1,863 matches
-
și i-ar împiedica proiectele mărețe... Avem o singură speranță: aici, la Augusta, oamenii sunt nebuni după Salix - e faimos, mulțimea îl iubește. Dacă va fi învins, toți vor cere să nu fie ucis. Atunci poate că Vitellius îl va cruța. În noaptea aceea, Valerius rămase multă vreme treaz în cortul său. Asculta vântul și chemarea cucuvelelor. Surâse fericit când Velunda veni alături de el. O îmbrățișă și îi respiră parfumul. Simți pe piept mâinile ei ușoare și mângâie trupul acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
moartea! exclamă grăsanul, agitat. E isteț Salix al tău... Cumpără publicul cu un gest curajos... Nu oricine e în stare să-și ceară moartea. Missus, missus! urla mulțimea. Valerius striga laolaltă cu ceilalți. Missus, missus! Salix era salvat. Mulțimea îi cruțase viața. Valerius continuă să strige, cuprins de bucurie. Striga împreună cu ceilalți, ridicând brațele spre cer, închipuindu-și cum avea să se ducă la prietenul lui și să-i îngrijească rana aceea cumplită. Era nebun de fericire. Se și vedea alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ars. Iar asta mă bucură, după cum îți poți închipui, răspunse Titus, făcând un gest ca și cum ar fi vrut să risipească o grămăjoară de cenușă. Dar au ars și casele celor care locuiau în apropierea orașului. Legiunea a treisprezecea nu a cruțat pe nimeni și nimic. — Uiți că tocmai Legiunea a treisprezea a trebuit să construiască amfiteatrul, din porunca lui Vitellius, după ce a fost învinsă primăvara trecută aici, la Bedriacum, de Caecina și de Valens? Uiți că, în timp ce soldații noștri îl ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ducea special pentru opera din Palma și Beirut, casele din Tuscany, Dordogne și Berkeley Square, vizuina din Barbados, crescătoriile de armăsari, pista de elicoptere din Manhattan... Și în timp ce câinele asta bătrân, plin de gargară, lătra la lună, eu mi-am cruțat un gând tandru pentru planul mea, micul și sărmanul meu plan, pe care îl am în minte de atâta timp. Good Money putea foarte bine să fie un scurt metraj cu un buget de, să zicem, 75000$. Acum, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
netedă. Eram analizat. Afară un soare galben lucea pe un cer negru și un număr de monoliți de piatră mă înconjurau. — Arată ca niște broaște, m-am gândit. Broaște de piatră uriașe. îEul-eu a gândit asta, nu eul-Grimus. Eul-Grimus își cruța puterile ca să poată lupta cu mine pentru Trandafir.) — Este Grimus? Gândul acesta nerostit, neformulat în cuvinte, mi-a răsărit brusc în minte. A fost urmat de o a doua formă de gând, mai profundă, mai înțeleaptă. — Da... nu... ah, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scăpa ? Regele tătar a sărit în șa la vederea inamicului său, iar când paladinul a tăcut, el rosti blând: -Fără îndoială, tu ești cel mai bun cavaler ce mi-a fost dat să întâlnesc și tare aș dori să-ți cruț viața, dac-ai înceta de a mă împiedica să-mi adun oștirea. M-am prefăcut că fug pentru a te scoate de pe câmpul de luptă. Dar dacă ții cu tot dinadinsul la luptă, atunci va trebui să lupt și să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Isabelle, respectiv Philip și să-i privesc cum se Împleticesc puțin Înainte de a se cufunda Într-o odihnă plăcută, liniștită, permanentă. Dar nu! Nu prea era corect. Nici unul nu merita chiar să moară. Am acceptat În tăcere să le cruț viețile dacă Își luau bilete numai dus Într-un sat sub-saharian, la alegere. Asta ar fi acceptabil. Ne-a luat mai mult de o oră pentru a traversa distanța de cinci cvartale până Înapoi la hotel. Ne-am sărutat, Înșfăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
două capete - și că o făcuse cu succes. Mal medită asupra asocierii lui cu acești noi colegi, gândindu-se că tebecistul se alesese cu maximum de câștig din înțelegere, iar jocul lui cu FBI-ul dăduse roade: fiica îi fusese cruțată de un viol cu coada de mătură sau de o anemie pernicioasă, dată fiind faima bucătăriei de penitenciar, bogată exclusiv în amidon, iar el dăduse la schimb restul vieții lui - scurtată prin sinuciderea cu ajutorul tutunului franțuzesc. Și el ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
