2,936 matches
-
de lumea creștină pe care o inauguraseră această Cruciadă și următoarele se transformă pentru ei într-un soi de fundal istoric, amintindu-le totodată, chiar când se integrau în societatea europeană, că asemenea rupturi se puteau repeta în orice moment. Cruciadele marchează așadar depășirea unei etape în raport cu povestirile biblice și post-biblice antice și alimentează imediat imaginarul istoric evreiesc, care pune în centrul lui suferința. Miturile biblice însele reintegrează istoria consemnată de ființele în carne și oase care evocaseră evenimentele Cruciadelor în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
moment. Cruciadele marchează așadar depășirea unei etape în raport cu povestirile biblice și post-biblice antice și alimentează imediat imaginarul istoric evreiesc, care pune în centrul lui suferința. Miturile biblice însele reintegrează istoria consemnată de ființele în carne și oase care evocaseră evenimentele Cruciadelor în cronici. Chiar dacă, bineînțeles, acestea nu țin încă de o scriere a istoriei așa cum o concepem noi, ele generează istorie, care este o istorie de suferință. Ele constituie adesea singura sursă istorică disponibilă despre persecuțiile suferite și se erijează în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este o istorie de suferință. Ele constituie adesea singura sursă istorică disponibilă despre persecuțiile suferite și se erijează în material istoric. Alături de elegiile și rugăciunile de penitență rostite la date simbolice din calendarul evreiesc, ele trasează planul didactic al suferinței. Cruciadele contribuie și la elaborarea unei liturghii a catastrofeiddd, inserată în matricele deja existente și adoptate rapid de cultul sinagogal contemporan al evenimentelor. Astfel, rugăciunea de penitență Et ha-kol kol Yaakov nohem ([Ascultați] vocea, vocea tânguitoare a lui Iacov!) de Kalonymos
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
rapid de cultul sinagogal contemporan al evenimentelor. Astfel, rugăciunea de penitență Et ha-kol kol Yaakov nohem ([Ascultați] vocea, vocea tânguitoare a lui Iacov!) de Kalonymos ben Iuda din Mainz, el însuși martor la evenimente, descrie auto-sacrificarea evreilor renani în timpul primei Cruciade. Kalonymos este și autorul unei elegii, Mi yiten roshi mayim (De mi-ar fi capul plin cu apăeee), despre masacrele comise în centrele orașelor Speyer, Mainz și Worms, și nu ne ascunde niciun detaliu. Și alte rugăciuni de penitență ale
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
elegie care-și găsește repede locul printre cântecele funebre de la 9 av, data de comemorare a distrugerii Templelor. Aceste rugăciuni de penitență amestecă într-un singur ansamblu sacrificiul lui Isaac, martiriul Celor Zece și supliciul bărbaților, femeilor și copiilor în timpul Cruciadelor. Această poezie este transistorică. Combinând dezastrele cele mai recente cu modelele arhetipale, ea prezintă poporul evreu ca un organism unic. Iar acest discurs al suferinței se transformă în instrument educativ, transpunând generațiile prezente în suferința celor din trecut pentru a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
voce tare în sinagogi la ceremoniile aniversare ale defuncților. Adesea, aceste cărți ale amintirii evocau trecutul comunității în care apăruseră. Altele aveau un orizont mai larg. Astfel, cea de la Nürnberg relata persecuțiile și martirologiul evreilor din Germania și Franța între Cruciada din 1096 și epidemia de ciumă din 1349. Pe de altă parte, comunitățile evreiești puteau decreta zile de post în urma unor persecuții locale, zile în care se rosteau rugăciuni de penitență ce aminteau de lunga durată a tribulațiilor îndurate. Astfel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu convingerile populațiilor de atunci, atât creștine, cât și evreiești. Suferința din viața de zi cu zi, cauzată de foamete, ravagiile epidemiilor, condițiile de viață, se întâlnește cu suferința spirituală, care le permite oamenilor s-o suporte. Cronicile produse după Cruciade sunt o scriere a suferinței. Tribulațiile evreilor sefarzi sub Almohazi în secolul al XII-lea, expulzarea din Spania în 1492, masacrele comise de cazaci în Polonia și Ucraina în 1648, expulzările succesive din diferite locuri din Europa, acuzațiile de omor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prezentului și viitorului o speranță hrănită altădată de credință, întotdeauna fragilă, desigur, dar omniprezentă în viața evreilor de ieri? Viața la umbra martiriului Pentru cei care considerau fiecare perioadă istorică drept o nouă verigă într-un lanț nesfârșit de suferințe, Cruciadele căpătau valoarea primei verigi 4. În ochii lor, evenimentele din 1096 și cele care au urmat constituiau eterna temelie a acestei istorii de suferință. Impactul lor a fost de neșters, atât pentru că le arătau evreilor că au de învățat din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în desuetudine. Este vorba de acte spontane. Și putem considera că vocația morții pentru credință, cu rădăcini în originile Bisericii primitive, ideal de suferință voluntară ținând de imitatio Christi, nu este străină de noua configurație a martiriului evreiesc în perioada Cruciadelor, care o readuce la ordinea zilei. Cronicile ebraice ale primei Cruciade asociază martiriul cu răsplata cerească și furnizează pentru prima oară o imagine clară a lumii care-i așteaptă pe martiri. Or, Talmudul și Midrash-ul își arată în nenumărate rânduri
