798 matches
-
inducții sugestive (ședințe de spiritism, îndoctrinare fanatică, aderarea la secte, detenție, brain washing etc.). La cele de mai de mai sus, E. Régis adaugă tulburările de conștiință de tipul „stărilor crepusculare” descrise și de autorii germani (Ziehn, Kraepelin, Ganser). Stările crepusculare isterice (Dämerzustände) constau în obnubilarea bruscă, de scurtă durată, a conștiinței însoțită frecvent de iluzii și halucinații, sfârșind la fel de brusc și urmată de amnezie postaccesuală. Mai este descris și sindromul Ganser (tulburări ale conștiinței de diferite grade până la stupoarea completă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atacurilor de tipul următor: accentuarea tulburărilor de caracter, halucinații, idei fixe, fenomene delirante, agitație motorie, atitudini pasionale; - tulburările mintale independente de atacurile clinice, sub formă de somnambulism ca o formă de manifestare a automatismului psihologic. În plus se notează stări crepusculare variate (stupoare, agitație, fugă, sindrom Ganser). 4) Nevroza fobică Acest tip de nevroză este o stare morbidă în care fobia constituie simptomul prevalent și în care mecanismele de apărare, precum și conduitele de evitare ale „tipului fobic de personalitate” reprezintă modurile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a halucinațiilor. Exemplul tipic este oferit de starea de delirium tremens din cursul alcoolismului. Spre deosebire de confuzia simplă în care sunt tulburate procesele cognitive, în cursul delirului, apar tulburările mai sus menționate tot pe fondul tulburări stării de conștiință. 5) Stările crepusculare sunt caracterizate de K. Bonhoeffer prin următoarele aspecte psihopatologice principale: halucinații, manifestări epileptiforme, amenție. La acestea, care pot dura de la câteva ore la câteva săptămâni, se mai pot adăuga, tulburări de comportament de tipul actelor violente, crize de mânie sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nemăsurată, capacități și planuri de a revoluționa lumea, anunță descoperiri importante. Ei cred că au „o chemare” sau că sunt „predestinați” pentru realizarea acestor scopuri nobile. Delirul apare la schizofrenici, în cursul evoluției clinice a psihozelor organice cerebrale, în stările crepusculare și în PGP. 7) Delirul de inferioritate Acesta este un delir cu o tematică și un conținut emoțional-afectiv, opus delirului de grandoare. El înfățișează bolnavul ca fiind slab, neputincios, un om de nimic, pierdut, putând ajunge la forma „delirului nihilist
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse poetice ilustre în Nichita Stănescu („Trecuse iarna - / Cu oasele ei albe, prelungi”) sau în G. Bacovia („Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
preocupat de originalitatea limbajului, ci obține performanțe în linia discursului șaizecist: „Un bulgăre, / Un meteorit, ciudat, de oseminte, / Plesnind pe scoarța pământului”. El se rostește în termeni esențiali, grav și împăcat cu destinul. SCRIERI: Cercuri de aur, Timișoara, 1986; Ora crepusculară, București, 1993; Rouă medievală, Cluj-Napoca, 1996; Țărmul himerei, Oradea, 1998; A doua paranteză, Iași, 1999; Gheorghe Grigurcu, Dialoguri crude și insolite realizate de Grigore Scarlat, Iași, 1999; Prizonier în deșert, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Nae Antonescu, „Cercuri de aur”, ST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
în inima și mintea ta sau doar mă amăgeai? nu am certitudini! am feeling-uri și fără să vrei, mi le confirmi, așa că devin certitudini!!! nu știu ce mi se întâmplă. uneori te simt cum te strecori seara lângă mine... parcă e zona crepusculară... eu am starea de care zici de la început. și se întâmplă tot felul de lucruri pe care nu ți le povestesc, pentru că ori ai crede că mint ori că m-am țicnit. m-am lămurit că oamenii percep diferit aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
30; Vladimir Simon, Anca Balaci, „Urechile lui Midas”, RL, 1980, 30; Emil Manu, Anca Balaci, „Vacanță în Olimp”, RL, 1981, 36; Emil Manu, Anca Balaci, „Clelia”, evocări din istoria legendară a Romei, RL, 1984, 35; Andreea Vlădescu Lupu, Romanul iubirilor crepusculare, RL, 1987, 25. Il.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