traduse călugărul. - Nu e nevoie, repetă Ștefănel. Nu e nevoie să strângă. Nu e nevoie ca toți acești negustori să-și strîngă mărfurile. - Nu Înțeleg, spuse călugărul. În câteva ore bandiții lui Jian Shi vor fi aici. Nu va fi cruțat nimeni. Nu are cine să lupte pentru oamenii aceștia. - Au aici tot ce le trebuie pentru ca acest lucru să nu se Întâmple. Nu trebuie să lupte nimeni. Dacă vor să scape, cheamă-i pe cei care administrează acest bazar. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitane... spuse comandandul spahiilor, așezându-se pe un scaun lângă patul lui. Medicul spune că e un adevărat miracol. Conform științei medicale, trebuia să fii demult la picioarele lui Alah. Dar poate că, În infinita lui Înțelepciune, Alah te-a cruțat de moartea prin săgeată ca să te păstreze pentru moartea sub fierul roșu. Știm amândoi că va trebui să vorbești. Știm amândoi că n-o vei face. Și mai știm amândoi că vei suferi dincolo de orice Îți poți imagina acum. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atunci când primeau anumite porunci și când mirosul de sânge acoperea câmpul de luptă. Știau că sunt importanți, la fel de importanți ca și oamenii. Știau că, uneori, moartea oamenilor e și moartea lor. Că nici săgețile, nici săbiile, nici tunurile nu-i cruță. Știau și că viața oamenilor e viața lor și că, asemeni stăpânilor, trebuie să lupte pentru ea. Știau când trebuie să se ridice pe picioarele din spate și să lovească cu copitele calul din fața lor, știau când trebuie să muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe tovarășii tăi, doar ca să câștige timp. Și ca să vedeți dacă țara e pregătită sau nu de război. Dar n-aș crede că se așteaptă să te mai și Întorci cu vreun răspuns. Tocmai de aceea mă gândesc să te cruț. Te vei Întoarce la sultan fără nici un cuvânt din partea mea. Vremea e bună, așa că nu veți simți lipsa cailor. Pe jos veți putea admira În voie frumusețile Moldovei și, Înainte primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
târgul nu mai era decât un vast depozit de pulbere și ghiulele. În spatele lui, pe un arc de cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final asupra porții. Dar, În ciuda imaginii generale, care era una a destrămării și Înfrângerii, Oană simți că se Întâmplase ceva. Un detaliu neînsemnat, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și așteaptă. - Au Înțeles? Ce au Înțeles? Cine a Înțeles, atunci când eu Însumi nu mai Înțeleg nimic? Când eu Însumi sunt căzut În genunchi În fața Atotputernicului și Îi spun „Ia-mi, Doamne, viața, și iartă-mi păcatele cele pământești și cruță-mă de durerea asta și de noaptea asta fără sfârșit”?! Ștefan ridicase glasul, iar călugărul Îi răspunse, la rândul lui, cu o voce aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-mă de durerea asta și de noaptea asta fără sfârșit”?! Ștefan ridicase glasul, iar călugărul Îi răspunse, la rândul lui, cu o voce aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să pășești În chilia mea și să Îndrăznești a-mi spune că ești Înfrânt? Ești umbra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
calea adevărului va fi vorbită de rău. 3. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înșelătoare, să aibă un cîștig de la voi. Dar osînda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează. 4. Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată; 5. dacă n-a cruțat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
vreme, și pierzarea lor nu dormitează. 4. Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată; 5. dacă n-a cruțat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alți șapte inși, cînd a trimis potopul peste o lume de nelegiuiți; 6. dacă a osîndit El la pieire și a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
