1,176 matches
-
Badoiu Raluca Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, a fost scriitor și filozof al Iluminismului francez. S-a născut pe data de 21 noiembrie 1694 la Paris. Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism. Pe de altă parte a devenit cunoscut și pentru toleranța sa. Astfel
Personalitatea zilei: Voltaire by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80730_a_82055]
-
primul rînd o extensie a conceptului criticii peste marginile literaturii, prin raportarea, bunăoară, la Constantin Rădulescu-Motru și la Ștefan Zeletin, care nu intră în cadrele criticii literare. Aceasta posedă o imanență care, la rigoare, s-ar putea integra într-un ,,criticism" general, dar care se cuvine mereu prezervată. Constantin Pricop ne-a făcut impresia că are un complex în fața termenului de literatură pe care-l consideră cumva marginal, subsecvent raționalismului, științelor, organizării statale etc.: ,,Cele două moduri de a gîndi lumea
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
după calificativul de critic exigent și sever ce repune în discuție valorile mai recente pretinzînd că proporțiile lor sînt minime sau în unele cazuri de-a dreptul inexistente. Și-a propus, cu alte cuvinte, să desființeze falsele glorii. Din păcate, criticismul său izvorăște tot dintr-o apetență spre o glorie rapidă și spre autoritatea temută. El speculează acest moment favorabil minimalizărilor, cînd poți cu ușurință să devii o sperietoare critică, însușindu-ți totodată și frumosul rol de pedagog al tinerelor generații
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
studiilor din seriosul și severul centru universitar german, i-a permis să publice, într-o viață nu prea lungă, un număr impresionant de lucrări: îndrumare în filosofie, Rostul și utilitatea filosofiei, Știință și raționalism, Cosmologia elenă, Antinomiile credinței, Kant și criticismul până la Fichte, Cunoaștere și existență, Reconstrucție filosofică, Metafizică și artă, Misticism și credință etc. Iubea însă și poezia: Eminescu, Arghezi, Voiculescu, poeți străini. Mircea Florian avea - am putea spune - stilistica gândirii germane și structura sensibilității franceze. Cu studenții își manifesta
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
și sonetelor lui Shakespeare, și poemului Waste Land de T.S. Eliot. Ceea ce m-a intrigat la această frază e mențiunea structurii poemului, despre care se mai spune că fiecare ciclu are un tip de rostire: formula similiprozastică, ironistă și de criticism social șia uite câte cuvinte noi!ț, cadența folclorizantă, cu infuzia unor imagini de sorginte ezoterică, și neutrul final, prin care vocea lirică încearcă să-și mascheze patosul. Or, ciclul final e cam la fel de mare cât primele două reunite, ca
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
Ion Simuț observa că este în romanul lui Dinu Nicodin, "o meditație despre convulsiile istoriei". O meditație lucidă și critică, am spus deja, necomplezentă cu miturile longevive pe care istoria, fie ea și în convulsii, le-a generat și impus. Criticismul romancierului este uneori direct și alteori numai sugerat, atunci când se lasă dedus din aspecte stilistice, când, de pildă, limbajul împănat de oralisme și familiarități, frust pe alocuri, pătat de pigmentări arhaizante, desolemnizează raportările la Istorie și la exponenții acesteia. Abordată
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
unui satiric, ins al zeflemelei incontinente, creator al unei lumi de fantoșe rizibile, al unui guignol autohton. Atitudinea lui Gelu Negrea e tranșantă: o aproape sistematică respingere a înțelegerii moral-depreciative, mizantropice, clădite pe cinism a personajului caragialian, punîndu-se în chestiune „criticismul excesiv al comentatorilor lui Caragiale", ce „împing personajul într-o zonă a ridicolului și penibilității deloc meritate". E o perspectivă înrudită cu cea a carității absolutorii pe care o propunea N. Steinhardt. Cațavencu? „Dacă avem tăria să urmărim nuda mișcare
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
History of Rhetoric, 2, Princeton, 1972, 607-613; idem, Classical Rhetoric and Its Christian Secular Tradition from Ancient to Modern Times, London, 1980, 132-160; idem, Greek Rhetoric under Christian Emperors. A History of Rhetoric, 3, Princeton, 1983, 180-264; idem, Christianity and Criticism, în The Cambridge History of Literary Criticism. I. Classical Criticism, edited by G. A. Kennedy, Cambridge, 1989, 330-346; idem, A New History of Classical Rhetoric, Princeton, 1994, 257-270; A. Quacquarelli, La retorica antica al bivio (L'ad Nigrenum e l
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
idem, Classical Rhetoric and Its Christian Secular Tradition from Ancient to Modern Times, London, 1980, 132-160; idem, Greek Rhetoric under Christian Emperors. A History of Rhetoric, 3, Princeton, 1983, 180-264; idem, Christianity and Criticism, în The Cambridge History of Literary Criticism. I. Classical Criticism, edited by G. A. Kennedy, Cambridge, 1989, 330-346; idem, A New History of Classical Rhetoric, Princeton, 1994, 257-270; A. Quacquarelli, La retorica antica al bivio (L'ad Nigrenum e l'ad Donatum), Roma,1956; idem, Retorica e