fi a paginii scrise, e a spiritului. O putem denumi etapa fantasmatică a spiritului creator, oscilând la granița dintre imaginar și realitate - ori, În terminologia lui de Biasi, „studiul activităților proiective”. Imaginarul funcționează asemeni unui spațiu matricial, asemeni unei zone crepusculare, În care formele realului plutesc În derivă, așteptând Întruparea Într-un contur precis. Există aici, așadar, un a fi și un a nu fi apriorice. E, probabil, stadiul cel mai complex din viața jurnalului intim, pentru că „stadiul precizării ideilor” necesită
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ridicat al trăirii anxietății, datorită scenelor terifiante pe care le induce. g) hipersomniile: aparțin complexului conștiinței. 4.1.6.4. Tulburările de extensie a conștiinței Sunt tulburări de adecvare în situație, de contextualizare a prezenței sau intenției proprii: 1) Starea crepusculară: bolnavul pare că trăiește un vis incoerent. El poate fi periculos atât pentru el, cât și pentru cei din jur. El este lipsit de orice critică și e impenetrabil logicii. 2) Fuga patologică: este un aspect particular al stării crepusculare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
crepusculară: bolnavul pare că trăiește un vis incoerent. El poate fi periculos atât pentru el, cât și pentru cei din jur. El este lipsit de orice critică și e impenetrabil logicii. 2) Fuga patologică: este un aspect particular al stării crepusculare, este o stare de intensă încărcătură afectivă și anxioasă, bolnavul fuge dezordonat, este incapabil de a evita pericolele. Apare în stările de epilepsie și în cele de intensitate psihotică. 3) Automatismul ambulator: bolnavul este prezent ca un robot, este perfect
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cele mai multe ori este o descărcare afectiv-emoțională indusă de dificultăți existențiale, uneori sub forma unor crize de nervi de mare expresivitate fenomenologică (de exemplu, în isterie); în alte cazuri, sub impactul unui eveniment psihotraumatizant șocant, apar și tulburări de conștiință (stări crepusculare), mai ales la persoane dependente, imature și/sau histrionice. Agitația psihogenă (sau afectogenă, după unii autori) beneficiază pe lângă terapie farmacologică, de psihoterapie sub diferite forme, cu foarte bune rezultate. Agitația psihomotorie este destul de frecvent întâlnită în multe alte boli psihice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
internă. Cele două organe receptoare - static și auditiv - sunt așezate în partea posteror ventrală a craniului și sunt atât de mari încât la unele specii aproape că se ating între ele pe linia mediană. Ochiul și vederea. Chiropterele sunt animale crepusculare și nocturne. Ele au ochii normal conformați, dar cu unele particularități. La Microchiroptere, mușchi ciliari sunt slab dezvoltați, sclerotica foarte subțiată și pigmenții se confundă cu coroida, iar retina nu prezintă vase de sânge și este constituită, mai ales, din
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
nici prin succes, dar care a trecut rapid în rîndul icon-urilor, eclipsînd multe alte figuri cu un palmares autentic. Cert e că farmecul acestei negre poezii revărsate de rîndurile lui Simon Liberati se stinge greu și undeva, cumva, întrebări crepusculare prind contur, ca în neliniș titoarele filme ale lui David Lynch... Cînd China va exploda... ... Într-un sens sau altul, se întîmplă deja, iar noua fascinație a Occidentului se focalizează asupra acestei imense nații asiatice, pe cale de a ne transforma
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apropie analitic de opera literară a celor trei scriitori francezi menționați, cu toate nuanțele și diferențierile ce se impun. Astfel, personajele lui Jean-Philippe Toussaint, care ar putea fi desemnate aproape generic prin "Domnul", au o identitate slabă, sunt ființe spectrale, crepusculare, automate inerțiale, dar lipsa de interacțiune reală cu exteriorul le face să se concentreze atît de mult asupra eu-lui, încît sfîrșesc prin a-l anula. Și trupul și spiritul sunt departe de lume, dar și de ele însele, întreținînd o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dificultos, însă repudiază acum "turnul de fildeș", pregătind o nouă lirică, Horia Stamatu asocia, în spiritul lui Jean Cocteau, cotidianul cu solemnul în improvizații ce "fac să roșească pe poeți", Dragoș Vrînceanu cultiva același mod al creionului aventuros cu ceva "crepuscular", Ion Pogan scria o lirică a "cîiniei" (cu punct de plecare în "răpusul câine Fox" al lui Barbu), Andrei Tudor creiona și el cu umor sentimental, închipuindu-se