2,476 matches
-
zădărăsc. În dimineața asta nici el nu avea chef să fie zădărât. Cu nu foarte mult timp În urmă, acasă, În Middle West, pe când era Încă foarte strâmtorat și se văicărea În legătură cu garderoba lui sărăcăcioasă, l‑am dus la Gesualdo, croitorul meu, ca să‑i ia măsurile pentru un costum. În atelierul lui Gesualdo, Abe a ales o stofă de lână cam țipătoare, dar de o fină fabricație scoțiană. A făcut vreo trei sau patru probe și, după părerea mea, produsul final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sute de dolari pe un costum. La vremea respectivă, aceasta era suma pe care o cheltuiau proaspeții absolvenți Înscriși În barou. Mai târziu, când deveneau parteneri la o firmă de avocatură, Încetau să‑l mai folosească pe Gesualdo. Își găseau croitori mai stilați, de felul celor la care apelau chirurgii, sportivii profesioniști și gangsterii. Discutasem cu Ravelstein despre costumul confecționat de Gesualdo. - Ascultă‑mă, Chick, adevărata valoare a costumului aceluia nu consta În croială, nici În manoperăă - Știu că tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spui, dar n‑am crezut că a observat. - Hainele pe care le porți s‑ar putea să nu fie ultimul răcnet, dar ai ținuta unui dandy, Chick, - dintr‑o fază anterioară și Într‑un fel limitat. Îmi aduc aminte de croitorul tău din Chicago, cel care mi‑a confecționat un costum. - Pe care nu l‑ai purtat. - L‑am purtat În casă. - Și pe urmă s‑a evaporat. - Nikki și cu mine ne‑am tăvălit de râs de croiala costumului. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
respectivului drog este suspendarea oricărei vieți mentale. Nu știam dacă sunt mort sau viu. Toate aparențele (adică lumea exterioară) erau anihilate. Frații mei morți, amândoi, au venit o dată foarte aproape de mine. Purtau cămășile lor obișnuite, cravate, pantofi, costumele confecționate de croitorii lor. Tata era și el acolo, dar se ținea În spate. Nu a Înaintat. Frații mei mi‑au comunicat că sunt mulțumiți cu condiția lor. Nu l‑am strigat pe tata. El cunoștea regulile. Nu vedeam ce rost avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un mod al lor de-a se identifica unul pe altul, chiar dacă nu poartă panglica, îmi explică el. Pot vedea cum le cresc rândurile, zise el, fără ca nimeni altcineva să mai observe. — Trebuie să se ducă toți cu hainele la croitor și să insiste să li se facă butoniere la reverul drept? m-am mirat eu. — Le duc mamele lor, zise el. Keeley, Jones, Resi și cu mine stăteam pe un podium mai înalt în fața membrilor Gărzii, cu spatele spre cazan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mine stăteam pe un podium mai înalt în fața membrilor Gărzii, cu spatele spre cazan. Resi se afla pe podium fiindcă fusese de acord să spună băieților câteva cuvinte despre experiențele trăite personal în lumea comunistă din spatele Cortinei de Fier. — Majoritatea croitorilor sunt evrei, continuă dr. Jones. Noi nu vrem să ne dăm în vileag îndemânarea. — Și în afară de asta..., îl completă părintele Keeley, e bine ca mamele să participe și ele. Șoferul lui Jones, Fuehrer-ul negru al Harlemului, s-a urcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zis ea clătinând din cap. Ce ciudat, să facă cineva mereu lucrul ăsta. Dr. Epstein a revenit în bucătărie frecându-și palmele. — S-a făcut, ne-a anunțat el, nu peste mult timp o să se prezinte aici trei eroi - un croitor, un ceasornicar și un pediatru - încântați toți să joace rolul de parașutiști israelieni. — Vă mulțumesc, i-am spus eu. Cei trei au venit să mă ia cam în douăzeci de minute. Nu aveau arme și nici vreun statut de agenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