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
and Its Christian Secular Tradition from Ancient to Modern Times, London, 1980, 132-160; idem, Greek Rhetoric under Christian Emperors. A History of Rhetoric, 3, Princeton, 1983, 180-264; idem, Christianity and Criticism, în The Cambridge History of Literary Criticism. I. Classical Criticism, edited by G. A. Kennedy, Cambridge, 1989, 330-346; idem, A New History of Classical Rhetoric, Princeton, 1994, 257-270; A. Quacquarelli, La retorica antica al bivio (L'ad Nigrenum e l'ad Donatum), Roma,1956; idem, Retorica e liturgia antenicena, Roma
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
poezie, virtualmente epuizată), este, luată în sine, excepțională. Strălucit cititor, Alexandru Mușina nu are probleme în a identifica exact deficiențele. Strălucit poet, le rezolvă neostentativ. În primul rând, lărgește orizontul: natura psihotică, hrănindu-se din cultivarea obsesiilor lasă locul unui criticism abia disimulat. De care, de altfel, se simte mai apropiat, pentru el, poezia fiind și o formă de atitudine (stau mărturie toate marile lui proiecte, de la subversivul Budila Express până la acidele epigrame din Personae). Spațiul în care Dactăr Nicu își
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
în baza unor criterii. Cum ajungem la ele? Cum le valorificam valoarea și utilitatea? Dacă acestea sunt rezultatul unor experiențe culturale care se dovedesc incapabile să surprindă ce este unic și ireductibil într-o opera care se sustrage sensibilității canonice? Criticismul kantian? Nu, un travaliu prea obositor în fața fiecărei provocări. Poate că ar fi mai înțelept să păstrăm un clar-obscur în zona de inevitabilă redundanta a oricărui criteriu. În ciuda acestor precauții, orice ierarhie, oricât de reducționista ar fi, îl recomandă pe
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
o anume dezabuzare, o drojdie a suferinței de-a constata cîte lucruri, cîte conexiuni scapă vieții subiectului, cum peștii dintr-o plasă cu ochiuri prea largi. Deloc luat prin surprindere de enorma variație a fenomenalului, poetul îl trece prin filtrul criticismului d-sale imaginativ: "și actuala politică a lumii plutește la suprafața petrolului/ în irizări de roșu verde roșu și albastru/ grasă ca stratul de acid oleic/ pe membrana unei suspensii proteice" (ibidem). Sau înverșunîndu-se a enumera ciudățeniile unei lumi care
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
concepte fundamentale, o metodă distinctă de a citi literatura? Pe scurt, răspunsul ar fi: nu. Mai în detaliu, răspunsul ar fi cu totul altul. La origine, noul istorism a fost răsfățul unor intelectuali americani dezamăgiți de rigiditatea noii critici (New Criticism) și deopotrivă sceptici față de ideologia marxistă dar mai cu seamă dezgustați de vocabularul marxist (cu ale sale "supraproducție", "bază" și "consum"). Importurile sale teoretice soseau, aflăm în prefața acestui volum, în egală măsură de la Paris, Konstanz, Berlin, Frankfurt, Budapesta și
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
forjarea etapelor de creație pentru a reface organismul operei, Miller deconstruiește teritoriul într-un act al lecturii deschise. Pentru el, "deconstrucția nu înseamnă demontarea unei structuri, ci demonstrația că structura respectivă își conține propria deconstrucție" (vezi Steven's Rock and Criticism as Cure). Totul este să știi să stabilești nodurile, reperele topografice, să fii un cartograf și hermeneut bun. Cum se poate "traduce" această metodă critică (îmi pun întrebarea pentru că Miller însuși are dubii în legătură cu traducerea conceptelor) în termenii proiectului unei
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
zbuciumata epocă napoleoniană... Creația lui se nutrește din ideile iluminismului și din raționalismul antidogmatic al lui Lessing, iar în expresia sa artistică continuă tradiția acelui Lebensgefuehl inaugurat în poezie pe plan european de Goethe. Spiritul epocii, cumpănă între romantism și criticismul social și estetic care avea să ducă la realism, grefat pe înclinațiile lui temperamentale, și-a pus pecetea pe întreaga creație a liricului austriac. Familia de spirite în care este încadrat este cea a lui Heine, Freiligrath și a compatriotului
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
o țară rece, unde entuziasmul, fie politic, fie literar nu prinde în clipeală" . Altfel spus, Russo nu concepe înaintarea decât pe temeiul tradiției, propulsia izvorând dintr-un fond autohton. Drumul deschis de Dacia literară se întâlnește, în cazul lui, cu criticismul junimist, tot în ipostaza de înainte mergător. Se recunoaște aici un scriitor aparte, precursor al criticii "formelor fără fond", care îl anunță pe Odobescu, "sinteză de criticism și patruzecioptism" . Prima scriere tipărită Critica criticii e un răspuns dat lui D.
