869 matches
-
mai puțin loc prin mulțime, dar Adam era mai insistent, Își croia drum prin labirintul Îngust de costume și de mătăsuri. șoptea scuze grăbite și nu lua În seamă semnele agasate primite ca răspuns. Își fixase privirea pe marele candelabru cubic atârnat În centrul holului. Dacă ajungea măcar până acolo, ar fi fost În stare s-o rupă la fugă spre ieșire. La galerie era o orchestră militară care interpreta naive piese siropoase, cântece populare pe care părea să le cunoască
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dispăruse. Poate că doar și-l imaginase. Când a ajuns la Paris, a avut senzația că Îi era cunoscut. Își amin tea tot ce-i spusese Karl despre oraș, despre el Însuși. De câte ori trecea pe o stradă pavată cu piatră cubică era aproape Încredințată că, dacă Își ridică privirea, o să-l vadă venind spre ea, cu gulerul ridicat ca să se ferească de răcoarea tot mai mare din octombrie. Uneori se Împiedica pe suprafața neregulată, nu Învățase niciodată să ridice piciorul. Ori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Acum chiar ninge și-mi acoperă urmele. Mă ia cu fierbințeală pe frigul ăsta. Sunt copleșit de ceva care se apropie de sentimentul de fericire. Șușoteli lăuntrice: ei da, or să toarne chestia asta în ei, chiar dacă îndulcită cu zahăr cubic, pe care și l-au pus deoparte cine știe cum. Acum, imediat, încă la micul dejun, pe urmă la prânz și, după ce au pus-o la încălzit, și seara, când nu mai pot de atâta urlat, întind mâna după cănile cu cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mers social-democrat, cum ar fi „politica pașilor mărunți“ a lui Willy Brandt. Și încă alți ani au trecut până când, în Jurnalul unui melc, i-am prescris progresului un astfel de mers târșit. Urma de bale. Drumul lung, pavat cu piatra cubică a îndoielii. Dar, încă din subteran, crusta mea politică - carcasa goală - a fost perforată și a devenit fragilă. M-am situat și eu când de o parte, când de alta, ca să văd cum e. Așa se face că mina Siegfried
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi și se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatră cubică din fața scărei principale, curba aceea clasică fusese compromisă. Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic și jambiere înalte de căprioară, și după ce ajuta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
țară!, Noi suntem poporul! Măgăoaia din vârful unui stâlp de la colțul străzii răspândea în eter o nouă știre cu privire la marile izbânzi pe drumul construcției unei vieți tot mai fericite. În marea lui grabă, Dinu a distrus-o cu o piatră cubică bine țintită. Doi poterași de la gineală i-au interzis ceva mai încolo accesul pe ruta Păcurari către Lăpușneanu și a fost nevoit să-și schimbe direcția înspre zona gării împreună cu alți doritori să ajungă la statuie. Cu toții și-au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat să rezolve o chestiune foarte importantă, care nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele cubice ale pavajului țâșneau torente ducând la vale, spre mare, gunoiul și zoaiele urbei. Aveai senzația că te lovesc peste față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin aerul zemos. Tocmai în această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii. Filip primește. Nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
numirii. În ce privește banii aceștia după ce că erau puțini nici mare valoare nu aveau. Camera era mobilată cu ce-a putut da gazda: un pat vechi dar curat, o masă și un scaun. Mai aveam și un divan din lăzi de zahăr cubic. Aceasta era toată averea. Plus că a trebuit să cheltuim și cu botezul copilului unui coleg, Palamarciuc, botez de copil bolnav și fără speranță. Făceam multe cheltuieli cu mersul la medic, la Is mail: onorariu, medicamente, plata căruțașului. În fine
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o răsuflare neagră și veche mă țintuiește-n scaun; deasupra mea caligo nourul Întunecat adumbrește pe toți cei care văd lumea prin ochiul inimii. La dreapta mi se oferă un pelerinaj cu obstacole, la stînga mi se aduce la cunoștința cubică intrarea amaritudinei În urbe; țipete de păunițe: „veniți căci teascurile sunt pline și hîrdaiele dau pe afară! veniți voi cei care ne- ați cunoscut Îndeajuns În paturile voastre, voi cei care ne-ați dezgropat ca pe argint și ne- ați
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă-i și se oprește pe pardoseala din piatră cubică a căii largi, identică străzilor din Cernăuți, din Viena sau din Paris, adăstând derutat, printre mulțime de bărbați și de femei, să-și tragă sufletul un pic. Un milițian, în haine de doc albastru, se îndreaptă spre el, controlându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă, șovăind precaut, de după volume de piatră înălbind, ca zahărul cubic, fiind, însă, nu al unui Hazan, ci al unui Șamaș (intendent de Templu). Plesnindu-și palmele de uluire, Șamașul, care venise în Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
După asta n-am avut ce face, peste câteva zile, m-am dus pe un câmp la furat. Cu un băiat, Pandele Dumitru și mortu’. C-acolo a intervenit scandal. Ăsta a luat o bordură din aia, piatră din aia cubică, și i-a dat două la creierul mic. Și l-a omorât. Acuma, dimineața, curios să văd și eu acolo care-i treaba... ne-am dus de dimineața, la ora 6 m-am dus acolo, la locul faptei. Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cunoștințelor pe care le aveam eu, Arcul de Triumf era sinomin cu un loc foarte Îndepărtat. Tocmai mă Întrebam dacă se cădea să admir acest monument așa de aproape, când limuzina Volvo a pătruns Într-o piață pavată cu piatră cubică. Piața Concorde, mi-a șoptit șoferul. Cu toate că era miezul nopții, Piața Concorde era scăldată Într-o lumină gălbuie ce se revărsa dinspre o rețea complicată de reflectoare. În depărtare se zărea Turnul Eiffel. De-a lungul străzilor ce porneau iradiant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