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vocația morții pentru credință, cu rădăcini în originile Bisericii primitive, ideal de suferință voluntară ținând de imitatio Christi, nu este străină de noua configurație a martiriului evreiesc în perioada Cruciadelor, care o readuce la ordinea zilei. Cronicile ebraice ale primei Cruciade asociază martiriul cu răsplata cerească și furnizează pentru prima oară o imagine clară a lumii care-i așteaptă pe martiri. Or, Talmudul și Midrash-ul își arată în nenumărate rânduri reticența în a stabili o relație între martiriu și răsplată. Alegerea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fost imitate efectiv 7. Prin cronicile scrise după evenimente avem acces la puținul pe care-l știm despre aceste episoade dramatice. Nu au ajuns până la noi decât cinci, dar poate au existat și altele care s-au pierdut. Despre prima Cruciadă, dispunem, pentru Mainz, de cronicile lui Eliezer bar Nathan, ale lui Solomon bar Samson și ale celui numit Anonimul din Mainz, care ar data toate din secolul al XII-lea. Avem, în plus, acces la cronicile lui Efraim, fiul lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Eliezer bar Nathan, ale lui Solomon bar Samson și ale celui numit Anonimul din Mainz, care ar data toate din secolul al XII-lea. Avem, în plus, acces la cronicile lui Efraim, fiul lui Iacov din Bonn, pentru a doua Cruciadă, și ale lui Iuda din Worms pentru ajunul celei de-a treia. Ele erau cunoscute sub formă de manuscrise în Evul Mediu și au fost utilizate de cronicari evrei ulteriori 8. Aceste cronici nu sunt mărturii directe și țin de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu a martirului. Ar fi fost scrise după materialul furnizat de observatori evrei din orașele asediate și pe baza rapoartelor care circulau, probabil, sub forma scrisorilor comunitare descriind barbaria atacatorilor. Ele reflectă situația dificilă a iudaismului așkenaz între cele două Cruciade și traduc teama de noi tulburări. Situându-se în siajul sacrificiului martirilor, ele tind totuși să raționalizeze alegerea apostaziei făcută de cei care-și salvaseră astfel viața. Asemenea contemporanilor lor creștini, cronicarii evrei au abordat conflictul din 1096 ca pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
creează o verigă care-i leagă de Legământul întemeietor al iudaismului, ci conferă și un sens suferinței lor de moment. Au suferit și continuă să sufere pentru că sunt evrei. Elegiile și rugăciunile de penitență care completează relatările persecuțiilor din timpul Cruciadelor nu menționează nici ele păcatul drept cauză a tragediei. Martirii ar fi murit în puritate și și-ar fi oferit în mod spontan copiii. Aici faptul că evreii din Mainz și-au îndreptat armele împotriva dușmanilor nu este menționat. Se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a pus din nou la încercare, așa cum făcuse cu patriarhul său. Iar poporul a răspuns încă o dată speranțelor și așteptărilor Lui. Aceasta este consolarea. Cronicarii, ca supraviețuitori, ușurează durerea și îndoielile încercând să răspundă la întrebările grave puse de prima Cruciadă. Și ofereau astfel elementele pe care putea fi reconstruită o viață evreiască sfărâmată 13. În paralel, în contrast cu existența chinuită a evreilor medievali, șederea în paradis oferă mult mai multe plăceri și liniște, iar martirii care ajung acolo se bucură și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a preafericitei lui răsplăți se conjugă pentru a da consistență Paradisului atât la evreii așkenazi, cât și la creștini. Așteptările mesianice erau în aerul epocii, iar evreii împărtășeau, probabil, exaltarea din jur. Ele se agravează la aceștia din urmă după Cruciade, prin calcule care anunță sfârșitul timpurilor în 110214. Noțiunea de martiriu apărută la sfârșitul secolului XX în grupurile de palestinieni musulmani extremiști ca Hamas ori Hezbollah sau în nebuloase ca Al-Qaida, noțiune strâns asociată ideii unei răsplăți într-un paradis