era cel ce le fusese dat de ticăloșia mea și de neliniștea și nerăbdarea mea de-a mă preda cuiva, aproape indiferent cui. Arestarea mea n-a însemnat mai mult de un pat pentru restul nopții - din întâmplare, în apartamentul croitorului. În dimineața următoare cei trei m-au predat, cu permisiunea mea, oficialităților israeliene. Când cei trei au sosit la apartamentul doctorului Epstein să mă ridice, au bătut tare la ușa de la intrare. În clipa când au făcut lucrul acesta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că n-ar trebui să fiu făcut răspunzător pentru faptele mele, de vreme ce am fost un idiot politic, un artist care nu era în stare să discearnă între realitate și visuri. Cei trei care m-au arestat în apartamentul doctorului Epstein - croitorul, ceasornicarul și pediatrul - sunt și ei prezenți pentru proces, veniți aici într-o excursie de plăcere chiar mai lipsită de satisfacții decât cea a lui Bernard B. O’Hare. Howard W. Campbell, Jr. - asta ți-e viața! Avocatul meu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
adică cine să stea să descâlcească toate mațele. Am dus-o greu la viața mea după Facultate, adică după ce m-au dat afară, a fost de nenorocire, de ce să nu recunosc, dar nu m-am intimidat, dar mai mult de croitor modelator la Confecția nu am putut progresa, atunci cu Păstrămaț îmi blocase viitorul, ce scrisese ei la fișa mea de cadre de la dosarul de angajare unde vroiam să mă duc, că parcă toți știa că am făcut mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
veche, în Grecia. Și ce se mai minunau când nea Ion Străinu’ nu avea habar de ce tot bodogăneau ei acolo. Nu, eu am urmat istoria artei, cu Hugo, zise Sophie, neluându-l în seamă. După aceea, am fost ucenica unui croitor câțiva ani. N-am studiat niciodată design cu adevărat. O metodă mult mai înțeleaptă, comentă Hugo. Disprețuiesc cultul expertului. Tu ai făcut trei ani de teatru, Hugo! îi atrase atenția Sophie, cu voioșie. Remarcasem că toată lumea se înviorase de când apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fund, mârâind în tot acest timp, nu și-ar fi făcut cunoscute intențiile într-un mod mai evident de atât. Hawkins își luă jacheta de piele neagră și și-o aruncă pe un umăr. —Să-mi dai și mie numărul croitorului tău, zise Hugo. Hawkins se apropie de mine cu pași mari, scrâșnind din dinți, și mă îmbrățișă, o favoare pe care nu mi-o acorda în general, cu atât mai puțin de față cu alte persoane. Pe curând, îmi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trunchiului faldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului în care, drapîndu-se, străbătu o întreagă istorie punctuală a deghizărilor, transformând pe rând petecul de țărână ascuns sub parmalâcul cu boltă al șirei mărăcinilor în cabinet de machior, manichiurist, peruchier sau croitor. 18 DANIEL BĂNULESCU Ori măcar s-o reprezinte preferații tăi, Dan Deșliu și Mihai Beniuc, giganticii poeți ai Partidului. Despre care ai scris, citez, în aceeași Gazetă, că "puterea lor de sugestie o depășește pe cea a tuturor înaintașilor lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un cârcel de viță, de asemenea cel care se purta ca un conducător al delegației și, deși se înfățișa scund, îndesat, suplimentul său de spirit estetic îi ameliorase defectele, vîrîndu-l într-o scurtă și un costum maroniu vădind tăietura unui croitor de calitate. Ceea ce îl alarma... era că-n firul scurt rămăsese tovarășul prim, de la sectorul de partid, solicitând date și informații... privind activitatea liceului nostru. Informații ce-l puseseră în încurcătură pe directorul nostru și-l făceau să se miște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese circiumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier și ucenic; semăna a așezare, nu-i mai era frică iarna când cădeau viscolele. Spre malurile de lut ale gropii, nu se îndesa nimeni. Anii treceau pe neștiute. Încet, încet, maidanul se umpluse într-o parte. Nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o colivie legată cu funde bogate, o oglindă cam plesnită și alte foarfeci. Era dat cu rachiul și el, că avea mărunțiș din bacșișuri și-i stăteau rău gologanii în buzunar. Într-o primăvară se mai aciuase și Gogu, un croitor, de lucra acasă. A dat vorbă prin vecini, mușterii se găseau. Lucra ieftin și muierea lui se pricepea la croitul rochiilor. Nevasta meșterului abia încăpea pe ușă, o știau și copiii, crescută din belșug, de-abia-i ajungeai la umăr. Florica o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui. Femei, nu jucărie... Dacă ședeai să-l asculți, aflai destule. Așa era meseria asta, curată, cu săpun, cu odicolon, se purta și el, nu-i vorbă, totdeauna avea papion, duminica își punea hainele bune și se ținea pe urmele croitorului. Negustorul tot de la alții aflase, ba de la Spiridon, ba de la Ilie, că și ăsta era pișicher, i-ar fi dat inima brânci. Gogu avea alte metehne. La cârciuma nu prea venea, nu se înghesuia la băutură. Își vedea de lucrul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
