821 matches
-
atingând Saluncar de Barrameda pe 9 noiembrie. De atunci Columb nu a mai navigat niciodată. Ultimele luni ale vieții sale au fost marcate de boală și de încercări nereușite de a-și recupera privilegiile de la regele Ferdinand, deși pe atunci Cristofor era destul de bogat. A murit pe data de 20 mai 1506 în localitatea Valladolid. Rămășițele sale au fost mai tarziu aduse în Sevilla, apoi transferate în Sânto Domingo, mutate la Havana (Cuba), și în cele din urmă (în 1899) au
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
Domingo, mutate la Havana (Cuba), și în cele din urmă (în 1899) au fost returnate la Sevilla. (Unii istorici cred că rămășițele aduse din Sânto Domingo nu erau ale sale, deci osemintele sale pot fi încă acolo). Oriunde se odihnește Cristofor Columb acum, cercetările moderne au diminuat considerabil reputația eroica pe care a câștigat-o în secolul al XIX-lea, desi calitățile sale de navigator sunt celebrate și acum. În Catedrală din Sevilla se gaseste cenotaful dedicat memoriei lui Cristofor Columb
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
odihnește Cristofor Columb acum, cercetările moderne au diminuat considerabil reputația eroica pe care a câștigat-o în secolul al XIX-lea, desi calitățile sale de navigator sunt celebrate și acum. În Catedrală din Sevilla se gaseste cenotaful dedicat memoriei lui Cristofor Columb, realizat în anul 1902. Cei 4 purtători ai cenotafului reprezintă fostele regate spaniole Castilia, León, Aragón și Navarra. La 19 mai 1506, cu o zi înainte de moartea sa, în Valladolid, Columb își redacteză testamentul în prezența lui Pedro de
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
Bizanțului, pentru obținerea unei ""Renovatio imperii Romanorum"". Aceste influențe s-au exercitat mai ales în ilustrațiile de cărți, artizanat și în arhitectură (Capela Sf. Bartolomeu din Paderborn, Germania). Descoperirile geografice au schimbat radical concepțiile asupra lumii. La 12 octombrie 1492, Cristofor Columb debarcă pe insula Guanahani din arhipelagul insulelor Bahamas și descoperă, astfel, America. În același an, la 2 ianuarie, prin cucerirea Granadei de către regii Castiliei din Spania (""Reconquista""), dispare - după 800 de ani de dominație - ultimul bastion al prezenței arabe
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
să ofere dinamism muzicii. Deși a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument numit pianoforte. În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcția primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
de pianoforte, menținută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcționare care permitea obținerea unui sunet variat și clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcție de dorința celui care acționa clapele. Invenția lui Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
Invenția lui Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrîndu-se până în zilele noastre în muzee din Europa și SUA. Instrumentul cunoaște două forme constructive distincte: Pianul cu coadă, în care corzile sunt dispuse pe
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
Caraibelor (CARICOM) și al Sistema de Integracion Centro Americana (SICA) și se consideră că ar face parte atât din Caribe cât și din America Centrală. Teritoriul Belize este locuit în Evul Mediu de triburi amerindiene maya, apoi de caribi. Descoperit de Cristofor Columb în 1502, el este ocupat de coloniști englezi în 1638 și disputat de spanioli până în 1798. A devenit colonie a coroanei britanice, din 1862, sub numele de Hondurasul Britanic. La 1 iunie 1973 ia numele de Belize și își
Belize () [Corola-website/Science/298076_a_299405]
-
de Sud a țării, definită prin prezența unor grupuri care vorbesc limbi Chibchan. Este însă necunoscut care dintre aceste grupuri a creat celebrele sfere de piatră din Costă Rîca, între 200 IC și 1600 DC. Țara a fost vizitată de Cristofor Columb în 1502, în timpul celei de-a patra să expediție. El a ajuns la Cariay, în fața insulei Quiribrí (astăzi Isla Uvita). Cuceririle și colonizările următoare ale zonei a fost complicate prin distanță și rezistența feroce a indigenilor, care totuși nu
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
mărime este Santiago de Cuba. Denumirea „Cuba” provine din limba taino și, deși semnificația exactă nu este clară, aceasta poate fi tradusă ca „teren fertil” ("cubao") sau ca „loc minunat” ("coabana"). Se spune că numele „Cuba” a fost dat de Cristofor Columb, după orașul Cuba din districtul Beja din Portugalia. Populațiile originare amerindiene (Taino, Siboney și Guanajatabey) au căzut sub dominația Spaniei în secolul al XVI-lea. În mai puțin de 200 de ani, populația indigenă a fost, practic, exterminată total
