptăților, ca și sprijinirea grupurilor intermediare, între care primul loc îl are familia. Diferența între creștin-democrați și reprezentanții catolicismului social se află însă în democrație. Vaticanul a acceptat-o târziu. Abia în timpul lui Leon al XIII-lea, Biserica susține drepturile omului, suveranitatea poporului, statul laic, libertatea conștiinței și a presei, existând o pauză apoi până la mesajele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pentru o perioadă în același timp la guvernare, având și o experiență personală a vieții într-o regiune de graniță. Reprezentanții creștin-democrației au militat pentru reconcilierea franco-germană în anii `20 și au realizat-o după al doilea război mondial. Europa creștin-democrată se sprijină pe trei valori fundamentale: creștinismul, pacea și democrația. Din punct de vedere economic, politica creștin-democrată este pusă în slujba omului, respingând categoric marxismul. Ea recunoaște patru puncte comune. Dreptul de a poseda un bun duce la sprijinirea proprietății
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
regiune de graniță. Reprezentanții creștin-democrației au militat pentru reconcilierea franco-germană în anii `20 și au realizat-o după al doilea război mondial. Europa creștin-democrată se sprijină pe trei valori fundamentale: creștinismul, pacea și democrația. Din punct de vedere economic, politica creștin-democrată este pusă în slujba omului, respingând categoric marxismul. Ea recunoaște patru puncte comune. Dreptul de a poseda un bun duce la sprijinirea proprietății private. Economia nu trebuie să devină un scop în sine, ci să urmărească o dreptate socială realizată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ediției franceze a lucrării de față. Timp de aproximativ 10 ani ea a cunoscut atît succese, cît și eșecuri, cu o anumită situație în cadrul guvernelor naționale și o alta în interiorul Parlamentului European. În Franța, dreapta, mai mult sau mai puțin creștin-democrată, s-a grupat în coaliția RPR (Adunarea pentru Republică) UDF, care încă din 1986 îl propulsează pe Jacques Chirac în postura de prim-ministru, el rezistând până în 1988. Victoria coaliției la alegerile legislative din 1993 îl obligă pe președintele socialist
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
record al vieții politice italiene. Dacă va rămâne în post până la Crăciunul din 2004 și nu se întrevăd prea multe pericole care să-l împiedice va fi cel mai lung guvern al Italiei de după Mussolini. Pentru a intra în familia creștin-democrată, Berlusconi a dus o abilă activitate de convingere. La Roma, se coalizează cu Uniunea Democratică Creștină, ce reprezintă curentul conservator al vechii DCI cu doar 6% din locurile Parlamentului. A invocat numele lui Sturzo, a cultivat legături cu ierarhia ecleziastică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
William Haigue este lider al Partidului Conservator din iunie 1997. Dacă ne referim și la un alt membru important al UE, trebuie să subliniem faptul că Spania are ca prim-ministru pe liderul Partidului Popular, José Maria Aznar. Cooperarea dintre creștin-democrați a devenit palpabilă chiar după formarea primei comunități europene. Legăturile s-au concretizat la 23 iunie 1953, când apare Grupul Democrat Creștin ca un grup politic în Adunarea Comună a CECA. El și-a schimbat denumirea în iulie 1979 în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
desemnat în acest post din iulie 1994, Wilfried Martens, a fost reales în februarie 1999, pentru ca în octombrie 2000 să ajungă și președinte al Internaționalei democrat-creștine. În cadrul PPE, formațiunea care își asumă azi politica doctrinară este CDU-ul german. Componenta creștin-democrată a acestuia este mult estompată de cea conservatoare. Alături de conservatorii britanii, CDU a reușit să imprime Partidului Popular European caracteristicile unui partid de centru dreapta. Filosofia PPE are la bază o politică care împletește integrarea europeană și interesele regionale și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de dreapta o politică de stînga"1, este puțin satisfăcătoare. Acest punct de vedere limitat restrînge democrația creștină la subtilitățile vieții parlamentare, negîndu-i originalitatea. În același timp, el nu este complet lipsit de fundament în măsura în care analiza programelor o demonstrează opțiunile creștin-democrate sînt împărtășite și de alte grupuri politice; el obligă la luarea în considerație a contradicțiilor naturale ale unui curent politic care se situează în centru, căutînd o a treia cale între colectivism și capitalism. Aici se situează problema identității democrației
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