săptămîna: croia, cosea, călca, adormea liniștit. Când sosea duminica, cu ce avea în buzunar, o lua pe Florica și se opreau în Grivița la o grădină știută de mult, unde cântau și dansau niște artiste dezbrăcate. Acolo ar fi stat croitorul și ar fi privit până îl uita Dumnezeu. Femeia se mai strâmba, n-avea ce-i face. Lui îi plăceau dezbrăcatele. Se certau, iar se împăcau, omul nu se schimbase. Și n-ar fi fost nimic dacă n-ar fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de bani în viața lui, la cafenea. Nevastă-sa îi povestea Linei, când se întîmeau, despre ce case avuseseră, la piața lui Matache Măcelarul, cu lei de cretă la ușă, moștenite de la părinții ei. I le tocase în câțiva ani croitorul cu cărțile sale. Erau mai tineri, el nu se uita. Prietenii -lau mâncat, spunea. Toată ziua la noi în casă ședeau. Gogu nu-și mai vedea de meserie, că pe atunci avea clientelă, nu așa! Oameni, unul și unul... Unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alte nimicuri. Deasupra ușii largi și înalte a prăvăliei lui noi spânzurase o firmă de patru metri lățime. Un zugrav îndemînatic scrisese pe ea: "La șaua lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici și 110 bufet bine asortat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plin de bile vopsite. Îl purta legat la brâu de curea. Mai era și Ene, știrbul, cu o soră șleampătă și frații lui, toți copiii lui Spiridon. Apoi ofticioasele de fete ale lui Chirică, de le bătea vântul. Naie al croitorului și, încolo, de-ăi mici, nebăgați în seamă. Plecau împreună și nu se întorceau până seara. Colindau mahalalele, pe unde nu-i găseai: la capul Filantropiei, la Tarapana, tocmai la șina Constantei, sau la gârlă la Herăstrău, de dădeau la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și Petre, și Oprică. La rampă îi lua o frică și grăbeau pașii. Unii băteau Grivița, alții trăgeau spre șina Constanței. Se auzeau câinii în fundul gropii. Râpile erau înghețate și jos ședeau haitele, gata să te sfâșie. Colinda începea de la croitor. Trecură și pe la tâmplar, și pe la Stere. Circiuma, plină. Zidarii cântau în prăvălia plină de fum. În case, femeile frământau puni negre. Glasurile copiilor se înfiripară sub geam: Am venit să colindăm, Domn, Domn, să-nălțăm. În circiumă se făcu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și, când i-a dat una, s-a auzit până la bina. O lovi cu mâna lui grea pe față și pe spate și-o fărâmă în picioare. Țipa Florica, degeaba, n-avea milă. Au sărit vecinii s-o scape, dar croitorul a pus piciorul în prag și le-a spus: - Nu v-amestecați! E muierea mea! Cine-mi calcă în curte piere! Până la prânz, icoană o făcuse! N-o mai cunoșteai. O săturase de talian. O lună zăcuse Florica. Meșterul tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
face praf și pulbere... - Și dumneata, coană Marghioală! - Ce zice? Ce zice? ^ - Zice că să fie ale dracului de fleoarțe, că nu le mai ajunge... Iar fl pomenii pe Necuratu! - Nu le mai ajunge, ce, nu știu eu? - Parcă a croitorului e mai brează? Da o lovește el, Dumnezeu, pupa-i-aș curu lui! O lovește, când cu gândul n-o gîndi! - Taci, coană Tinco, taci, nu mai blestema, știi că ai o gură rea! - Ba am să ridic mâna, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soseau aghesmuiți, cu limba ascuțită, gata să le sară țandăra și să se supere. Aici se desfăceau case, se înnodau iubiri și-și pierdea cîte-o calfă tânără capul după vreo curviștină intrată în bal. Într-un an, o fată de croitor aruncase cu vitriol în ochii unei neveste, altă dată un cizmar își călcase muierea în picioare pentru că dansase cu altul, dar câte nu se întîmplau... Cine mai sta să le facă socoteala? Veneau flămânzi, se ghiftuiau grăbiți și se îmbătau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]