2,036 matches
-
făceau parte din lumea bizantină. Cucerirea Constantinopolului și comporamentul cruciaților în capitala Bizanțului îl face pe Choniates să recurgă la cele mai dure epitete în caracterizarea latinilor ca „Precursori ai lui Antihrist” Cel care îi contrazicea câtuși de puțin pe cruciați era supus la numeroase orori.Până și turcii erau mai aproape de istoricul bizantin, cel puțin cin punct de vedere al mentalității, decât acești „luptători în numele lui Hristos”. Nu-i iartă nici pe venețieni. Dogele venețian este prezentat drept cel mai
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și din 747) , par să fi avut un impact mai mare asupra populației decât războaiele. Din secolul al IX - lea, populația imperiului a crescut, dar a fost distribuită neuniform. Se estimează că suprafețele cultivate s-au dublat. Cucerirea imperiului de către cruciați în 1204, precum și împărțirea ulterioară a teritoriilor bizantine au afectat economia agrară . Sărăcirea progresivă a țărănimii a determinat declinul cererii și a dus la o concentrare a resurselor în mâinile marilor proprietari . Expansiunea demografică a ajuns la sfârșit în cursul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
s-a încetățenit numele "Konstantinoúpolis" („orașul lui Constantin”). În secolul al XII-lea ul era cel mai mare și cel mai bogat oraș din Europa. În timpul celei de-a patra cruciade din 1204 el a fost ocupat și jefuit de cruciații apuseni, dar a fost ulterior eliberat de forțele Imperiului de la Niceea conduse de Mihail al VIII-lea Paleologul în 1261. Sultanul otoman Mehmed al II-lea a cucerit Constantinopolul la 29 mai 1453, după un asediu de două luni. Ultimul
Constantinopol () [Corola-website/Science/296776_a_298105]
-
suirii pe tron a unui catolic fervent, care îl chemase pe Jan Hus la Conciliul de la Constance, asigurându-i imunitatea și care nu se ținuse de cuvânt. Sigismund a venit la Praga în fruntea unei armate de 30.000 de cruciați, dorind să obțină capitularea orașului și coroana. În 1420, țăranii răsculați și soldații husiți, în frunte cu faimosul general Jan Žižka, l-au înfrânt pe Sigismund ("Zikmund") în Bătălia de la Muntele Vítkov. Au urmat mai multe încercări cruciate de înfrângere
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
un alt turn mai vechi din dreptul Turnul Galata, turn care era cunoscut drept "Megalos Pyrgos", adică Marele Turn. Lanțul era menit să împiedice trecerea navelor inamice în Cornul de Aur. "Megalos Pyrgos" a fost distrus în mare parte de cruciații jefuitori din Cruciada a IV-a în 1204, dar genovezii au ridicat unul mai falnic în apropiere, Turnul Galata, în 1348, pe care ei l-au numit "Christea Turris". Pe parcursul istoriei lanțul a fost ocolit de trei ori: - In sec
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
până în anul [[1204]], când prin alt jaf au intrat în posesia Veneției. Din [[1204]], au fost ridicați pe fațada [[Bazilica Sfântul Marcu din Veneția|Bisericii San Marco]], de unde au privit liniștiți până la sosirea lui [[Napoleon Bonaparte]], în 1797. Pe timpul jafului cruciaților și al venețienilor, quadriga cu conducătorul ei de bronz s-au pierdut. Viitorul împărat al francezilor, a luat caii celebri drept captură de război și i-a mutat la Paris pentru a împodobi arcul de triumph numit [[Carrousel]]. După înfrângerea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
al II-lea. Ienicerii deveniseră o plagă pentru statul otoman și o sursă de permanente vesacțiuni împotriva personalităților din guvern și chiar a sultanilor. Sfârșitul Hipodromul [[Constantinopol]]-ului s-a menținut utilizabil până la sfârșitul sec. al 12-lea, înainte de invazia cruciaților din [[Cruciada a IV-a]], pe timpul căreia a fost parțial incendiat și devalizat de operele sale de artă. După recucerirea [[Constantinopol]]-ului de către bizantinii conduși de dinastia Paleologos, marele edificiu nu s-a mai putut reface. Mai târziu, otomanii nu
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
al VII-lea Porphirogenetul]] s-a ocupat de această operă în anul 940, când a acoperit-o integral cu plăci de bronz aurit, plăci pe care erau săpate reliefuri ce reprezentau fermieri și pescari. Plăcile au fost smulse de nobilii cruciați apuseni, în [[1204]], și apoi topite pentru turnarea de monede. In afara reliefurilor, plăcile purtau și inscripții în limba greacă. Coloana zidită este un monument avântat, cu o înălțime de 32 de metri și cu vârf piramidal, asemănător celor egiptene
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