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fie tipic musulman al anumitor fenomene contemporane. Portița de scăpare spre un dincolo mai blând rămâne o tentație în conjuncturi extreme, când forța credinței mai poate susține această speranță. Cuplul martiriu/răsplată continuă să marcheze scrierile evreilor franco-germani după prima Cruciadă. Iar popularitatea imaginilor martirologice capătă avânt după 1096, transformându-se într-un atribut major al literaturii și credinței așkenaze. Și în prezent, când evocăm martiriul, ne vin în minte aceste noțiuni așkenaze de compensare cerească 15. * În paralel cu cronicile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru Dumnezeu, a ocupat un loc mult mai important în gândirea evreiască decât martiriul propriu-zis. Referința martirologică a modelat totuși realitățile și concepțiile culturale, sociale și antropologice ale iudaismului așkenaz în Evul Mediu. Comportamentul comunităților renane la persecuțiile din timpul Cruciadelor s-a impus ca o normă. El a rămas mult timp în memorie ca un arhetip de suferință și furnizează materie primă unei istorii de suferință reîmprospătate periodic de alte evenimente, citite de fiecare dată prin prisma experiențelor trecute, pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
voluntar nu este imposibil să se fi realizat la mijlocul secolului al XIII-lea în fața ofensivei de convertire lansată de Biserică și puterea regală în Franța și Anglia, precum și a fragilizării condiției evreilor în Europa de Vest și de Nord17. Persecuțiile din timpul Cruciadelor din 1147 și 1187, apoi revoltele antievreiești provocate de ciuma din 1348-1349, de care evreii erau acuzați să sunt responsabili, apar ca ocazii de a dovedi unitatea Numelui lui Dumnezeu în martiriu. Chiar dacă nu se produce nimic comparabil cu episoadele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
preiau subiectul. Iar în context popular martirii din Antichitate și cei din timpurile mai recente dau naștere la numeroase povești miraculoase și legende care marchează profund cultura așkenază 18. Acestea alimentează, la rândul lor, o memorie a suferinței. * Deși cronicile Cruciadelor n-au circulat mult timp decât sub formă de manuscris și n-au făcut parte niciodată din liturghie, aceste evenimente au fost atașate calendarului liturgic în alt mod. O nouă rugăciune, Av ha-rahamim (Părinte al milei), a fost compusă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
atașate calendarului liturgic în alt mod. O nouă rugăciune, Av ha-rahamim (Părinte al milei), a fost compusă în memoria martirilor. Ea era rostită inițial în comunitățile din sudul Germaniei, în sabatul care preceda sărbătoarea Săptămânilor, data aniversară a începutului primei Cruciade, și pe 9 av, ziua de comemorare a distrugerii celor două Temple. În ritul așkenaz, aceasta devine în cele din urmă parte integrantă din slujba de sâmbătă dimineață. Ea pune accentul pe meritul martirilor morți pentru sfințirea Numelui lui Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
viitor, transmițând totodată din generație în generație o istorie de suferință care, paradoxal, împiedică suferința să copleșească grupul. Astfel încadrată, ritualizată, această suferință îmblânzită evită subversiunea pe care ar fi putea induce, invers, o suferință nestăpânită, depășind frontierele religioase. După Cruciade, la generațiile următoare, ceremonia în amintirea morților începe să fie celebrată nu doar pentru martiri, ci și pentru cei care au murit de moarte bună, fără legătură cu persecuțiile. Pe de altă parte, fiului îi revine datoria de a rosti
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cei șase milioane de evrei asasinați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca și pentru cei care și-au dat viața pentru apărarea statului Israel. Citirea numelor victimelor genocidului practicată în prezent o evocă pe cea a numelor martirilor Cruciadelor, consemnate în "cărțile amintirii" păstrate de numeroase comunități germanice și din Europa de Est, sâmbăta și la slujbele comemorative ce le erau dedicate. Vom menționa, de asemenea, zilele de comemorare speciale pentru victimele Holocaustului, care-i implică mai ușor pe evreii nereligioși
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în dorința lor de a se identifica, sacrificându-și propria viață și pe cea a familiei lor, cu preoții Templului sau de a recrea prin martiriu Templul din Ierusalim la Mainz. Dar, în comportamentul oamenilor de rând care se alătură Cruciadelor, apare o transgresiune comparabilă în raport cu instituția religioasă. Faptele lor depășesc ceea ce este de fapt permis și recomandat. Iar în timpul persecuțiilor antievreiești care însoțesc Cruciadele, Biserica nu ezită să intervină pentru a reprima, în numele valorilor umanitare și mai ales în numele ordinii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prin martiriu Templul din Ierusalim la Mainz. Dar, în comportamentul oamenilor de rând care se alătură Cruciadelor, apare o transgresiune comparabilă în raport cu instituția religioasă. Faptele lor depășesc ceea ce este de fapt permis și recomandat. Iar în timpul persecuțiilor antievreiești care însoțesc Cruciadele, Biserica nu ezită să intervină pentru a reprima, în numele valorilor umanitare și mai ales în numele ordinii, exploziile de ură populară. La evrei, liturgizarea martiriului permite, de asemenea, controlarea transgresiunilor pe care le-ar fi putut induce transformarea lui în simbol
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]