2,064 matches
-
aici. Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâșiate de chin, dar care concepem o liniște cerească; de făpturi menite morții, dar care ne cugetăm în nemurire; de făpturi nefericite, dar care ardem de setea fericirii absolute. însuși termenul de nostalgie cuprinde în înțelesul lui această nemărginită și contradictorie distanță afectivă dintre subiectul care suferă și obiectul depărtat, care îi lipsește. Căci nostalgia e alcătuită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
timpului, zice starețul Zosima, o ființă duhovnicească, prin apariția ei pe pământ, a avut putința să spună: „Eu sunt și iubesc!” Pentru aceasta s-a dat viața pământească, pe care omul n a înțeles o fiindcă a voit s-o cugete cu propria-i inteligență în loc s-o iubească din toată inima și din tot cugetul. Orgoliul de a cugeta viața, opus umilinței de a o trăi în iubire, e după Dostoievski izvorul iadului din această lume și din lumea cealaltă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și iubesc!” Pentru aceasta s-a dat viața pământească, pe care omul n a înțeles o fiindcă a voit s-o cugete cu propria-i inteligență în loc s-o iubească din toată inima și din tot cugetul. Orgoliul de a cugeta viața, opus umilinței de a o trăi în iubire, e după Dostoievski izvorul iadului din această lume și din lumea cealaltă. „Eu sunt și iubesc!” e lozinca pe care el o ridică în fața formulei lui Descartes: cogito ergo sum! Dacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o ridică în fața formulei lui Descartes: cogito ergo sum! Dacă afirm că exist fiindcă eu gândesc, atunci cugetarea primează, iar viața nu apare decât ca ceva secundar și condiționat de cugetarea mea. Și cum eu sunt o ființă mărginită, voi cugeta viața în felul meu și fatal mă voi izola de cosmos în orgoliul minții mele. Astfel vor face și ceilalți, fiindcă fiecare își are capacitatea lui, care se deosebește de aceea a semenilor. Fărâmițând astfel prin cugetarea individuală sensul unic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu se turbură. Dacă vor lăsa lui puțin ca moștenire, nu știe, nu intră la judecată cu cineva, nu se pricește pentru ale lui, nu urăște pe vreun om. De va fi sărac, nu se întristează; dacă este bogat, nu cugetă înalt. De va vedea muiere, nu o poftește. Dulceață sau grijă nu-l stăpânește. Pe nimenea nu judecă; peste inimă nu domnește, nimănui nu zavistuiește, nu se înalță în ceea ce nu știe, nu ia în râs pe cel de aproape
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ridică valoarea filosofiei undeva sus, pe un piedestal măreț, spunând că: „adevărata bucurie și fericire se găsește doar în bucuriile vieții spiritului”. Pornind de la acest dialog, Fericitul Augustin vede în înțelepciune un adevărat punct de sprijin în viața unui om. Cugetând adânc la înțelepciune, încolțește și crește în el dorul după infinit. Treptat, se înfiripă în sufletul viitorului orator dorul după Dumnezeu. Îl caută neîncetat și nu-și află liniștea decât lucrând și învățând pentru Dumnezeu. Bucuria și liniștea și-o
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de importanța faptelor mele, precum și de faptul că, pentru a înțelege complexitatea lumii, pentru a-i admira frumusețea, este imperios necesar să gândim trans. (David Romina). Aceste teme mi-au canalizat atenția asupra unor aspecte asupra cărora nu îndrăznisem să cuget. (Șimonca Diana) Cu siguranță mi-a folosit să conștientizez din nou cât de mult acțiunile mele afectează lumea și mediul în care trăiesc și cum pot să aduc o schimbare. (Chiș Monica) M-a ajutat să realizez că doar educându
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
noi, dacă nu purcedem cu mintea noastră la adeverirea lor... Maxima în filosofie este «Să nu primești nimic fără temei îndestulătoră”. Iubitorul de filosofie „trebuie să călătorească pe picioarele sale, trebuie să se decidă la lucrul cel mai greu, a cugeta însuși, a cerceta însuși, a judeca însuși”7. Asemenea formulări ne duc imediat cu gândul la sentințele din articolul lui Kant despre luminare. Ținând seama de stările și mentalitățile locului, în acele timpuri, afirmațiile pot fi apreciate drept deosebit de îndrăznețe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
baudelairianism" fără Baudelaire, dar și extraordinarul poet francez avea o năzuință similară către adevărul dezbrăcării de formă. Dacă adevărul e tăcere, ajungi la el dezbrăcând lumea de toate formele care ascund ființa, de toate straiele, aparențele: Viața internă a istoriei cugetă bătrânul Euthanasius e instinctivă; viața exterioară, regii, popii, învățații, sunt lustru și frază, și cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poți cunoaște cum