de metri și cu vârf piramidal, asemănător celor egiptene. Pe cele patru fețe ale sale, blocurile din zidărie prezintă rupturi neregulate, mărturie a brutalității sălbatice și inconștiente cu care s-au smuls plăcile de bronz. Nu este exclus ca nobilii cruciați să fi trăit cu speranța ca din acele plăci să recupereze și aur. Astăzi coloana zidită stă mărturie a măreției bizantine și nimicniciei crștinilor apuseni, încă barbari în sec. al 13-lea. Un vestigiu extrem de valoros al "Spinei" hipodromului este
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
a fost transformată, un timp, într-o biserică dedicată Sfintei Euphemia de Chalcedon, moartă prin martiraj în anul 307 e.N. Principalele relicve ale locașului dispărut sunt păstrate la Patriarhatul Ecumenic Ortodox în cartierul Fanar Capul Sfintei a fost răpit de cruciați și se află la abația Lucella, din fostul principat de Basel (Bâle). Pe timpul unor săpături din 1939 s-au descoperit în acel loc multe fresce, depozitate ulterior la Muzeul de Arheologie. Astăzi se mai poate vedea suprafața circulară dalată cu
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
este întotdeauna fatal, dar, fiindcă tot ce trebuie pentru o recuperare completă este reluarea dozelor normale de vitamina C, moartea din cauza scorbutului este rară în zilele moderne. Scorbutul a fost observat ca boală probabil de către Hipocrate. În secolul XIII, luptătorii cruciați sufereau frecvent de scorbut; în perioada de război acesta a cauzat pierderi mari în ambele tabere, a asediaților și asediatorilor. Scorbutul este unul dintre factorii care limitează călătoriile maritime, deseori cauzând decesul multor călători și membri ai echipajului în voiaje
Scorbut () [Corola-website/Science/301450_a_302779]
-
era multă vreme cunoscut în transliterații latine diverse: valonul Jean Zuallart (Giovanni Zuallardo) în 1586 scria Ha'ipha și alteori Caface, la începutul secolului al XIX-lea orientalistul și călătorul german Ulrich Jasper Seetzen scria că în vremea "francilor" (a cruciaților) s-ar fi numit Caifas, scriitorul englez James Silk Buckingham în cartea sa de călătorii în Țara Sfântă din 1815 scria Caipha, iar preotul William John Woodcock care a vizitat țara în 1848 scria la fel Caypha. La începutul secolului
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
micul său port, mai puțin însemnat decât porturile care funcționau la Acra și la Botzra. În iulie 1100 zidurile Haifei, care era așezată în acea vreme în locul unde se afla cartierul Bat Galim din zilele noastre, au fost atacate de cruciați. Istoricul Bentzion Dinur amintește de faptul că orașul era populat pe atunci de evrei, doar garnizoana fiind musulmană. Cruciații, care atacaseră pe mare și pe uscat au fost respinși la început de apărătorii evrei ai cetății. Cele 200 de ambarcații
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
Haifei, care era așezată în acea vreme în locul unde se afla cartierul Bat Galim din zilele noastre, au fost atacate de cruciați. Istoricul Bentzion Dinur amintește de faptul că orașul era populat pe atunci de evrei, doar garnizoana fiind musulmană. Cruciații, care atacaseră pe mare și pe uscat au fost respinși la început de apărătorii evrei ai cetății. Cele 200 de ambarcații cruciate fuseseră furnizate de Republica Venețiană. Locuitorii evrei s-au alăturat micii garnizoane fatimide și au rezistat cu curaj
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
întărite și după 27 zile de asediu au izbutit să cucerească orașul, numit de ei Castellum Caiphas. O parte din locuitorii evrei au fugit spre Cezareea și Acra, dar cei care nu au apucat să plece, au fost măcelăriți de către cruciați. Istoricul Binyamin Zeev Keidar remarca faptul ca apărarea Haifei în asediul de către cruciați a fost ultimul fapt de arme ale unor unități de luptători evrei pe pământul Palestinei până la Legiunea evreiască recrutată de britanici în Primul Război Mondial. După cucerirea
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
de ei Castellum Caiphas. O parte din locuitorii evrei au fugit spre Cezareea și Acra, dar cei care nu au apucat să plece, au fost măcelăriți de către cruciați. Istoricul Binyamin Zeev Keidar remarca faptul ca apărarea Haifei în asediul de către cruciați a fost ultimul fapt de arme ale unor unități de luptători evrei pe pământul Palestinei până la Legiunea evreiască recrutată de britanici în Primul Război Mondial. După cucerirea Haifei de către cruciați populația așezării a fost mai cu seamă creștină și musulmană
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
Zeev Keidar remarca faptul ca apărarea Haifei în asediul de către cruciați a fost ultimul fapt de arme ale unor unități de luptători evrei pe pământul Palestinei până la Legiunea evreiască recrutată de britanici în Primul Război Mondial. După cucerirea Haifei de către cruciați populația așezării a fost mai cu seamă creștină și musulmană. Cruciații au refăcut zidurile cetății, dar atelierele navale nu au mai fost repuse în funcție. Prin anul 1187 Haifa a căzut în stăpânirea lui Saladin, sub protecția căruia mulți evrei
