1,813 matches
-
doar, doar o da de drumul bun spre casă, dar nici un copac nu-i pare cunoscut și nicio zare nu i se înfățișează, semn că s-ar termină pădurea. Coamele lupilor par arici uriași îmbrăcați în diamante, așa strălucesc. Luna, cuibărită în creștetul unui copac îi dă moșului motiv de glumă: -Aburcă-te oleacă, că de-o fi să cazi, te mâncă lupii; lume făr de doi cai și-un ghiuj s-o mai văzut, da făr de lună...hai, aburcă-te
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
lumi astrale au desenat în glastră Un mozaic din gheață, bijuterii cerești, Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră. Nechează cai sprințari și-n marea de ninsori Torc caiere de ceață pendulele din burg, Miroase-a scorțișoară, a cetină, licori, Tu, cuibărit în mine, simt cum prin tine curg. Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdină Cum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale, spirale de verbină, Răscumpărăm eresuri din timpul efemer. Se zbate în privire tot verdele
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Gravori din lumi astrale au desenat în glastrăUn mozaic din gheață, bijuterii cerești,Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră.Nechează cai sprințari și-n marea de ninsoriTorc caiere de ceață pendulele din burg,Miroase-a scorțișoară, a cetină, licori,Tu, cuibărit în mine, simt cum prin tine curg.Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdinăCum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale, spirale de verbină,Răscumpărăm eresuri din timpul efemer.Se zbate în privire tot verdele din
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
24 mai 2016. Am văzut un ceas odată Care timpul arăta Nu în ordinea firească, Așa cum se cuvenea. Acu-i mergea înapoi Numărând minutele, Până năvăleau puhoi Viețile, trecutele. Iar din moși strămoși vestiți, Scriși în cartea vieții, Deveneam prunci cuibăriți În greșeala tinereții. Ceas cu ceas întineream, Timpul lin curgându-l, Zorii vieții mi-i aflam Ceasul întorcându-l. Și așa, clipă de clipă, Mai rupeam un an și-o filă, Scuturând în mare pripă, Devenind copilă. Toată înțelepciunea mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Îți dăruiesc florile-n buchete, Frezii albe, frumoase violete, În culorile cele mai vii, Incluse în diverse poezii. Tu ești floarea mea aleasă, Aș vrea să te aduc acasă, Floare simplă de bujor, Pe care sincer o ador. S-a cuibărit pe lângă bloc, Un arbust frumos de soc, Având ca vecin un măceș, Mai departe un cireș. În coșul plin cu albăstrele, Am pus doar gândurile mele. Să știi cât de mult te prețuiesc, Mai mult, în suflet TE IUBESC Referință
FLORILE GRĂDINII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381099_a_382428]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CEA MAI FRUMOASĂ EȘTI Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului A mai trecut o iarnă prin părul tău albit, Omătul, încă proaspăt, în el s-a cuibărit Și brazda de sub ochi așteaptă ghiocei, Dar nu vor răsări decât dintr-un condei. Când lumea e un cântec, tu mâinile îți frângi Și buzele ți-s arse de greu, dar nu te plângi, Mai răsucești o zi-n fuiorul
CEA MAI FRUMOASĂ EŞTI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381126_a_382455]
-
Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2172 din 11 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului între o bucată de soare și una de umbră desăvârșesc infinitul mă tem însă că într-o bună zi Dumnezeu va uita de mine... doar soarele cuibărit în clopotnița din sat își va aminti cine am fost ................................... ................................... Referință Bibliografică: Eu, doar un nume... / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2172, Anul VI, 11 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate
EU, DOAR UN NUME... de TEODOR DUME în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381185_a_382514]
-
neîncrezătoare, mângâindu-l pe chelie. Mă copile, tu arzi! se neliniști ea, după ce-l atinse. Ia bagă-te-n pat, să-ți pun un ștergar ud pe frunte! Nu trebui să-i spună de două ori, că Ionică se și cuibări sub pătura de lână, tremurând ca varga. - Eu ți-am zâs să te-mbraci, da´ n-ai vrut, c-așa știi tu s-asculți de mă-ta! se lamentă ea, vădit îngrijorată, în timp ce-i punea compresa. Hai, la culcare toți
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