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
creolă haitiană "Repiblik d Ayiti") este o țară insulară din America Centrală, în Marea Caraibelor, situat pe treimea de vest a insulei Hispaniola (din grupul de insule Antilele Mari). Are graniță cu Republica Dominicană la est. Capitala se află în orașul Port-au-Prince. 1492: Cristofor Columb descoperă insula Hispaniola, care era locuită de triburi amerindiene. El întemeiază prima așezare spaniolă din America. 1503: Deoarece cei mai mulți băștinași fuseseră decimați de molime, proprietarii de plantații încep să aducă negri din Africa pentru a-i transforma în sclavi
Haiti () [Corola-website/Science/298106_a_299435]
-
doua dintre cele mai mici țări din emisfera vestică (după Saint Kitts și Nevis). Se află la 200 km nord de Venezuela, între Trinidad-Tobago (la sud) și Saint Vincent și Grenadines (la nord). În 1498, insula a fost descoperită de Cristofor Columb. În acea vreme, era locuită de indigenii caraibieni, iar spaniolii nu au colonizat-o. Columb a numit insula "Concepción". În 1650, francezii au reușit să cucerească insula, după mai multe încercări nereușite ale englezilor de a-i înfrânge pe
Grenada () [Corola-website/Science/298104_a_299433]
-
la sud-est de Nicaragua, la sud de Oceanul Pacific, prin Golful Fonseca, iar la nord de Golful Honduras și de Marea Caraibilor. Honduras, în perioada precolumbiană, a fost locuit de popoare amerindiene cum ar fi: lenca, maia, tol, pech și miskito. Cristofor Columb a ajuns în Trujillo, Honduras în 1502. În 1524 spaniolii, conduși de Hernan Cortes, au ajuns în Honduras venind din Mexic. O mare parte a Hondurasului a fost cucerită în următoarele două decenii, la început de către trupe loiale lui
Honduras () [Corola-website/Science/298107_a_299436]
-
Cuba, și 191 km vest de Hispaniola, insula pe care se află Haiti și Republica Dominicană. este a cincea cea mai mare insulă din Caraibe. La început, insula a fost locuită de oamenii Arawak și Taíno, după care, odată cu ajungerea lui Cristofor Columb din 1494 în America, a venit dominația spaniolă. Denumit "", a fost colonie spaniolă până în 1655, când Anglia (mai târziu Marea Britanie) a cucerit insula și a redenumit-o Jamaica. Sub conducere britanică, Jamaica a devenit unul dintre cei mai mari
Jamaica () [Corola-website/Science/298111_a_299440]
-
Prim-ministrul Jamaicăi este Portia Simpson-Miller. Jamaica este o monarhie constituțională, puterea legislativă aflându-se în mâinile Parlamentului, care este format dintr-un Senat și dintr-o Cameră a Reprezentaților. Locuită în vechime de indieni arawaki, a fost descoperită de Cristofor Columb la 5 mai 1494. În secolul al XVI-lea, Spania a început colonizarea insulei aducând sclavi negri din Africa pentru munca pe plantațiile de zahăr. Din anul 1665, a devenit posesiune engleză. În 1944, Jamaica a adoptat prima constituție
Jamaica () [Corola-website/Science/298111_a_299440]
-
pe aproape întreaga sa lungime. Acesta își are izvoarele în regiunile muntoase din sud, care spre nord sunt înlocuite de savane, iar apoi de o câmpie litorală acoperită cu mangrove. Teritoriul Surinam, populat de triburi amerindiene, a fost descoperit de Cristofor Columb în 1498 . În 1499, pe țărmul său au debarcat Alonso de Ojeda și Amerigo Vespucci, dar nu prezintă, din cauza absenței metalelor prețioase, atracție pentru spanioli și portughezi. Primii coloniști europeni (olandezi, englezi) se stabilesc aici la începutul secolului al
Surinam () [Corola-website/Science/298147_a_299476]
-
America Latină. Principalele orașe sunt Caracas, Valencia și Maracaibo. Marea majoritate a populației trăiește în orașele din nordul țării. Teritoriul țării a fost casa a mai multe triburi importante de amerindieni, de exemplu caribs. Acesta a fost primul trib văzut de către Cristofor Columb în anul 1498. Curând după aceasta a început procesele de colonizare și de amestecare culturală. Venezuela a fost prima țară din America Latină care și-a proclama independența față de coroana spaniolă, un proces care a fost consolidat de Bătălia de
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