minunate, Mini va putea privi structura deplină a trupului sensibil? Va vedea coardele și clapele substanței sufletești acum impalpabile? Aste lucruri să le fi știut doctorul Rim? Atunci ar fi putui să se dovedească o higiena preventivă sufletească care să cruțe de atâtea mizerii carnea noastră, în care simțirea își infiltrează răul; . . . Doctorul Rim să fi știut cum se fac din necazuri vorbele ... și încă nu sunt destule vorbe . . . atâtea senzații nu și-au coagulat încă sunetul! La auzul acelei erezii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
spus ceva Rim! - Nimic! Absolut nimic! Rim nu are nimic de zis! Tușește! - Să vă fac ceaiul! se grăbi Lina, pe care curajul lui Nory față de caracterul neplăcut al doctorului Rim nu o putea liniști deplin. - De ce nu vrei să cruți nimic, Nory! . . . Sunt oameni și locuri frumoase totuși! o dojeni Mini. - Mă rog! Părerile și gusturile sunt libere. Eu una cred că peste tot locul frumos, vine omul și urâțește. Iluzia ta nu mă convinge. E naivă pe lângă a Lidiei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fel anume de făpturi urăște unda clară și trăiește din. . ." - Din murdărie! nu te jena!. - Și poți hotărî dinainte că cei care urăsc apa sunt anume "astfel" de fătpuri... Ai băgat tu de seamă, Nory, ceva despre Mika-Le? - Nu mă cruța, spune! - Cum se desprinde de tulpina Hallipilor! Cum se simte în tot ce face că e altoi de aiurea! - Seamănă cu tată-său, pesemne! - Nu numaidecît! Nu! Intre ea și frații ei nu e un tată deosebire. - O fi un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pâine. Se mănâncă prost, ce e drept, dar vin băieții cu suplimente. Nu m-am trezit odată cu pictorul că-mi spune să plimb uneori pe ; domnișoara? "Zut! i-am spus. Drept cine că iei?" S-a făcut rac. Totuși îl cruțasem; nu-i spusesem că nu i-a lipsit sărăcuței nici un bal mascat toată iarna, cât despre boschetele de la șosea! Altfel îmi . place că e fată de viață. . . Știi, Mini, patroana din Toamnei e divorțata lui A., maestrul baroului. A "rulat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai prietenoasă, mai confidențială. Așteptă să se retragă feciorul și anunță lui Nory că sunt lucruri noi și mari petrecute. Se plânse apoi lui Mini că omul poartă pentru toată viața povara grijilor de familie, de care nu se poate cruța; era un noroc că funcția ei casnică îi dă atât de lucru, pentru a o distrage de la cele mai mari necazuri. Mini crezu că e vorba de Mika-Le, dar Elena începu a recapitula, cu mult parapon, sentimentele ei filiale pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
timp de cincisprezece ani este de fapt, bastardul unui englez, care nu aparține nici unei caste, mănână orice murdărie și nu deosebește stânga de dreapta? Tactul și sensibilitatea le sunt date puținor oameni, iar Anjali nu este printre cei aleși. Nu cruță nici un amănunt; nu lasă nici o presupunere să-i treacă prin cap, nu-l scutește de nici o insinuare, nici cea mai mică sămânță de îndoială n-apucă să încolțească printre firele lungi de iarbă din mintea stăpânului. Întinează voit amintirea Amritei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din gara de pe strada Liverpool. Pagină separată În momentul morții sale, se spune că domnul Peregrine Haldane s-a ridicat în capul oaselor în Patul cel Mare de la Chopham Hall și a strigat: — Să fie pedepsiți, O, Doamne! Nu-i cruța! După aceea, vorbele lui au fost interpretate în diferite moduri. Preotul paroh din Chopham, (un bărbat pe care Perry l-a suspectat întotdeauna de păreri periculoase și bine orientate) le-a considerat profetice pentru soarta tuturor oamenilor bogați și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de fapt, că revine la locul unuia din legendarele sale desfrâuri, opinie care a fost împărtășită de majoritatea societății londoneze, spre deosebire de distinșii săi prieteni, care susțineau că sir Peregrine ar fi intenționat să spună: „Pedepsește-mă, O, Doamne, nu mă cruța!“, dar se pare că fiind în agonie, a încurcat sensurile. Indiferent care a fost adevărul, după citirea testamentului, nimeni n-a putut nega că bătrânul s-a căit. Când a auzit conținutul testamentului, Oliver de Tassle Lacey, nepotul lui sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]