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
fond autohton. Drumul deschis de Dacia literară se întâlnește, în cazul lui, cu criticismul junimist, tot în ipostaza de înainte mergător. Se recunoaște aici un scriitor aparte, precursor al criticii "formelor fără fond", care îl anunță pe Odobescu, "sinteză de criticism și patruzecioptism" . Prima scriere tipărită Critica criticii e un răspuns dat lui D. Gusti, care s-a arătat nemulțumit de reprezentația piesei Băcălia ambițioasă, considerând că faptul critic "nu ar prinde loc în epoha de astăzi" din cauză că nu avem încă
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
la Ionuț Chiva, e ironia dizolvantă. E un cinic absolut, imun la iluzii de vreun fel. Ce mă miră e tonul alarmat cu care contestatarii remarcă aceste însușiri. Ca și cum nu s-ar mai fi întâlnit cu genul acesta de atitudine. Criticismul lui Chiva nu e o noutate. S-a spus că aici, în Boddah speriat, autorul își ia publicul de sus. După părerea mea, e o falsă impresie. Dar, presupunând că ar fi așa, chiar e cazul să intrăm în panică
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
fi ieșit simpla ei enunțare. Tot foarte interesant e și eseul lui Ștefan Borbély, Percepții ale orașului funest în Antichitatea greacă. Cinicii (de felul lui Diogene sau, aș adăuga eu, Timon) sau pur și simplu marginalii (ca Euripide) oferă, prin criticismul lor constant, reversul medaliei strălucitoare prin care ne-am obișnuit să ne reprezentăm clasicitatea ateniană. Nici democrația, ca garant al acestei proiecții senine, nu e cruțată: În acest context, democrația devine o concesie disciplinară făcută celor ce pătrund în polis
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
dincolo de orice experiență realistă" (p. 215), o literatură "fantastic-subiectivă" capabilă să realizeze conjuncția dintre Prometeu și Narcis (p. 218). În critică, tinerii scriitori vor o totală independență de opinie, desprinderea de conjuncturile politice și se revendică de la asprul și necruțătorul criticism maiorescian. Numai că, la cronica literară a revistei, Ion Șiugariu și Miron Suru nu s-au putut constitui ca autorități. Antologia literară realizată de Al. Husar redescoperă o secvență multă vreme ocultată în istoria noastră literară, dezvăluind rolul catalizator al
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
sentiment identitar ce transcendea diferențele etnice, înclinațiile tribale. Spațiul european a impus și s-a impus celor ce l-au umplut, ducând la apariția primelor trăsături definitorii pentru homo-europaeus, tendința spre cuprinderea liberă și rațională a lumii, spiritul iscoditor și criticismul, tentația creativității, a acțiunii inovatoare, de adaptare a mediului la nevoile celui ce-l locuiește. Pentru european, pentru spiritul lui, individul, omul, a devenit "măsura tuturor lucrurilor", scopul Istoriei și vehiculul ei. Fenomenul este analizat în capitolul " Apariția spiritului european
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
ferm și elegant al stilului său. Nu ne lăsăm înșelați de subtitlul modest, căci titlul, parafrază după replica reginei din "Hamlet" adresată actorilor cărora le cere forță și autenticitate, spune totul: mai ales substanță. John Updike, More Matter. Essays and Criticism, Alfred A. Knopf Publisher, New York, 1999, 900 pag.
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
să-și poată afirma calea proprie și apoi să devină una din marile religii ale lumii. Recunoașterea rolului primordial al Apostolului Neamurilor în construirea noii religii, după unele șovăieli contestatoare (adversarii îl caracterizau ironic „trup plăpând și cuvânt nul”, iar criticismul iluminist vorbea de un „Paul de Tarse” devenit un „Paul de la Farce”) este acum unanimă. În veacul al XVIII-lea, eruditul german H.S. Reimarus îl considera drept „inventatorul creștinismului”, în secolul următor Fr. Nietzsche prefera să-l desemneze prin termenul
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
e concis, obscur, "cuvintele sale par să iasă doar pe jumătate din umbră". De aceea, orice traducere din Celan e o mare încercare. Cum spune John Felstiner, unul din traducătorii lui Celan în engleză, "traducerea, ca și parodia, implică deopotrivă criticism și creativitate". Traducerea Trandafirului Nimănui (Die Niemandsrose) datorată Norei Iuga este și ea o creație a Norei Iuga, cu destule reușite și nereușite, ca orice operă a unui scriitor adevărat. Important e că volumul e bilingv și, de asemenea, important
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]