ca de exemplu Auaké, Caquetio, Mariche și Timoto-cuicas. Numărul acestora s-a redus după colonizarea spaniolă în principal datorită bolilor aduse de spanioli din Europa pentru care băștinașii nu aveau imunitate. În anul 1498, în timpul celei de a treia călătorii, Cristofor Columb a navigat în apropierea deltei fluviului Orinoco, debarcând apoi în Golful Paria. A fost încântat de cele văzute, scriind în scrisoarea către Ferdinand al II-lea de Aragon și Isabela I a Castiliei că a ajuns în Raiul de pe
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
lui 1678 la Rusciuc, a avut drept consecință numirea tânărului vlăstar în dregătoriile de agă (ianuarie-decembrie 1679), ispravnic al scaunului București și mare postelnic. Anul 1681 îl găsea la Constantinopol, unde purta discuții în numele unchiului său cu Ladislau Csàki și Cristofor Pasko, dușmanii domnului transilvănean Mihai Apafi, cei doi asumându-și prin semnătură ca după răsturnarea lui Apafi să restabilească în Transilvania legea românească (adică religia ortodoxă) și să îl repună în funcție pe mitropolitul Sava Brancovici, persecutat și întemnițat de către
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
jos pe Leș Rambles poți vedea prestigioasa opera "El Liceu", piața alimentară "La Boqueria" și Piața "Plaça Reial", cu ale sale arcuri și palmieri, printre alte clădiri interesante. La Rambla se termină în portul vechi, unde o statuie a lui Cristofor Columb indică spre mare. În apropiere se află Museu Marítim (Muzeul Maritim) care prezintă istoria vieții din Mediterana. Clădirea muzeului este fostul șantier naval, unde erau construite vasele ce navigau Mediterana. Vechiul port oferă felurite splendori, incluzând și cel mai
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
foarte multe informații. Locul său de naștere este controversat, fiind propuse localitățile Gaeta și Castiglione Chiavarese. Se cunoaște faptul că în 1461 (la 11 ani) s-a mutat în Veneția , devenind cetățean al Republicii în 1476. Ca și înaintașul său Cristofor Columb, a ridicat ancora sub pavilionul unui alt regat. După căutările lui Henric Navigatorul a unei căi ocolitoare a Africii, Italia a început să-și piardă supremația comercială maritimă. Regatele Portugaliei și Spaniei au devenit atractive pentru navigatorii italieni, în
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
fizică, matematică, informatică, chimie și biologie. De pe băncile acestui liceu, de-a lungul timpului, s-au ridicat personalități de marcă ale culturii românești, precum folcloristul Simion Florea Marian, compozitorul Ciprian Porumbescu, criticul literar Dimitrie Păcurariu, scriitorul Mircea Radu Iacoban, academicianul Cristofor I. Simionescu, profesor doctor docent Nicanor Mînecan, scriitorul și profesorul Norman Manea (recent candidat la Premiul Nobel) și mulți alții. Un număr ridicat de absolvenți ai liceului au devenit cadre didactice universitare și oameni de știință, cu activitate în țară
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
a dăinuit timpului. În anul 1448 izvoarele menționează activitatea artistului într-un atelier independent, alături de foști colaboratori padovani ai lui Fra Filippo Lippi. Acest atelier pictează frescele capelei Ovetari din biserica Eremitani din Padova, care ilustrează viețile sfinților Iacob și Cristofor. După moartea colaboratorului său Niccolò Pizzolo în 1453 Mantegna continuă singur lucrările, până în 1459. Aceste fresce au fost în mare parte distruse într-un bombardament din anul 1944. Scenele din ciclul sfântului Iacob relevau un spațiu compus perfect din punct
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
mappae mundi. Conform lui Piri, aceste hărți includeau opt hărți ptolemaice făcute în vremea lui Alexandru cel Mare, o hartă arabă a Indiei, patru hărți portugheze noi ale Sindh-ului (astăzi Pakistan) și o hartă a Indiilor de Vest realizată de Cristofor Columb. Din inscripția 6 de pe hartă: Există o dezbatere științifică asupra faptului dacă cele 20 de diagrame și hărți ale lumii din inscripțiile lui Piri includ cele opt hărți ale lui Ptolemeu, cele patru hărți portugheze, harta arabă și harta
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
ei poartă pe umeri sumăniță scurtă, celalalt un suman ceva mai lung. În tindă nu se mai distinge aproape nimic din ceea ce a fost odinioară reprezentarea „Judecății de apoi”, cu morar, cârciumar, funcționari necinstiți etc. Doar „Moartea” personificată prin „Sf. Cristofor” se mai poate vedea pe peretele de sud. În legătură cu pictura, destul de explicite sunt câteva inscripții pe pereții bisericii. Pe peretele de vest al naosului, lângă tema - „Adam și Eva”, se află scris: ”Anul 1808. Popa Irimie...paroh în Surduc”. Mai
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]