2,154 matches
-
de S. Di Meglio, EMP, Abbazia di Praglia, 1986. Studii: P. Canivet, Le monachisme syrien selon Théodoret de Cyr, Beauchesne, Paris, 1977. 5. Filip din Side Trebuie să-l analizăm separat pe Filip din Side, chiar dacă nu respectăm întru totul cronologia și facem un pas înapoi după ce am ajuns la Teodoret, fiindcă nu-l putem considera printre continuatorii lui Eusebiu. Filip a fost elevul unui anume Rodon care, potrivit lui Didim Orbul, ar fi predat la școala de cateheză din Alexandria în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
extrem de variată: potrivit lui Socrate, cuprindea treizeci și șase de cărți și fiecare dintre acestea mai multe tomuri, astfel încît ansamblul era constituit din vreo sută de tomuri. Tot Socrate ne spune că istoria lui Filip avea multe lipsuri la capitolul cronologie și că erau inserate în textul ei chestiuni de geometrie, astronomie, aritmetică, muzică, descrieri de insule, de munți și de plante. Fotie confirmă această informație, adaugă propriile sale considerații de natură literară și observă că, în ciuda dimensiunilor impresionante - sau poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
profesor de neurologie, a încercat să-și închidă curgerea propriei existențe. Natură analitică, pasionat de logică și înlănțuiri cauzale, I. sare cu febrilitate de la un eveniment la altul, de la o epocă la alta (chiar și scrisorile personajului său au o cronologie aleatorie), urmărind cu obstinație esența fenomenelor, ideea în dialectica devenirii sale. De unde o anumită excrescență a aspectului teoretic al observației care, insuficient topit în pasta narativă, dă impresia de eseu filosofic, de digresiune abstractă, în dauna cerințelor interioare ale narațiunii
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
române se numără textele rotacizante (Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Codicele Voronețean, Psaltirea Hurmuzaki), originare din nordul Maramureșului. Din păcate, originalele acestor prime traduceri din Biblie nu s-au păstrat. Copiile manuscrise din secolul al XVI-lea nu permit stabilirea unor cronologii exacte, din cauza unor erori de copiere a colofoanelor criptate. Unele dintre datele propuse (1391, de exemplu) sunt contrazise de norma lingvistică a textelor, altele, de circumstanțele istorice ale circulației manuscriselor. Nici originea acestor traduceri nu pare a fi foarte clară
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
un cleric, el recomandă, din rațiuni practice, studiul „științelor” la Academia Domnească, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. La Tipografia Mitropoliei, reorganizată prin grija sa, face lucrare de îndrumător al cărților imprimate. În 1794 adaugă la Psaltirea prorocului și împărat David o cronologie a domnitorilor moldoveni, Însemnare de domnii Moldaviei. Din îndemnul și cu cheltuiala mitropolitului s-au tipărit cărți didactice și scrierile lui Amfilohie Hotiniul (în 1795), după ce, în 1787, nepotul său Toma Stamati realizase o nouă traducere din Cer nou de
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
o atitudine teologică, favorizată de un anumit context, care își găsește temeiuri în cuvintele Scripturii. Succesiunea imperiilor „Împărăția pământească” va dura până la înfrângerea definitivă a Anticristului. În raport cu ceea ce afirmase deja în monografia sa, exegetul adaugă un singur element, legat de cronologie. Într‑adevăr, unul din scopurile sale este de a stabili data venirii Anticristului, cât mai departe cu putință de vremea în care trăiește, contracarând astfel producerea unor noi mișcări milenariste, similare celor montaniste. Asemenea mișcări anarhice nu puteau decât să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
similare celor montaniste. Asemenea mișcări anarhice nu puteau decât să stârnească mânia autorităților împotriva unei Biserici aflate în dificultatea de a‑și crea o structură ierarhică stabilă și autentică. Din acest motiv, Hipolit mizează pe demonstrația persuasivă „științifică”, propunând o cronologie a istoriei lumii de la Adam până la Anticrist, cronologie care depășește cu mult epoca sa. În realitate, el avansează două variante ale acestei cronologii. În II, 12, afirmă că Imperiul perșilor a dăinuit 245 de ani, iar cel al grecilor, 300
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decât să stârnească mânia autorităților împotriva unei Biserici aflate în dificultatea de a‑și crea o structură ierarhică stabilă și autentică. Din acest motiv, Hipolit mizează pe demonstrația persuasivă „științifică”, propunând o cronologie a istoriei lumii de la Adam până la Anticrist, cronologie care depășește cu mult epoca sa. În realitate, el avansează două variante ale acestei cronologii. În II, 12, afirmă că Imperiul perșilor a dăinuit 245 de ani, iar cel al grecilor, 300 - babilonienii și romanii fiind lăsați deoparte; în IV