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acută de modele, întreținând în toate (când e nevoie, chiar în mod fraudulos) aparențele unor afilieri retroactive. Sursa majoră a derivațiilor modelatoare, modelul modelelor, îl reprezintă Bizanțul imperial, erijat în mit al originilor. La Metopolis, a fi, a face, a cugeta și a vedea sunt deopotrivă variante ale bizantinizării. Conform istoricilor, Bizanțul a reprezentat în istorie o moștenire intelectuală care a reușit să se perpetueze printr-o descendență prelungită și eclectică - a formei imperiale romane, apoi a celei creștine - devenindu-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
și traduce din poeți ruși, georgieni ș.a. Scrieri: Poamă acră, Chișinău, 1969; Ultima modă, Chișinău, 1982; Cioara celebră, Chișinău, 1984; Lumânărele, Chișinău, 1986; Mărgeanul zilelor, Chișinău, 1987; Sfintele rădăcini, Chișinău, 1997. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, A exprima cât simți și cugeți, LA, 1987, 18 iunie; Tudor Palladi, Plenitudinea și sfințenia rădăcinilor, LA, 1996, 20 iunie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 220-221. A.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289402_a_290731]
-
a anului curgătoriu, spre a pune la cale nimerita facere a țevilor cotegite și de vizitație, precum și spre a grăbi gătirea tuturor țevilor. Despre toate aceste a mele însămnătoare cheltuele, eu niciodată nu am pomenit, pentru că nici odineoară nu am cugetat a cere despăgubire pentru dânsele pe cât am fost în slujba statului și am socotit de datorie a hărăzi toate puterile și experiențiile mele pentru folosul țării. Dar, fiindcă acum, de curând, fără cea mai mică dovadă de vreo vinovăție, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
adaugă smântâna cu ou se mai fierbe un pic, (4 - 5 minute - va ține mai bine - nu va fermenta). La urmă, se pune mărar și pătrunjel tocat mărunt. Se acoperă cu capacul și se servește caldă. Am stat și am cugetat mult până să mă hotărăsc ce rețetă preferată să vă ofer, știind că toate colegele suntem gospodine și facem lucruri extraordinare. M-am hotărât să vă ofer ceva exotic, ceva bun - (verificat desigur), o mâncare a bunicilor noștri, a toamnei
Poftă bună! O colecţie de reţete culinare ale Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” by Liliana Dolores Voinea; Elisabeta Mincior; Mihaela Gall; Ana Bungianu () [Corola-publishinghouse/Science/91545_a_92368]
-
spini a sângerat / Până ce oaia rătăcită a aflat.” Tematica de inspirație religioasă, comună în epocă, este văzută ca o cale către adevărurile ultime, către misterul care întemeiază lumea: „Cu palmele întoarse către cer, / Acoperindu-și chipu-nfricoșat sub haină, / Ilie cugetă la marele mister: / În taina-nfăptuită, însuși e o taină...”. Tradiționalismul unor astfel de versuri este contabalansat de importante accente moderniste, în care experiența poeticilor simboliste, cu exotismul și risipa lor de imagini, joacă un rol central. Poetul îl va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
În teologie”. Eseu prezentat la al IX-lea Seminar de Medicină și Teologie Ortodoxă, Bistrița, mai 2010 publicat Medicii și Biserica 2011 Omul modern - Între știință și credință. (De ce are nevoie omul de știință și credință?) „Gândim la credință și cugetăm la știință” Nae Ionescu Aparenta contradicție semantică a celor doi termeni, știință și credință (În sens religios), Își are sorgintea În planul diferit În care fiecare se regăsește. Prima, operând În domeniul material, cu o conotație pragmatică evidentă, născută din
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mai puțin să o Înțeleagă. Ar fi o greșeală fundamentală pentru că știința se limitează numai la schimburile de energie prin reacții fizicochimice pe care le cuantifică și le folosește, dincolo de care Însă nu poate trece. Ne gândim la credință și cugetăm la știință spunea Nae Ionescu Într-un discurs abordând problema științei și credinței În viața omului modern (Predania - 1937). În același context mai afirma că Între știință și credință ar fi o prăpastie artificial creată de om În fundul căreia s-
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