sărat, înmiit mai dulce-i al tau sărut, de azi, de altădat`, ce l-aș lua cu mine, pește țări și mari, ape ce curg necontenit și ... lacuri adânci, reci, ca sloiuri de gheață, topite de inima ta. M-aș cuibări, mereu și eu, acolo, lângă ea, să-mi fie cald și bine, dar n-o pot lua și eu, n-am cum, să rămân, că-s mereu pe drum, uneori, umblu de nebun, stăpânit de drag, de tine, ce te-
ÎNDEPĂRTATE TRISTEȚI de COSTI POP în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381340_a_382669]
-
Toate Articolele Autorului Am văzut un ceas odată Care timpul arată Nu în ordinea firească, Așa cum se cuvenea. Acu-i mergea înapoi Numărând minutele, Pana năvăleau puhoi Viețile, trecutele. Iar din moși strămoși vestiți, Scriși în cartea vieții, Deveneam prunci cuibăriți În greșeală tinereții. Ceas cu ceas întineream, Timpul lin curgându-l, Zorii vieții mi-i aflăm Ceasul întorcându-l. Și așa, clipă de clipă, Măi rupeam un an și-o filă, Scuturând în mare pripa, Devenind copilă. Toată înțelepciunea mea
CEAS INVERS de DORA PASCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380922_a_382251]
-
rouă ...cu îngeri, Ce curg din râurile albastre-ale cernelii El...timpul se lasă scos din iaduri adânci, Se-așează în spaima cântată de vioară Înfricoșându-se urlă de-o vedenie rară Melancolic se lasă plâns de simfonia goală. El.. timpu-i cuibărit în poala singurătății Nu mai scrie poezia dulce son al nopții.. Din vreo firavă și nouă iubire-ncolțind Supune iele nebune într-un ritm dănțuind El .. timpul s-a așezat pe-un pat din pânze... Pânze țesute de-un venerabil domn
EL...TIMPUL de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380960_a_382289]
-
Deasupra parcului, zboară la joasă înălțime, în toate direcțiile, perechi de rațe și gâște sălbatice, gălăgioase, în căutarea unor bălți: Din cauza secetei prelungite de peste iarnă, multe bălți au secat, iar păsările de apă își găsesc cu greu un loc de cuibărit. Cu siguranță, multe vor pleca spre alte locuri nordice, mai umede. In uniformă cu cravată, având la centură în tocul negru de piele, micul dar puternicul meu revolver SW de 38 și vesta anti-glonț pe sub cămașă, arăt încă destul de bine
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
Flori grele ciorchine anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec; E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet. Au adus berzele cucii Și rândunelele pe sârmă, Au dat lăstarii în toți nucii Și-n coastă mieii zburdă-n turmă. Citește mai mult CE VREMURI
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
nclinăCa baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine aninăDe ram și rodu-și revarsă.Cântă-n tufiș o turturică;În sat din frunza de fagO doină timpu-l despicăși-și lasă ecoul pe prag.O iau de mână ca pe-o sorăși-o cuibăresc adânc în pântec;E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet.Au adus berzele cuciiși rândunelele pe sârmă,Au dat lăstarii în toți nuciiși-n coastă mieii zburdă-n turmă.... XXXII. ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ ȘI FEMEIA - IDEE
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
care să-i dea viață, să rămână sub ochii mei ca o certitudine. Amintirea, de care nu putem și nici nu vrem să scăpăm, stă ascunsă în cotloanele inimii și ale creierului - nu s-a descoperit până acum unde se cuibărește - și de acolo își trimite iluminarea continuă”... Cu realizări menite să-i umple sufletul - proză scurtă (Crâmpeie de viață, Gând purtat de dor, Prin sita vremii, Oglindiri, Luminișuri, Întoarcerea spre obârșii, Zâmbind vieții, Frumoasele vacanțe), cu recunoașteri ale breslei prin
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
scriem în țara asta? Noi venim să vă întrebăm pe voi ce faceți? Cum îți permiți dumneata să vii în biroul meu , la mine acasă, și să mă întrebi așa ceva?” Marin povestea cu mândrie scena, dar, în sufletul lui, se cuibărise neliniștea. Bănuiala că ambasadorul nu va uita niciodată cum l-a tratat în biroul lui de la editură , deși, judecând după invitația ulterioară de a vizita Uniunea Sovietică , incidentul părea dat uitării. Văzând invitația cu antetul guvernului URSS, Marin a refuzat
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