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o structură ierarhică stabilă și autentică. Din acest motiv, Hipolit mizează pe demonstrația persuasivă „științifică”, propunând o cronologie a istoriei lumii de la Adam până la Anticrist, cronologie care depășește cu mult epoca sa. În realitate, el avansează două variante ale acestei cronologii. În II, 12, afirmă că Imperiul perșilor a dăinuit 245 de ani, iar cel al grecilor, 300 - babilonienii și romanii fiind lăsați deoparte; în IV, 3, susține că durata dominației persane ar fi fost fie de 230, fie de 255
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în raport cu portretul zugrăvit cu câțiva ani înainte în De Christo et Antichristo. De altfel, capitolele 48‑55 ale cărții a IV‑a constituie un fel de rezumat actualizat al foarte bogatei monografii. Singurul aspect cu adevărat inedit este legat de cronologia istoriei omenirii cu repercusiuni asupra datei parusiei. După cum am remarcat deja, Hipolit se adresează unei comunități creștine care trăiește într‑o atmosferă marcată de o extremă violență, precum și de o tensiune vizibilă a așteptării parusiei. Această așteptare ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
având o deosebită importanță, fiind integrată în trama scenariului anticristologic. „Commodian, scrie Antonio Salvatore, editorul său italian, este poate cel mai enigmatic și problematic scriitor al Antichității creștine.” Într‑adevăr, nu există nici o informație sigură în legătură cu viața și opera sa. Cronologia oscilează între secolele al III‑lea și al V‑lea. Nimeni nu poate susține astăzi, cu argumente plauzibile, cea din urmă datare. Toate indiciile de ordin lingvistic, teologic și istoric, converg spre ipoteza unui autor creștin african, probabil de origine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
modul concret de manifestare, raportat la eshatologie și la anticristologie, a acestei schimbări de context, a acestei transformări radicale, a răsturnării unei serii întregi de valori sociale, culturale și religioase. Din perspectiva cercetării noastre, se impune să avem în vedere cronologia aproximativă a câtorva scrieri. Opera asupra căreia ne vom apleca, Diuinae institutiones, a fost scrisă între anii 304 și 311, în perioada imediat următoare persecuției lui Dioclețian, pe când Lactanțiu se afla la Nicomidia. Cât despre pamfletul vindicativ De mortibus persecutorum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vremea Anticristului, fără ca cineva să încerce să se atingă de ele, sau cea a refugiului pe care îl vor găsi populațiile amenințate „în peșterile munților” sau în „crăpăturile pământului”. Aceste câteva motive comune nu sunt totuși suficiente pentru stabilirea unei cronologii aproximative care să plaseze textul lui Pseudo‑Efrem într‑o poziție anterioară textului lui Pseudo‑Hipolit. Potrivit ultimelor cercetări, Pseudo‑Hipolit ar fi exercitat mai curând o anumită influență asupra lui Pseudo‑Efrem, atât în privința construcției scenariului, cât și în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate acestea, millenium‑ul, ca și înlănțuirea diavolului, ridică încă două probleme destul de delicate: una, legată de succesiunea etapelor scenariului eshatologic, cealaltă, de însăși durata millenium‑ului. Pentru a‑și putea dezvolta interpretarea alegorică, Augustin se vede nevoit să modifice cronologia propusă de Apocalipsă și să situeze stăpânirea lui Anticrist ulterior stăpânirii sfinților. Potrivit viziunii ioanice, Anticrist declanșează persecuțiile înainte și nu după instaurarea împărăției de o mie de ani (cap. 19), momentul victoriei asupra tiranului fiind cel care marchează așezarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Sub semnul Minervei. Femei de seamă în trecutul românesc, București, Editura Politică, 1975. 17. Vezi Elisabeta Ioniță, Aportul femeilor în sprijinirea războiului pentru cucerirea independenței de stat a României, în „Revista de istorie”, XXIX, 1976, nr. 4, pp. 569-583; Idem, Cronologia mișcării organizate a femeilor din țara noastră, în „Anale de istorie”, XXI, 1975, nr. 4, pp. 94-107; Elena Georgescu, Evoluția mișcării revoluționare și democratice a femeilor din România, în „Anale de istorie”, XXI, 1975, nr. 4, pp. 84-93; Paraschiva Câncea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
când s-a urcat pe tron era văduv - chiar și a „patra nuntă”, mai ales dacă la mijloc erau afaceri politice). Era, poate, chiar îndrăgostită - sugerează Xenopol, gândindu-se și la niște legături preconjugale între cei doi (oricum la Xenopol cronologia este alta) - de frumoasa fiică (înflorise doar sub ochii lui) a Voievodului Radu. Ajunsă Doamnă a Moldovei și trăind cu Ștefan cel Mare 27 de ani (din însoțirea lor s-a născut Bogdan Vlad, viitorul Domn Bogdan al III-lea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Traiană, ediție de Nicolae Stoicescu și Maria Simionescu, vol. II, București, Editura științifică și enciclopedică, 1986, p. 105. Vezi și I.C. Filitti, Despina, principesse de Valachie, în „Revista istorică română”, I, 1931, fasc. III, pp. 241-250. 7. