2,195 matches
-
avea nici o pereche de ciorapi de mătase. În barca de salvare, corsetul absorbea toată lumina lunii, ciudata consecință fiind că brațele, chipul și capul Desdemonei dispăreau. Arăta ca Victoria Înaripată, prăvălită pe spate, dusă Într-o căruță spre muzeul unui cuceritor. Nu-i lipseau decât aripile. Lefty Își scoase pantofii și ciorapii plini de nisip. Când Își dădu jos lenjeria, barca de salvare se umplu de un miros stătut. Pe moment se rușină, dar pe Desdemona nu părea să o deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți. Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai aprig. Cirezile n-au în fruntea lor un taur degenerat, ci pe acela care îi întrece în mărime și putere pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din nori și-ți dai seama ce se întâmplă. Pusio privește în jur cu teamă. — Așa sunt romanii, filozofează batjocoritor instructorul. Ridică măna spre trapa de deasupra și rostește cu glasul vibrând de ironie: — Uite-i pe învingătorii Pământului și cuceritorii Universului cum stau suspendați într-o mașinărie șubredă și aplaudă frenetic pericolul pe care-l înfruntă. — Nu poate fi chiar atât de periculos, murmură tânărul. Se vede însă că e îngrijorat de-a binelea. Cu un aer fals nepăsător, Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndreaptă înspre portretul fiecărui membru al familiei. Li se adresează în scârbă statuilor, care-l privesc impasibile din nișele lor: — Sunteți doar niște scuturi de bronz argintate la suprafață. Nu-i răspund. Continuă îndârjit: — Descendenții voștri, care se erijează în cuceritori, nici mă car nu caută în vreun fel să facă deosebirea între voi. Vă schimbă doar capetele din când în când. Se gândește că ar fi cazul să se întoarcă printre ceilalți. Dacă îi interpretează absența drept afront? Scorpia de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
n-o audă toată lumea, pe de alta își dorea totuși ca ea să fi strigat ceva mai tare, să audă toată lumea. ― A, da, a mormăit el atunci, afișându-și zâmbetul sfios care avea să-i asigure curând statutul de mare cuceritor în devenire. ― Prietena mea și cu mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
te îndupleci. Eu nu socotesc deloc că asemenea purtări sunt murdare și dezgustătoare dacă sunt făcute pentru răspândirea învățăturilor Domnului. Sunt și lucruri pe care trebuie să le treci cu vedea de dragul propovăduirii. Chiar și aici, în Nueva España, Cortez cuceritorul a debarcat în 1519 și cu o mână de luptători a prins și a omorât nenumărați indieni. După învățătura Domnului nimeni n-ar putea socoti faptele lui drept bune. Însă, nu trebuie să uităm că în urma acelor sacrificii, mulți indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și urmărea atent fiecare mișcare a tovarășilor săi. Audbert fu ispitit să ceară explicații, dar renunță, știind deja că n-ar fi primit niciun răspuns. Constată că din partea hunilor vorbea doar Balamber și că acesta folosea un ton scăzut și cuceritor; burgunzii, în schimb, îi răspundeau însuflețiți, vorbind uneori unul peste altul; se simțea o anumită tensiune între cei cinci, cu toate că, încă de la bun început, în micul grup pornise să circule un burduf cu hidromel, adus de oamenii din escortă. Gualfard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ascundă. — Timpul pe care îl ai a dispoziție e scurt, riscă un răspuns, iar eu nu aș vrea să lipsesc de la bătălie. Cum se întâmpla adesea, chipul lui Etius se lumină de mai multe ori într-un zâmbet larg și cuceritor. Cu un gest energic, îi puse o mână pe braț, privindu-l cu ochi arzând de optimism și hotărâre: — Așa ceva nu o să se întâmple! Mai mult, nu trebuie cu nici nu chip să se întâmple: fiindcă, până în a doua săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile de-a lungul torentului și gâlgâitul vesel al apei printre pietre suna ca un cântec molcom și cuceritor ce părea să-i cheme pe toți la odihnă și la a lăsa deoparte toate grijile. Rezemat de un copac, Vitalius cerceta grâul încă fraged, mușcând ușurel dintr-un spic de orz sălbatic. — Te gândești încă la recolta ta? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dezbrăcată, dar croitorul Tom a făcut o gaură în ușă și a tras cu ochiul (to peep). Se spune că a orbit instantaneu. Lothario, personaj din piesa lui Nicholas Rowe, 1703, The Fair Penitent. Personajul a devenit un simbol al cuceritorului, un fel de Don Juan englez. Seria de filme Carry On, care a început în 1958, era formată din filme de buget redus, disprețuite de criticii de film, dar foarte populare, care puneau în cheie comică, adesea vulgară, locurile comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