strânsoarea cercului îmbrățișarea lui Dumnezeu. 14. Genia nu a suportat regimul cazon al internatului. După câte-va săptămâni, s-a mutat la gazdă împreuna cu prietena sa Antoaneta. Pe Sărărie, lângă "Radio Iași", o casă jidovească: demisol, fereastră, alee, piatră cubică, pași. Dimineața, pantofii textilistelor de la "Sercomf" dădeau ora exactă. La 5 intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doime lăcomia ochilor întredeschiși. Pentru care parte să te întristezi, frate, pentru care gol să te veselești? Zumzăie muștele deasupra neștiinței de a fi singur, pune-ți un pampers în jurul sufletului, nefericirea înfundă venele munților, nefericirea pavează aleile cu sare cubică. În mănăstire, liturghia operație reușită: după 6 ore de rugăciune, unul câte unul, călugării, parcă externați din ambulatoriu, pășeau vioi. Părintele Ioan, chirurgul numărul 1, le scotea dracii din inimă ca pe niște schije de obuz. A doua zi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
duhnesc a vin! De fapt, Omar va ști să se arate conciliant și plin de recunoștință, va pune apă În vinul său, dacă se poate spune așa. În lunile care urmează, se dedică redactării unei lucrări foarte serioase, consacrate ecuațiilor cubice. Pentru a numi necunoscuta În acest tratat de algebră, Khayyam folosește termenul arab șay, care Înseamnă „lucru“; acest cuvânt, ortografiat sub forma Xay În lucrările științifice spaniole, a fost Înlocuit treptat prin prima sa literă, x, devenită simbolul universal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spațiul, să ignore timpul, pe scurt să nu-i mai pese de Einstein... și numai incidental să furnizeze energia necesară aparatelor care întrețineau viața fragilului echipaj uman. La celălalt capăt al acestei încâlceli amețitoare, sforăitoare, uruitoare, se detașa un compartiment cubic de sticlă, un mugure transparent așezat pe vârful acestui enorm iceberg care era Nostromo. În interior, stăteau, pe două scaune capitonate, doi oameni. Ei aveau răspunderea menținerii unei propulsii potrivite pentru nava cosmică; o situație pe care amândoi o apreciau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nervoase, electronice și interdependente ale lui Nostromo. În sala mașinilor, unda de șoc îi atinse pe Parker și Brett tocmai când se pregăteau să desfacă două sticle de bere. Niște tubulaturi întinse pe plafon explodară imediat. Trei panouri din compartimentul cubic de control luară foc, în timp ce o valvă de presiune hârâi și se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a generatorului auxiliar care procura energie în absența mașinilor principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rămase în râsul de atunci, personaje din paginile cărților râd acum din când în când, amintindu-și râsul de atunci, apa din vasele de-atunci s-a evaporat de-atunci, se cutremurau geometric desenele de pe covorul de iută, camera râdea cubic și cu clinchete roz, așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu vrem nimic de la tine, luă blând cuvântul Zeul Neantului. Sau nu mai vrem nimic. Venind aici, ne-ai dăruit tot ce există mai de preț pe această planetă: o improbabilitate absurdă, devenită realitate. Recapitulați faptele. - Pe mii de parseci cubici Pământul este un fenomen rar, reluă cutia gânditoare din dreapta. Caracteristici solare extrem de speciale dau o probabilitate de 10-5 pe o galaxie. Dar o planetă locuită de ființe raționale impune un nou șir de restricții: o distanță potrivită de astru, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
prin apartamentul întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de cafea extravagantă, cu margini pătrățoase, dar având la mijloc un cerc de sticlă. Erau și fotolii cubice cu rotițe, evident asortate cu măsuța, îmbrăcate în huse oribile de vinilin caramel. Erau dispuse în chip ciudat, într-un colț al camerei, ca și cum ar fi fost izgonite de măsuța de cafea. La finalul unei pauze prea lungi, Margoulies spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Deși era o injecție, nu prea ne era frică de ea, pentru că ne-o făceau în antebraț, cu un acușor ridicol de mic, ce ne vâra un strop de lichid sub piele. Am fi preferat, bineîn țeles, vaccinul pe zahăr cubic, dar asta era. Ne înși ram în fața ușii cabinetului medical, cu mâneca suflecată și, când ajungeam înăuntru, ne uitam mai întâi cum le face la cei din față, ne băteam joc de fetele și mai ales de băieții fricoși și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
este factorul care, înmulțit cu sine însuși, au dat acest rezultat. Dar, analizând operațiunea în toate părțile, vom vedea că nu este nimic mai firesc, mai evident și mai lesne de-nțeles decât o astfel de estragere a rădăcinii pătrate, cubice sau altele. Și cu toate acestea să nu uităm că miile de minuni matematice le produce capul omenesc c-un element; altfel nesfârșit (numărul), însă grozav de simplu și omogen. Dacă am putea urmări în natură jocul simplelor legi mecanice
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]