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
a fost ultimul fapt de arme ale unor unități de luptători evrei pe pământul Palestinei până la Legiunea evreiască recrutată de britanici în Primul Război Mondial. După cucerirea Haifei de către cruciați populația așezării a fost mai cu seamă creștină și musulmană. Cruciații au refăcut zidurile cetății, dar atelierele navale nu au mai fost repuse în funcție. Prin anul 1187 Haifa a căzut în stăpânirea lui Saladin, sub protecția căruia mulți evrei s-au reîntors în oraș și au reîntemeiat o comunitate prosperă
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
din comandanții vestiți ai califului Omar (Umar), sub steagul Islamului, au cucerit orașul în anul 636.Sub noua cârmuire musulmană (califatele omeyad, abbasid și fatimid), un număr de evrei au putut reveni în localitate și să sălașluiască aici până la venirea cruciaților în secolul al X1-lea. Ramla, noua capitală provincială, s-a folosit de serviciile portului Yaffa. Cu timpul , populația Yaffei s-a arabizat și localitatea a devenit un oraș arab, ajungând în cele din urmă, sub stăpânirea turcă și britanică în
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
portului Yaffa. Cu timpul , populația Yaffei s-a arabizat și localitatea a devenit un oraș arab, ajungând în cele din urmă, sub stăpânirea turcă și britanică în secolul al XX-lea, cel mai mare centru urban arab din Palestina. Sosirea Cruciaților la Yaffa, i-a conferit rolul de "port al Ierusalimului". În 1187 a fost cucerită de sultanul ayubid Salah ad Din, iar după 4 ani, de către Richard Inimă de Leu. După dominația cruciată ,orașul a căzut în stăpânirea mamelucilor din
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
și cel mai vechi document referitor la Retiș și anume scrierea regelui Ludovic I, din 1353, prin care însărcinează Capitoliul din Weissenburg (Apold) (biserică fortificata din Apold (1, 2, 3, 4 și 5), anume pe starețul Baudunus (Balduin) Cornutus, cavalerul cruciat al Sfîntului Ioanid din Ierusalim (deci Ordinul Ioaniților) să introducă în Ungaria și posesiunea "Petru", care le aparținea lor cu drepturi depline, care însă fusese, în mod ilegal ocupat de Nicolaus von Henndorf. Ordinul Ioaniților poate fi datat în această
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
caută modelele în vechea cavalerie. Richard a fost viteazul cavaler care lipsea creștinătății devenite cinică și calculată. Cu el, cruciada și-a redobândit strălucirea, în lipsa unei victorii durabile. El a devenit un exemplu pentru toți fiind primul care a devenit cruciat după anunțarea cuceririi Ierusalimului de către Saladin. Richard nu se simte deloc englez. El este, înainte de toate, un cavaler normand care știe să mânuiască lancea pe câmpul de luptă. În realitate, el nu a petrecut în Anglia decât câteva luni, spre
Richard Inimă de Leu () [Corola-website/Science/300744_a_302073]
-
cheamă spre Țara Sfântă. El îl convinge pe prietenul și rivalul său Filip al II-lea, rege al Franței, să pornească în cruciadă. Împăratul Germaniei, Frederic Barbarossa, nu poate să facă altceva mai bun decât să devină, la rândul lui, cruciat. Încoronat rege la treizeci de ani, Richard conduce, în mod firesc, cea de-a treia cruciadă: Filip nu are decât douăzeci și trei de ani, iar Frederic Barbarossa s-a înecat în mod stupid într-un râu din Turcia. Richard
Richard Inimă de Leu () [Corola-website/Science/300744_a_302073]
-
Djihad este un cuvânt de origine arabă, din rădăcina "jahada", care înseamna „a (se) lupta, a se strădui, a se zbate“. O definiție improprie, care a ajuns însă să înlocuiască semnificația originară, este aceea de „război sfânt“, împrumutată din vocabularul cruciaților. Sensul fundamental al cuvântului este străduința musulmanului în particular și a comunității musulmane în general de a extinde calitativ sau cantitativ religia islamică, modul ei de viață individuală și organizarea socială care decurge din ea. Astfel musulmanii înteleg prin folosirea
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
și vămilor, imposibilitatea convocării unui nou kuriltai general, ceea ce duce la un război civil. Ulus-urile devin state: Fratele lui Mongke, Hulegu, s-a retras din Siria spre Mughan, lăsând un mic contingent sub comanda generalului Kitbuga. Forțele opozante din regiune, cruciații creștini și mamelucii musulmani, i-au recunoscut pe mongoli ca cea mai mare amenințare. În 1260, mamelucii au înaintat din Egipt, pentru a stabili o tabăra lângă fortăreața creștină Acra, și i-a provocat pe mongolii conduși de Kitbuga să
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]