1,631 matches
-
mormăia multă vreme, pe nas, amenințând. Tudorița se știa străină de inima lui, deși el întruna striga: fata mea așa, fata mea pe dincolo; știa că el o singură dragoste are: pentru considerația ce i se cuvenea și pentru vorba cucoane. De-aceea chiar ar fi fost în stare s-o calce în picioare „dacă ar afla ceva“, dacă ar afla că „fata lui l-a făcut de rușine“. Altceva nu grăia acasă; stătea o zi, mult două, până ce-și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ofilite. Haia lui Sanis venea acu mai rar în odăița curată, în care ascultase povestirile triste de dragoste. Și când venea, avea o însuflețire ciudată, aducând vești de prin alte părți ale târgului, despre greșala unei fete, despre despărțenia unei cucoane. Vorbea cu amănunte, se interesa de intrigile de dragoste cu sete, parcă o viață nouă și chinuită se deșteptase într-însa. Vorbi de câteva ori, cu teamă însă, și despre Ștefan Bucșan. — Am aflat și despre domnu Bucșan ceva... —Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și încă și mai departe... Groaznică moșie are!... Cea mai mare moșie! Mai mare moșie nici nu se poate! Dac-a fi mai mare, cu ce-are s-o are și cu ce are s-o îngrijească? L-am întrebat eu odată: Cucoane Jor! ce faci dumneata cu atâta pământ, și cu atâta bănet? — Și ce ți-a răspuns? — Ce mi-a răspuns? Hm! Nu mi-a răspuns nimica. A început a râde... Flăcăul dădu din cap și zâmbi. Zâmbi și moșneagul scuturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate acareturile... O casă scundă de bârne albea în vălcea, cătră iaz, înconjurată de șuri și grajduri acoperite cu paie. Are curte strașnică boierul... vorbi moș Nastase... Boierii îs deprinși cu odăi multe... L-am întrebat eu într-un rând: Cucoane Jor, ce-ți trebuie dumnitale patru odăi așa de mari? Ce faci cu ele?... Și el ce-a zis?.. Hm! el ce să zică? N-a zis nimic. A început a râde... Pe o coastă mai prăvălatică, în apropierea curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tot în bordei am crescut ș-am trăit... —Așa-i, hm! tot în bordei... Da’ în alte părți oamenii stau în case... Știu eu cum or fi iernile pe-acolo?... Eu l-am întrebat într-un rând pe cuconu Jor: Cucoane Jor, zic, în bordei nici grijă n-avem de iarnă... Da’ dumnitale nu ți-i frig în casă? — Și el ce-a zis? — Ce să zică? A început a râde... ș-a spus că el face foc... Eu știu? —Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cuconu Jorj Avrămeanu, tânăr și voinic, cu fața bună și veselă, arsă de soare, sta cu mânile în buzunările pantalonilor și-i privea. Zâmbea. —Ei, moș Nastase, vorbi el cu glasul puțin tărăgănat și răgușit: ce mai veste poveste? Dă, cucoane Jor, ce veste? până acu-i bine... —Așa? zise boierul cu veselie sunându-și cheile în buzunările pantalonilor; și ce vânt te mână într-acoace? Cum de-ai lăsat coșerele singure?... Da’ nu le-am lăsat singure, cucoane Jor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poveste? Dă, cucoane Jor, ce veste? până acu-i bine... —Așa? zise boierul cu veselie sunându-și cheile în buzunările pantalonilor; și ce vânt te mână într-acoace? Cum de-ai lăsat coșerele singure?... Da’ nu le-am lăsat singure, cucoane Jor, că mai sunt pe-acolo oameni de înțelegere. Ș-apoi mai am nădejde și-n fata mea... Cum? ce nădejde poți avea în fată-ta?... - Da’ omu’ ista cine-i? Ce cauți cu el aici?... - Aista? zise moș Nastase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și păru a se gândi în sine: atunci auzea întăi numele flăcăului și parcă i se părea ciudat... —Niță Lepădatu? întrebă iar boierul. Și de unde ești? —De la Negoiești. —Din ținutul Ieșului? Și ce vrei? —Vrea să se tocmească la vite, cucoane Jor... se amestecă moș Nastase. —Vrea să se tocmească la vite? Bine. Da’ îndreptăriai? — N-am, zise Niță. Pe-acolo nimenea nu ni le cere. —Așa? Apoi nu ți le-oi cere nici eu, numai să te porți bine... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la vite? Bine. Da’ îndreptăriai? — N-am, zise Niță. Pe-acolo nimenea nu ni le cere. —Așa? Apoi nu ți le-oi cere nici eu, numai să te porți bine... Da’ de la boierul de la Negoiești de ce-ai plecat? Dă, cucoane, răspunse încet Niță, să nu socotești că-s om rău... De „golan“, îs golan - adevărat. N-am părinți, n-am casă, n-am nimic, numai mânile muncitoare le am - da-s om de treabă... Eu am stat zece ani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zece ani ca un rob am muncit; da’ ce să fac? M-am gândit și eu c-oi găsi în lumea asta o bucată de pâne. Am pornit ast’noapte, ș-am mers, am mers, până ce-am nimerit aici... Acuma, cucoane, dacă mi-i primi, eu ți-oi fi slugă cu credință. Cuconu Jor îl asculta în tăcere, învârtindu-și cheile în buzunarul pantalonilor. În pământurile tinere pe care le desfunda, cu oameni de aceștia de strânsură lucra. Cu ei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la Avrămeni. Ș-a avut el cinci băieți și patru fete... Și la toți le-a dat zestre câte o moșie. - Da’ era strașnic gospodar cuconu Iordache. Era un om mare, cu mustața groasă... Toată lumea se temea de el. Și cucoana Profirița tremura - când se mânia boierul cel bătrân... Ș-apoi uite dumneata cum s-a nimerit!... Pesemne că ist tânăr a-nvățat de la cel bătrân... Cuconu Iordache a avut vătav la Avrămeni pe unu Neculai Arnăutu... Era vrednic și rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
subțirică, și balaie. E o nepoată a dumnealui. —Vra să zică știi cine-i... și tot e adevărat, murmură călugărița plecându-și ochii în pământ. Îi știu, îi știu, urmă cojocarul, da’ cuconu Ionașcu trebuie să fie bătrân tare... Și cucoana știam c-a murit... —Ia-ia! mormăi neamțul. Cucoana bătrân nu este... duducuț fain, fain și dulce cum un flore... Hm... vra să zică... vra să zică ne vine stăpână... zise călugărița zâmbind ciudat și privind în laturi, spre Niță Lepădatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vra să zică știi cine-i... și tot e adevărat, murmură călugărița plecându-și ochii în pământ. Îi știu, îi știu, urmă cojocarul, da’ cuconu Ionașcu trebuie să fie bătrân tare... Și cucoana știam c-a murit... —Ia-ia! mormăi neamțul. Cucoana bătrân nu este... duducuț fain, fain și dulce cum un flore... Hm... vra să zică... vra să zică ne vine stăpână... zise călugărița zâmbind ciudat și privind în laturi, spre Niță Lepădatu. Flăcăul tresări, la săgeata ochilor ei; se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorba asta, Sandule? —Hei, Iano, hulubița asta-i pasere de târguri - ș-are să desfacă pe boier de pustietățile noastre... Iana nu răspunse; își aținti ochii arzători asupra săniei care venea domol acuma; privi lung obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul lui Faliboga și se învăli mai bine în cojocu-i de berbec. Om vedea și noi ce drac a mai ieși de-aici, șopti ea încet. Sania trase la scara caselor de vălătuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arătat prin odăile de dindos, Cristina, fata pândarului, cu fusta ei înfoiată și cu ciuboțele galbene, a băgat-o numaidecât în samă Alexa, vechilul cel bărbos al lui Canta. Și dintrodată a părut a o vedea pentru întăia oară și cucoana Aglaie. Ș-a făcut un fel de sfat furtunos între cucoană și boier, după care s-a înfățișat Alexa Grecu ș-a cerut-o de nevastă pe Cristina. Bucuroși i-au dat-o boierii îndată, ba au poftit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înfoiată și cu ciuboțele galbene, a băgat-o numaidecât în samă Alexa, vechilul cel bărbos al lui Canta. Și dintrodată a părut a o vedea pentru întăia oară și cucoana Aglaie. Ș-a făcut un fel de sfat furtunos între cucoană și boier, după care s-a înfățișat Alexa Grecu ș-a cerut-o de nevastă pe Cristina. Bucuroși i-au dat-o boierii îndată, ba au poftit să fie și nuni... Alexa era un om mai de soi; era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și îngenunchiaseră pe covor înaintea ei, tânguindu-se: — Sărutăm mâna, măria ta, îndură-te și ne învață ce să facem ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa... Are o gură care taie ca o sabie. Spune câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îndură-te și ne învață ce să facem ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa... Are o gură care taie ca o sabie. Spune câte-o vorbă de ne face de tot râsul și ocara. Dar ce-i, femeilor? întrebă cucoana într-un rând, ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a făcut? Ce zavistie s-a stârnit? Câteva sunteți și nici acelea nu vă puteți înțelege?... Natalița, nevasta grămăticului, își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un rând, ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a făcut? Ce zavistie s-a stârnit? Câteva sunteți și nici acelea nu vă puteți înțelege?... Natalița, nevasta grămăticului, își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre genunchii cucoanei Aglaie. —Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce! — Și tu, Luță, se îndreptă cucoana spre chelăriță, ce ai de împărțit cu nevasta vătavului?... Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre genunchii cucoanei Aglaie. —Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce! — Și tu, Luță, se îndreptă cucoana spre chelăriță, ce ai de împărțit cu nevasta vătavului?... Eu n-am nimica, măria ta, da’ ea n-are hodină nici zi, nici noapte... stârnește vorbe... face farmece împotriva noastră... —Umblă să-mi ieie barbatul... șopti în sfârșit, cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împărțit cu nevasta vătavului?... Eu n-am nimica, măria ta, da’ ea n-are hodină nici zi, nici noapte... stârnește vorbe... face farmece împotriva noastră... —Umblă să-mi ieie barbatul... șopti în sfârșit, cu disperare și hotărâre, Natalița. —Așa! grăi cucoana și-și plecă nasul fin întăi în jos, apoi și-l ridică în sus, c-un zâmbet ușurel. Am înțeles!... Și începu să asculte mai liniștită toate durerile și tânguirile femeilor, privind pe gânduri trupurile și fețele lor ruinate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ruinate de vreme. Ea, să ne facă nouă asemenea nacaz și asemenea afront! sfârși Natalița. Ea, o țărancă crescută la jitărie... urâtă și proastă... să se puie cu noi!... Nu-i nici așa de proastă pe cât se pare... răspunse zâmbind cucoana, nici chiar așa de urâtă... Cu tot acest cuvânt blajin și plin de mângâiere, femeile nu se liniștiră și ieșiră tot năcăjite, ștergându-și lacrimile, din iatacul cucoanei Aglaie. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe și partida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noi!... Nu-i nici așa de proastă pe cât se pare... răspunse zâmbind cucoana, nici chiar așa de urâtă... Cu tot acest cuvânt blajin și plin de mângâiere, femeile nu se liniștiră și ieșiră tot năcăjite, ștergându-și lacrimile, din iatacul cucoanei Aglaie. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe și partida nobilă era hotărâtă să întrebuințeze împotriva „topârlancei“ nu numai foarfece pentru tăiat cozile ori o bătaie soră cu moartea, dar chiar și mijloace mai hotărâtoare, care stăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Toți erau la același etaj. Haide, m-a îndemnat mama. Adu-mi un ruj. Pe hol, JJ dădea cu piciorul într-un stingător de incendii. Purta o pălărie galbenă cu borul mare, ceea ce Helen ar fi numit o „pălărie de cucoană“ - parte din toaleta de nuntă a lui Maggie, am dedus. Am privit asaltul lui năvalnic asupra stingătorului și m-am gândit la ce îmi spusese Leisl: de ce era JJ atât de important pentru mine? De ce avea să devină „mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în materie. Sunt alături de tine, fata mea, nu-ți face probleme. O să mă faci fericit. A început să-mi zâmbescă. Un zâmbet atât de neajutorat și nesigur. Da, zâmbetul era așa de rușinat. — Mai doriți un scotch? m-a întrebat cucoana din spatele barului - bătrâna damă cu părul cănit și glas strident. Purta un tutu de un maro închis sau caramel antipatic. Mie îmi amintea de un suspensor sau de o centură pentru hernie. Mda, făcui eu, aprinzându-mi altă țigară. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]