amiral în mare ținută în mijlocul mării, Mircea Pavelescu scria o poezie fantezistă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al povestirilor, punând încă o dată în lumină opoziția. Elogiul femeii fascinante, stăpânite de eros, ce deține parcă o putere de seducție vrăjitorească, este însuși elogiul feminității. A. se înfățișează, de asemeni, ca un excelent pictor de medii, al unei lumi crepusculare, ca și Mateiu I. Caragiale, al cărui urmaș se dovedește a fi și prin viziune, și prin stil. Este un pictor al Bucureștiului, oraș pe care-l iubește cu frenezie, al anotimpurilor și topografiei urbei, marcată de somptuoase restaurante și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Programatică la acest prim nivel, ea se silește să Îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea și să fie mai ușor de reținut. Poezia lirică propriu-zisă, cea erotică, arată deja o sensibilitate obosită, crepusculară, curioasă la un spirit Întemeietor. El nu mai pune hotare și nu mai arată disperarea de a nu ști cum să Înceapă. Interogația a devenit o subtilitate a stilului, o convenție rotită cu abilitate În versuri pentru a marca o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
992 calorii pe oră, pe lângă intensificarea necesităților de hrană. Față de regimul de lumină, păsările s-au adaptat în decursul evoluției în trei direcții: majoritatea sunt diurne, o mică parte sunt nocturne (Strigiformes) și câteva specii s-au adaptat la viața crepusculară (Ardeidae), iar unele sunt active și ziua și noaptea. Regimul hidric afectează mai puțin viața păsărilor, deoarece penajul le protejează de efectele dăunătoare ale umezelii, de uscăciunea excesivă. Speciile cu glande uropigiene slab dezvoltate pot suferi de pe urma ploilor abundente, combinate
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
să cînte și, în vreme ce unul dintre palancuri cojește și ridică al doilea strat de grăsime, celălalt palanc e slăbit cu încetul, astfel încît primul strat coboară prin bocaportul principal într-o încăpere pustie, numită „cămara de grăsime“. în acest apartament crepuscular, mîinile dibace ale cîtorva marinari înfășoară lunga „pătură“, care aduce cu un ghem uriaș de șerpi vii. Treaba continuă așa multă vreme: cele două palancuri se ridică și coboară simultan, cașalotul și cabestanul se învîrtesc, marinarii cîntă, domnii din „cămara
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
proza lui Brăescu este memorabil), un același suflu, de esență tragică, profund existențială, străbate toate filmele sale, dându-le o notă aparte, un statut specific, contestatar, intrigând chiar prin amestecul sui-generis de bufonadă, simbol, gravitate, asprime, patetism, configurator de lumi crepusculare, aflate la granița umanului și a grotescului, dar brăzdate, în același timp, de revoltă și premonitoare lumini. O astfel de lumină este, iată, Punct... și de la capăt, un tulburător film inspirat din actualitate, o meditație răscolitoare, originală, despre omul contemporan
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unilateral al puterii. Visul european este la intersecția dintre postmodernitate și epoca globală În formare, este o punte de legătură Între cele două perioade. Postmodernitatea nu a fost niciodată Înțeleasă ca o noua eră, ci, mai degrabă, ca o zonă crepusculară a modernității un timp pentru a medita la multiplele probleme ale erei moderne. Gândirea postmodernă este fundamentul intelectual al protestelor și experimentelor anilor ’60, care au Încercat să dărâme vechi limite care constrângeau spiritul uman și să probeze noi realități
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea sacrului fiind astfel refuzată. Ne aflăm, poate, într-o vîrstă crepusculară, în sensul că lumina divină nu se mai proiectează limpede și ca de la sine înțeles prin cadre mentale, lege, obiceiuri asupra întregii societăți și culturi. Radiația ei nu mai cuprinde într-adevăr viața publică, nu mai e resimțită și difuzată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
alteritatea radicală, destulă apariție în cel dintîi ca să facă semn. Nu se lasă girată de puterea temporală, dar nu se lasă nici uitată, stăruind la orizontul conștiințelor. înclinația noastră spre obiectivare poate socoti acest mod de manifestare ambiguu, slab, declinant, crepuscular. Dar nu e el, dimpotrivă, destul de adecvat transcendenței, întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]