seamă fapta hapsânului, Muica Lina o porni spre casă încetunel, făcându-și inimă bună că scăpase de furia răului. În drumul său trecu pe lângă o fântână și gândi să bea oțâră de apă să-i treacă și setea, și spaima cuibărită la inimă. Scoase o ciutură, o-nclină și sorbi câteva guri. Parcă-i luă cu mâna toată apăsarea... Se trase deoparte și se-nchină la crucea troiței de lângă colacul fântânii. În smerenia ei, sărută taman vârfurile degetelor Domnului răstignit, din
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
ale îndrăgostiților, freamătul ascuns al coralilor ce pândeau de o eternitate, comorile piraților. Pașii mei mușcau din nisipul îngenunchiat pe sub trupurile, pline de patimi, ale cotropitorilor. Am luat în mână marea și, am mângâiat-o!. Nicicând nu mi se mai cuibărise în palme, avuția lumii... Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: AVUȚIA LUMII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2018, Anul VI, 10 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
care acum se luptă cu cu îndoielile și viziunile mele atenuate de acea pădure virgina care-mi acoperă ochii - e oare drept - e oare un mister pe care nu mi-l vei dezvălui niciodată că și altele pe care le cuibărești în tine, și mi-e frică de răbufneala ta pentru ca tot strîngi, strîngi și nu te exteriorizezi...,, ,,...Mă doare mîna dar nu mă opresc, mi-e frică să nu pierd firul sau să-mi fie frică. Scuză-mi scrisul, sînt
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
o timiditate, care, pare-se, o făcu să uite, în fond, de ce venise. Poate de asta se cocoloși în fotoliu, dându-mi răgazul după care flămânzeam ca să finalizez proza. În seara aia timpul se perindase, culmea, plăcut, de când Lixandra se cuibărise adormind. Eu postasem materialul și pregăteam lângă un ceai niște sandviciuri să-i ofer iscoditoarei mele, când mă pomenii că intrefonul sparge calmul și-o trezește. Bâiguind nefericită că-i târziu și că cine-ndrăznește să ne calce, se-ndreaptă
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se cuibăreau în hamacul culorilor mai puțin răsfățate. Începuse să-mi fie frig și mi-am încheiat hanoracul. Am măsurat terasa în lung și-n lat, cu brațele încrucișate. Din când în când îl priveam pe furiș. Părea concentrat asupra pânzei de parcă
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
pe pietroiu' aiesta! Femeia cea tânără, îmbrăcată numai într-o cămașă albă de pânză părea o făptură coborâtă din poveștile bătrânilor cu ielele pădurii, că părul despletit îi era răsfirat pe spate și pe umeri, iar în ochii negri se cuibărise o răceală de șarpe cu venin răscolit. Bătrâna cernită părea că-i singura care știa cu adevărat ce însemna rostul lor acolo, în dimineața de primăvară. În ochii ei jucau lumini sălbatice, amestecate cu umbrele nopții din care s-au
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
care să-i dea viață, să rămână sub ochii mei ca o certitudine. Amintirea, de care nu putem și nici nu vrem să scăpăm, stă ascunsă în cotloanele inimii sau ale creierului - nu s-a descoperit până acum unde se cuibărește - și de acolo își trimite iluminarea continuă.”. „O vară culturală pe meleagurile Deliormanului străbun” este ghemul poveștii depănate de Elena Buică la fiecare vizită în țară. Aici vorbește despre emulația vieții spirituale, prin existența de reviste literare. Aspecte de la lansările
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
Lacrimile nu se usucă niciodată, se refulează și se revarsă în interiorul sufletului Din durerea mării se nasc valurile, din durerea sufletului se nasc... poeziile. Lacrima - supapa de avarie a sufletului îndurerat de tristețe... Cel mai cald loc - unde te poți cuibări, oricând, să-ți încalzești inima - este sufletul mamei tale. O femeie se va îndrăgosti nebunește de bărbatul care va ști să-i atingă punctul cel mai sensibil - punctul G al sufletului. Dragostea adevărată este orhideea sufletului care nu se ofilește
UN SUFLET CURAT NU VA FACE NICIODATĂ RIDURI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374954_a_376283]
-
petale/ îmi doresc un pat din fân cosit/ îmi doresc să fac prin vers o cale/ îmi doresc un veșnic răsărit.” (Veșnic răsărit) Inimii sale poetul îi dă o definiție grăitoare. Astfel, ea este adăpostul senin în care iubirea se cuibărește: “ inima mea e o oază/ fără nori/ unde iubirea înnoptează/ adeseori”. (Oază fără nori) Moștenirea pe care dorește să ne-o lase poetul este nespus de valoroasă, întrucât ea cuprinde poeme pline de sensibilitate care respiră și revarsă lumina caldă
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]