1930, pe o vreme prielnică, am văzut Constantinopolul, având buni tovarăși pe Ștefana Velisar și Ionel Teodoreanu. Dormeam în Pera, la un hotel apusean; dar zilele mi le petreceam mai mult în Istambul. Cercetam bazarurile și marile moschei ale sultanilor cuceritori. Căutam în Hipodrom și la basilicile vechi prefăcute în geamii urmele Bizanțului. Pe mine mă interesau îndeosebi unele priveliști și locuri în legătură cu istoria Moldovei. Aveam nevoie de ele pentru un roman istoric pe care tocmai îl isprăveam: Zodia Cancerului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca un proverb ori un vers antic. Noi, armenii, avem într-adevăr o vechime mai mare decât brățările, inelele și celelalte podoabe ce se cumpără în bazaruri. Nu ne-ar putea face concurență decât coloanele pe care le-au adus cuceritorii din risipiturile de la Delta Nilului, ca să le întrebuințeze pentru basilicile și moscheile ce se văd. Se poate ca aceste coloane să mai fie întrebuințate în alt ev, de alți cuceritori. Totuși, stăruința lor nu se poate măsura cu cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putea face concurență decât coloanele pe care le-au adus cuceritorii din risipiturile de la Delta Nilului, ca să le întrebuințeze pentru basilicile și moscheile ce se văd. Se poate ca aceste coloane să mai fie întrebuințate în alt ev, de alți cuceritori. Totuși, stăruința lor nu se poate măsura cu cea a spiritului. Poate ți se va părea interesant să afli că noi, neamurile care nu ne mai numărăm secolele, am trecut dincolo de gluma și anecdota dumneavoastră. Fără îndoială că cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se așezase cu toată greutatea asupra unui Bizanț în decadență. Era un Bizanț molatic și sleit din punct de vedere al forței militare; dar era un Bizanț al artelor și meșteșugurilor fine, al cărturăriei și inteligenței grecești. Dintrodată ordiile cuceritorului, ca și odinioară cruciații grosolani ai Apusului, și-au însușit aurul dărâmând monumentele, au incendiat palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
totul în cale, părăduind grădini și livezi, scoțând din rădăcini mii de copaci, ulmi tineri și majestuoși, nuci bătrâni de sute de ani, frasini, migdali și sorbi, pătrunzând apoi în inima cetății, cărându-și la vale toate trofeele precum un cuceritor tătar, învăluind cartierele din centru, spulberând sute de case, prăvălii și magazii de mărfuri, făcând una cu pământul locuințele construite pe poduri, formând, la sfârșitul zilei, din cauza dărâmăturilor care năpădiseră albia fluviului, o imensă mlaștină care înghițise curtea moscheii celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ostilă și dărăpănată. Fès era altceva, iar eu am avut la dispozițe întreaga tinerețe ca s-o aflu. De la prima noastră întâlnire, în anul acela, nu mi-au rămas decât amintiri încețoșate. Mă apropiasem de cetate călare pe catârcă, jalnic cuceritor pe jumătate adormit, sprijinit cu o mână fermă de tata, căci toate drumurile erau în pantă, uneori atât de abruptă încât animalul nu mai putea înainta decât cu pas nesigur și șovăielnic. La fiecare zdruncinătură mă îndreptam de șale, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi era chinuit de nenumărate trosnituri. Amintirea mea cea mai frumoasă pierea mistuită de flăcări. * * * Când vechii noștri geografi vorbeau despre ținutul negrilor, ei nu aminteau decât de Ghana și de oazele din deșertul Libiei. Și-au făcut apoi apariția cuceritorii cu chipul ascuns de văluri, predicatorii, neguțătorii. Iar eu însumi, care nu sunt decât cel din urmă dintre drumeți, cunosc numele a șaizeci de regate ale negrilor, dintre care cincisprezece le-am străbătut unul după altul în anul acela, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Piramidele nu-s probabil prea departe de