evidență diversitatea democrației creștine. Folosirea singularului induce în eroare. Nu există o singură democrație creștină europeană, formula acoperind o mare diversitate care rezultă din referințe religioase și filosofice, istorice, din toate tipurile de electorat. Așa cum personalismul la care se referă creștin-democrații nu este o ideologie monolitică, așa cum Biserica Catolică este "o lume"3, ca și Bisericile protestante, tot așa democrația creștină nu este un bloc, ci o familie de partide, după expresia conducătorului creștin-democrat olandez Karl Josef Hahn4, cu tot ceea ce
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
electorat. Așa cum personalismul la care se referă creștin-democrații nu este o ideologie monolitică, așa cum Biserica Catolică este "o lume"3, ca și Bisericile protestante, tot așa democrația creștină nu este un bloc, ci o familie de partide, după expresia conducătorului creștin-democrat olandez Karl Josef Hahn4, cu tot ceea ce exprimă cuvîntul familie privind referințele comune, legăturile foarte puternice, dar și diferențele, inclusiv rupturile. Dacă partidele creștin-democrate s-au dorit a fi purtătoarele unui sistem politic și social fondat pe libertate și pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
tot așa democrația creștină nu este un bloc, ci o familie de partide, după expresia conducătorului creștin-democrat olandez Karl Josef Hahn4, cu tot ceea ce exprimă cuvîntul familie privind referințele comune, legăturile foarte puternice, dar și diferențele, inclusiv rupturile. Dacă partidele creștin-democrate s-au dorit a fi purtătoarele unui sistem politic și social fondat pe libertate și pe o anumită idee privind omul și destinul său, conștiința propriei lor diversități a stînjenit mult timp dezvoltarea adevăratelor relații internaționale. Se știe, de exemplu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partide naționale, expresie a realităților naționale. Unele sînt expresia minorităților, altele, din contra, sînt majoritare. Găsim aproape toate tipurile pe care studiul sistematic al partidelor politice ne-a învățat să le deosebim"5. Această diversitate reprezintă caracterul structural al curentului creștin-democrat, fiind demonstrată și de numeroasele denumiri ale partidelor; nici un termen generic nu s-a putut impune vreodată; într-un loc găsim referința la popor, ca o continuare a popularismului așa cum îl concepuse Luigi Sturzo, fondatorul Partidului Popular Italian înființat în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
astfel soluții dintre cele mai diverse: partidul maltez, membru al Uniunii Europene a Creștini-Democraților (UECD), se numește Partit nazzjonalista. Denumirile sugerează, în diversitatea lor, informații asupra organizării sau asupra poziționării politice: partid, uniune, mișcare, centru. De asemenea, este evidentă sensibilitatea creștin-democraților față de realitățile regionale. În Belgia, Partidul Social-Creștin este valon, Christelijke Volkspartij este flamand; trebuie să reținem, în ceea ce privește Spania (unde, deși Partido Popular al lui José Maria Aznar a cerut să adere la UECD, nici un partid național nu este membru al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
6. Este obligatoriu să subliniem, atunci cînd definim democrația creștină, valoarea inspirației creștine, inspirație mai mult culturală decît religioasă în sensul strict al cuvîntului. Evitînd integrismul, utopia și clericalismul, ea pare să fi reușit o mediere între credință și practică. Creștin-democrații au vrut să-și afirme identitatea creștină declarîndu-se deschiși ideilor democratice. Ei încearcă să dezmintă ceea ce spusese Victor Hugo în Histoire d'un crime (1877, capitolul VII, "L'archevêque"): "Evanghelia este de acord cu revoluția, dar nu și catolicismul. Ca și cum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
drumul spre afirmație. Este un neutru". Lui Alcide De Gasperi îi plăcea să citeze lucrarea lui Bergson Les deux sources de la morale et de la religion (1932): "Democrația este de esență evanghelică". Dorindu-se fideli mesajului lui Cristos și doctrinei pontificale, creștin-democrații nu se identifică cu funcționarea instituției ecleziastice și își susțin cu fermitate caracterul non-confesional, sursă, adesea, de dispute cu Biserica. Se pune astfel problema majoră a relației dintre credință și activitatea politică, de vreme ce apare problema fidelității față de credință în acțiuni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
social-creștină. Partidul apare ca o prelungire politică a unui angajament inițial religios și social. El traduce concepția despre om și lume pe care o propune în primul rînd doctrina Bisericilor creștine. Așa cum a evidențiat foarte bine Jean-Marie Mayeur 8, partidele creștin-democrate au fost mai întîi partide care apărau religia, adică interprete și apărătoare ale drepturilor Bisericii Catolice, care le-a oferit, prin magisteriul pontifical, un program social și o structură intelectuală. Ele doresc totuși să-și păstreze autonomia, să-și exprime
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