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, pp. 290-291. A se vedea și Maria Alexandrescu - Dersca Bulgaru, Sur le mariage entre les turces ottomans et roumains, în vol. Recherches sur l’histoire, București, Editura Academiei R.S. România, 1987. Pentru cercetările mai noi cu privire la căsătorie și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un pasaj semnificativ din G.M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, București, 1934, pp. 98-99). Vezi și Oreste Tafrali, Maria din Mangop și învelitoarea mormântului ei din Putna, în vol. îndrumări culturale. Artă, istorie, chestiuni sociale, București, 1930. 19. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 546. Nunta a avut loc „în cursul anului 1478”, erau de părere Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, p. 186. 1477 a fost anul căsătoriei - precizează Nicolae Stoicescu, Note și comentarii, la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
587. 33. Vezi îndreptarea legii, ed. cit., p. 259. 34. Vezi arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, vol. II, București. Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1990, p. 74. 35. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 478. 36. Constantin Rezachevici, Cine a fost soția lui Ilie voievod, fiul lui Alexandru cel Bun? Un alt episod moldo-polono-lituan, în „Arhiva genealogică”, II, 1995, nr. 3-4, p. 16; Idem, Cronologia..., vol. I, p. 491 (vezi nota
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
p. 74. 35. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 478. 36. Constantin Rezachevici, Cine a fost soția lui Ilie voievod, fiul lui Alexandru cel Bun? Un alt episod moldo-polono-lituan, în „Arhiva genealogică”, II, 1995, nr. 3-4, p. 16; Idem, Cronologia..., vol. I, p. 491 (vezi nota 42). 37. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, pp. 522-523. 38. Ibidem, vol. I, p. 580. 39. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., pp. 315-316. 40. Vezi Letopisețul țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595), întocmit după Grigore Ureche
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595), întocmit după Grigore Ureche vornicul, Istratie logofătul și alții de Simion Dascălul, ediție Constantin Giurescu, cu o prefață de I. Bogdan, București, Circe, 1916, p. 263. 41. Op. cit., p. 171. 42. Vezi Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 269. 43. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 313. 44. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, pp. 158-159. 45. Vezi Nicolae Iorga, încă un pretendent muntean - Ioan Viezure, în „Revista de istorie”, XVII, 1931, nr. 7-9, p. 176; Constantin Rezachevici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de argint aurit, 14 bucăți de tafta, haine, un cal cu harnașamentul său și un buzdugan, plus veșminte pentru zece oameni ai săi și un dar pentru aga de spahii care l-a asistat la instalarea în scaun” (Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 179, trimite la Mihai Maxim, L’Empire ottoman au nord du Danube, Istanbul, Édition Isis, 1999, pp. 65-66). 53. Trecut de partea Craioveștilor, Moise Vodă îi ucide pe boierii filoturci (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 180
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi dzic doftorii maligna”. 96. în Călători străini..., vol. III, p. 391. 97. N. Vătămanu, op. cit., pp. 66-78. 98. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 184. 99. Informațiile furnizate de Alex. Lepădatu, (Știri privitoare la istoria țărilor române în Cronologia lui Siglerino) sunt utilizate de Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 245. 100. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 253. 101. La Grigore Ureche: „Ci mai apoi, dacă au oblicit [regele Poloniei] că Roman au muritu otrăvit de Pătru vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
p. 60), trimite, între alții, la Rada Teodoru, Mănăstirea Tismana, ed. II, București, Editura Meridiane, 1968, p. 24. 274. Nicolae Iorga, Istoria românilor în chipuri și icoane, ediția a II-a, București, Editura Humanitas, 1992, p. 70. 275. Constantin Rezachevici, Cronologia domnilor din țara Românească și Moldova 1324-1881, vol. I (secolele XIV-XVI), București, Editura enciclopedică, 2001, pp. 253-254. 276. Nicolae Iorga, loc. cit. 277. Vezi C. Giurescu - Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, București, Editura științifică și enciclopedică, 1976, pp. 293-294
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înainte de 29 iunie 1368, Bogdan I) în necropolă domnească (erau înhumați acolo Lațcu [în 1375], Roman I [în 1394], Ștefan I [în 1399]), împodobind mormintele Mușatinilor (Bogdănești le zic unii istorici) care l-au precedat cu pietre ce restituiau o cronologie corectată (deși erorile nu lipsesc) și instituiau un „timp dinastic”. Ca loc de veci pentru sine și pentru familia sa, Ștefan cel Mare a înălțat, între anii 1466 și 1469, Putna, ca mănăstire fortificată și cap de serie incontestabil în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]