gimnastica, luptele, halterele, pugilatul (boxul), aruncarea suliței, discului sau greutății, dar și celebrul dicton care avea să străbată veacurile „Mens sana În corpore sano” (minte sănătoasă În corp sănătos) subliniind astfel și dimensiunea spirituală a mișcării. Dimensiunea spirituală a mișcării „Cuget deci exist” spunea Descartes pentru a sublinia valoarea spirituală a existenței umane. Parafrazându-l și translându-i maxima În planul existenței fizice am putea spune și noi „Mă mișc, deci trăiesc” Încercând astfel o subliniere a valorii mișcării În planul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cunoașterea intelectuală. Din cele de mai sus rezultă cu claritate că filizofia kantiană conduce frumosul către ideea de finalitate, finalitate pe care o demonstra cu atâta acuratețe Paulescu În biologie când spunea „dar o adevărată stupefacție cuprinde pe oricine când cugetă că oul fecundat - această microscopică masă de protoplasmă - este el Însuși artistul desăvârșit care va construi minunea care se numește ființă viețuitoare (...) sublimă capodoperă pe lângă care toată arta noastră nu este decât un fel de Încercare copilărească”. Dincolo de aceasta omul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
un premiu în bani, gala este podiumul de referință. Dar mai ales de credibilitate, având în vedere criza în care se află jurnalismul ! Desigur, vor exista și detractori, mai ales dintre analfabeții nimeriți în presă. înainte de orice, îi invit să cugete că o întrecere arbitrată de un personaj de dicționar cu toate titlurile posibile, cărți și mai ales prezență zilnică în mediu, sprijinită de responsabilii redacțiilor, de autorități, de personalități, e absolut serioasă. Și, cine e nominalizat... are valoare. S-a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
poți alege oricare Îți place !ă. Înțelegeți ? Așa este ! Dacă cerem justificări pentru ce ni se Întâmplă, putem pierde totul. Ne pierdem liniștea minții și răsplata”27. 32 Suferința și creșterea spirituală Sfinții Părinți ai Bisericii ne Îndeamnă să nu cugetăm În sinea noastră astfel : „pentru ce n‑a dăruit Dumnezeu sfin‑ ților doar ceea ce‑i putea veseli ?”, căci aceasta ar fi Însemnat să‑i lase neîncercați și nedeprinși În răbdare, netrecuți prin proba de foc a suferinței, și nu le
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de milă și de compătimire pe pacienții cu boli incurabile, care Își neglijează total afecțiunile și se Îmbuibă continuu, robindu‑se plăcerii de a bea și de‑a mânca, sporindu‑și În acest mod boala și grăbindu‑și sfârșitul pământesc. Cugetând la acestea, putem lansa următoarea interogație, retorică de altfel : nu‑l vom socoti oare mai fericit pe cel ce trăiește foarte cumpătat primind cele mai amare doctoríi, care deși prici‑ nuiesc durere și jenă, prin acestea readuc sănătatea ? Negreșit că
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
că va face ceea ce Îți este de folos. Și mulțumește‑I Lui În toate, aducându‑ți aminte de cuvântul : «În toate mulțumițiă (I Tesaloniceni 5, 18). Și te vei folosi cu sufletul și cu trupul”184. Pentru a ajunge să cugete astfel, Duhul Sfânt Însuși mijlo‑ cește (Romani 8, 26), deschizând pe bolnav către un răspuns neșovăitor, către un fiat decisiv : „Tatăl nostru ... facă‑se voia Ta”. Sau cum zis‑a Avva Zosima : „Fericit este sufletul acela care s‑a pregătit pentru
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de impuritățile sufletești prin suferința din această viață, pentru a scăpa de suferința viitoare care e veșnică și de nesuferit. Așa se explică de ce În Paterice sau În Viețile sfinților citim cum unii dintre părinții cuvioși, În marea lor smerenie, cugetând că nu au săvârșit nimic bun pe pământ și că Încă sunt cuprinși de slăbiciuni și neputințe, Își asumau suferințele trimise de Dumnezeu pentru răscumpărarea păca‑ telor, uneori chiar rugându‑se lui Dumnezeu ca, În cazul În care doar prin
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu credință slabă, cu suflet neputincios și cu totul gol de fapte bune. Poate aceasta este pentru tine singura și marea ta șansă de mântuire. Nu o rata ! Înarmează‑te cu răbdare, cu rugăciune și mulțumire către Dumnezeu pentru toate. Cugetă la chinurile sfinților mucenici care au suferit puțin aici și se bucură de‑a pururi În ceruri de bunătățile cele de negrăit pregătite de Preabunul Dumnezeu. VI.2. Grea este durerea bolii, dar atât de dulce Raiul Creștinii călătoresc spre
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
din istorisirea cărții biblice Iov că acesta, cuprins din toate părțile de răni, cu trupul năpădit de abcese, nu‑și lăsa simțirea pătrunsă de durere, ci prin meditație durerea rămânea În trup iar sufletul, cu nimic slăbit, nu Înceta să cugete cele Înalte. Astfel o vedea Sfântul Grigorie al Nyssei și pe sora sa, slăvita Macrina, care, „deși febra Îi topise puterile firii și o apropia de moarte, ca răcorită de rouă, fără piedică, contempla cele divine”204. În scrierile patristice
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]