program social și o structură intelectuală. Ele doresc totuși să-și păstreze autonomia, să-și exprime nonconfesionalitatea, să se deschidă și spre alte confesiuni creștine, tendințe pe care Adenauer a reușit să le impună în Germania, după război. Chiar dacă partidele creștin-democrate n-au reprezentat niciodată brațul laic al Bisericii, este totuși imposibil să le separăm de aceasta. Apariția, dezvoltarea și chiar dispariția brutală a mișcărilor numite creștin-democrate din secolul al XIX-lea corespund unui moment deosebit din istoria raporturilor dintre Biserică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe care Adenauer a reușit să le impună în Germania, după război. Chiar dacă partidele creștin-democrate n-au reprezentat niciodată brațul laic al Bisericii, este totuși imposibil să le separăm de aceasta. Apariția, dezvoltarea și chiar dispariția brutală a mișcărilor numite creștin-democrate din secolul al XIX-lea corespund unui moment deosebit din istoria raporturilor dintre Biserică și lumea modernă; Revoluția franceză, procesul de secularizare a Statului și a societății, transformările în plan economic și social, iată contextul în care s-a dezvoltat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1891 catolicilor o cartă a ordinului social-creștin, Rerum novarum, și care, în 1901, împreună cu enciclica Graves de communi a adus democrația creștină la opțiunea creștinării societății. Dar filiația nu este atît de simplă precum pare. Dacă este adevărat că creștin-democrații datorează mult tradiției intransigente și filosofiei contrarevoluționare, aceștia au acționat în secolul XX mai ales asupra joncțiunii cu principiile democrației moderne, afirmînd dorința de a făuri o adevărată democrație politică, întîlnind astfel o altă tradiție, aceea a catolicismului liberal, ceea ce
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Biserică, ocupîndu-se mai puțin de apărarea pozițiilor sale oficiale și devenind accesibile atît altor confesiuni creștine, cît și ateilor. Democrația creștină apare ca un curent politic democratic de inspirație creștină, autonom față de instituțiile bisericești, dar avîndu-și rădăcinile în tradiția creștină; creștin-democrații acționează în cadrul societăților pluraliste și secularizate, avînd ambiția vădită de a duce o politică bazată pe mesajul evanghelic, cu valori proprii creștinismului. Ei sînt mesagerii unei viziuni asupra lumii conforme Evangheliei și magisteriului pontifical. Aceste partide sînt Weltanschauungsparteien. Pe 17
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a duce o politică bazată pe mesajul evanghelic, cu valori proprii creștinismului. Ei sînt mesagerii unei viziuni asupra lumii conforme Evangheliei și magisteriului pontifical. Aceste partide sînt Weltanschauungsparteien. Pe 17 martie 1990, într-un articol de trei pagini consacrat partidelor creștin-democrate din Europa, săptămînalul The Economist scria: "Much of Europe is run by christian democratic parties" (O mare parte a Europei este condusă de partide creștin-democrate n. t.). Este adevărat că ele constituie o forță politică reală, avînd aproximativ 31 milioane
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partide sînt Weltanschauungsparteien. Pe 17 martie 1990, într-un articol de trei pagini consacrat partidelor creștin-democrate din Europa, săptămînalul The Economist scria: "Much of Europe is run by christian democratic parties" (O mare parte a Europei este condusă de partide creștin-democrate n. t.). Este adevărat că ele constituie o forță politică reală, avînd aproximativ 31 milioane de alegători ai Europei celor Doisprezece la alegerile europene din iunie 1989. În 1994, grupul parlamentar al Partidului Popular European din cadrul Parlamentului de la Strasbourg număra
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
promovate prin intermediul diferitelor partide politice. Influența sa este slabă în Irlanda, unde Fine Gael este minoritar, și în Franța, unde putem vorbi de o suprareprezentare la conducere a Centrului Social-Democraților față de ponderea sa reală în această țară13. În Spania, curentul creștin-democrat este eterogen, fiind compus din mai multe partide 14. O altă problemă gravă pentru democrația creștină este dificultatea de a se afirma în țările Europei sovietizate. Forțele religioase au jucat totuși un rol fundamental în înlăturarea dictaturilor comuniste, iar revoluția
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
celui de-al doilea război mondial: Rezistența, dispariția partidelor moderate ale dreptei tradiționale, răspîndirea comunismului care acționa ca o sperietoare asupra unei părți a electoratului, războiul rece, generalizarea votului feminin, susținerea Bisericii Catolice, toate acestea au venit în sprijinul partidelor creștin-democrate. Aceste motivații s-au estompat încetul cu încetul în timp, iar societățile europene au evoluat foarte mult: scopurile politice s-au modificat, structurile sociale au fost bulversate de evoluția economică; societățile Europei Occidentale au fost industrializate, urbanizate, secularizate, antrenîndu-se astfel
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]