aici. — Întocmai! Încurajat de indicația asta, am continuat: — Acolo ne ducem? — Întocmai. — Doar ca să vezi construcțiile alea rotunde vii până aici în fiecare săptămână? S-a lăsat năpădită de un râs sincer și cuceritor, de care m-am simțit cu atât mai ofuscat. Ca să-mi arăt dezaprobarea, am descălecat și am pus piedică piciorului cămilei. N-a zăbovit să vină înapoi spre mine. — Scuză-mă pentru râsul meu. Am râs pentru că ai zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neamurile necredincioase. Aveam să mă pun oare în slujba acestui imperiu, vis al viselor mele, nădejde a nădejdilor mele? Aveam să contribui la ridicarea lui? Nicidecum. Eram condamnat să lupt împotriva lui sau să fug de el. În fața lui Selim Cuceritorul, care tocmai își masacrase, fără ca mâna lui Dumnezeu să-l rețină, tatăl, frații, laolaltă cu urmașii lor, și care avea să-și sacrifice curând trei dintre propriii săi fii, în fața acestui paloș al mâniei divine, exista un copil pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de ani de ocupație turcească, și-a schimbat complet înfățișarea. Există, firește, în continuare Sfânta Sofia, catedrala devenită moschee, unde sultanul are obiceiul să meargă cu alai în fiecare zi de vineri. Dar majoritatea clădirilor au fost înălțate de noii cuceritori, iar alții, la rândul lor, fac să se ivească aproape în fiecare zi palate, moschei și mederse, sau chiar simple barăci din lemn în care vin să se înghesuie mii de turci de curând sosiți din stepele pe unde umblau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și dureri. Cala unde fusesem zvârlit mirosea a șobolan mort, a scânduri putrede, a trupuri de captivi care o umpluseră înaintea mea. Așadar, eram rob, fiule, iar sângele meu se simțea rușinat. Eu, ai cărui strămoși pășiseră în chip de cuceritori pe pământul Europei, urma să fiu vândut vreunui prinț, vreunui negustor bogat din Palermo sau din Neapole, din Raguzza sau, și mai rău, vreunui castilian care avea să mă facă să beau în fiece clipă întreaga umilință a Granadei. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
forța implacabilă a armatei romane, dorința ei de cucerire și de dominație. Asemenea unor fiare libere să se răzbune în sfârșit pe cel care le-a capturat, barbarii se luptau mânați de voința nu doar de a-i ucide pe cuceritori, ci și de a-i distruge, de a-i face să moară în cel mai îngrozitor mod cu putință, de a le face trupurile bucăți. Lupii, râșii sau urșii nu luptă altfel atunci când își apără vizuinile. Valerius asista pierdut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
astfel propunerea lui Mucianus? întrebă Allius Cerpicus scrutând chipul lui Antonius. Din câte am înțeles eu, Vespasianus, Mucianus și mulți dintre ofițerii tăi, invidioși pesemne din pricina victoriilor tale, nu vor ca tu, Antonius Primus, să intri în Roma ca un cuceritor. Alții vor să aibă parte de asta, primul dintre toți Mucianus. Antonius se strădui să nu izbucnească. Pentru a-și învinge impulsivitatea obișnuită, adoptă un ton sarcastic: — Cui ar trebui să se predea Vitellius, dacă nu nouă, care am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
părea încântat de propriile comentarii. După cum spuneam, continuă filozoful, am descoperit că putem să determinăm durata și natura experienței unui om judecându-l după ochi. Un om pe care viața l-a înfrânt va avea ochii îngustați; opusul său, eroul cuceritor, va ține, probabil, ochii larg deschiși și mândri. Sunt încântat să văd că ai ochii atât de mari, domnule Vultur. Asta înseamnă că vom fi prieteni. Confuzie. Vultur-în-Zbor bâigui un cuvânt de mulțumire. își zine în sinea lui: omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
central. Castriș, un individ mediocru, fără personalitate, e „tradusul” însumând trăsăturile lui Crăcănel și ale lui Pampon. Rudy este un ins mediocru ca și Castriș, cu deosebirea că el e „un dobitoc frumos” - cum îl caracterizează Sbliț. E un mandolinist cuceritor de femei, ca Nae Girimea, dar cu dorință de a se reabilita, de a se cuminți prin căsătorie, ca și Crăcănel. Ridicol e și „nihilistul”, pesimistul Sbliț. Având caracterul și psihologia ratatului și a omului de prisos, Sbliț semnifică un
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]