5,380 matches
-
momentul în care mugurele avea să împrăștie tranchilizantul. Reuși totuși să se ascundă împreună cu creatură într-o grota deschisă sub nivelul peretelui stâncos, înainte de a se prăbuși fără vlaga. Nu aveau cum să scape! Mișunau cu toții, împânzind toată suprafața din jurul cuibului. Îi simțea, așa cum ei îl simțeau pe el. -- De ce mai ești cu mine? Îi făcu semn angarului să păstreze liniștea. Opri sângerarea, îi lega aripa și se strădui să blocheze imaginile idilice care îi fulgerau rețină în mod controlat. Bucuria
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1431144628.html [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
cât putu de repede de-a lungul coastei, oprindu-se doar în momentele în care A-Ma îi asalta sinapsele rănite. O simțea, o auzea, dar găsise modalitatea prin care să o convingă că acționa în interesul ei, ținând direcția cuibului. Nu trecu mult până când îl găsi primul grup. Coordonatele lui fură transmise de urgență. Unde era angarul? Cercetașul simți mugurele scotocind în creierul lui. Făcu un pas în spate, apoi încă unul și se gândi intens la modul în care
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1431144628.html [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
de 2 ani o capătă este cartea de cântece spre a se forma liric. Totodată începe munca casnică recompensată de poveștile dinaintea rugăciunii de seară. Aceste povesti, dacă amintesc tangențial de fapte reprobabile le înfierează. Cățelul care fură oul din cuib îl capătă a doua oară proaspăt fiert, fierbinte, și se lecuiește. Vulpea care fură găina este amenințată cu vânătorul și pușca sa lungă. Numai „cultura” românească admite jurămintele lui Azorel prins cu rața-n gură. La trei ani capătă a
CREDE ŞI NU CERCETA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1457606010.html [Corola-blog/BlogPost/363400_a_364729]
-
șoapte, sunete de viață. Din iarna gândurilor, puternic soarele dezgheață, o primăvară-n mine, iar prin mici crestături de pământ și-n a lui scoarță, lăstare de viață răsar. Din aripa vântului, o pană cade și pe un pai în cuib de pasăre rătăcitoare, își află locul un nou răsad, care se va naște mai departe. A fost un ieri și-un astăzi, iar mâine mă gândesc la tine, într-un viitor cel-țin în buzunar de inimă ascunsă, într-o cămașă
FECIOARA S-A NĂSCUT DIN TRUP ALB DE IARNĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Fecioara_s_a_nascut_din_trup_alb_de_iar_viorel_muha_1356112196.html [Corola-blog/BlogPost/358060_a_359389]
-
în care iubirea mea se scaldă locul din care buzele tale vor sorbi la nesfârșit licoarea veșnicei iubiri. Alfabetul iubirii tale începe și se sfârșeste cu mine! 263 Ca orice pasăre călătoare Ca orice pasăre călătoare mă întorc vremelnic la cuib, iubito, nu mă-ntreba de ce greșesc anotimpul migrațiilor nu mă-ntreba de ce mă las adesea vrăjit de culoarea penajului și anvergura zborului, de ce urmez la cuib trilul păsărilor. Poate odată ai să înțelegi că noi bărbații suntem mereu căutători de
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
mine! 263 Ca orice pasăre călătoare Ca orice pasăre călătoare mă întorc vremelnic la cuib, iubito, nu mă-ntreba de ce greșesc anotimpul migrațiilor nu mă-ntreba de ce mă las adesea vrăjit de culoarea penajului și anvergura zborului, de ce urmez la cuib trilul păsărilor. Poate odată ai să înțelegi că noi bărbații suntem mereu căutători de noi orizonturi că mâinile noastre caută mereu și mereu formele perfecte ale cercurilor mai mari sau mai mici, că ne lăsăm învinși de un zâmbet, că
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
am să mă răzbun chiar dacă acum îmi stai cocoțată pe umeri ciugulindu-mi urechile ca o vrabie flămândă să vină seara, să vină seara, să vină seara și-am să te prind, femeie nicio pasăre nu poate să trăiască fără cuib așa cum nicio femeie nu poate trăi fără iubire. 266 Poem pentru o altfel de mireasă înmuguriseră în palma mea mările arbori de apă se ridicau spre cer îmi vorbeau apele despre primăvară își imaginau netrăite iubiri nisipurile. tu erai nor
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
mai știu dacă sunt eu Sau dacă ești tu cel ce-mi șoptește Că viața merită să fie trăită. Noi suntem altfel Două note alăturate Din trilul unei păsări Între pământ și cer Urcăm și coborâm Dragostea noastră înnoptează în cuiburi Și se trezește dimineața cântând. Noi suntem altfel Doi pași care se urmeaza tăcuți Două umbre care se țin de mână Două inimi care bat Ascultându-se una pe alta. Noi suntem altfel Râdem Plângem Ne intristăm De fiecare dată
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
visează doar vertical visele mele pornesc din pământ și se ridică spre cer nu aș putea să trăiesc fără siguranța rădăcinilor prietenii mei mi se înfășoară asemeni vrejilor niciodată mai departe, niciodată mai aproape decât aerul. iubirea mea le construiește cuiburi pe umeri ochii mei două faruri între răsărit și apus chemând fericirea oamenilor la țărmuri. în sufletul meu n-ar putea să fie un alt anotimp decât vara; iarna, primăvara, toamna îmi sunt doar prieteni care mă vizitează grăbiți abia
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
sunt ochiul care luminează, în mine soarele pătrunde ca într-o lampă, uneori, dar numai uneori devin furtună neiertătoare și rup, și sfâșii, și cern, dar tot eu apoi adun cioburile, îndrept crestele, vindec cicatricile, pregătesc patul florilor și fac cuiburi pentru păsări. sunt omul care absoarbe liniștea prin toate capilarele. atinge-mă dorință, tu omule, taci! 272 Suflet de femeie În fiecare noapte îți iau sufletul în palme și-l întreb despre tine indiscutabil e sincer niciodată nu mi-a
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
este un risc. După două ore de practică, am ieșit să mă relaxez, în fața Colegiului. Mă uitam, fără tendința de a concluziona în maxime, la frunzele care abia se mai țineau în crengi. Păsările erau din ce în ce mai rare. Se ascunseseră în cuiburi și tăceau. Încercam să reconstitui mental tabloul estival al acestui spațiu, când te arunci pe băncile de sub pomi, ca să te bucuri de răcoare și de priveliște urbană. Portarul s-a apropiat de mine și m-a întrebat: „Aveți un foc
DAN IONESCU: Umbra scrisului (Roman). Fragment by http://revistaderecenzii.ro/dan-ionescu-umbra-scrisului-roman-fragment/ [Corola-blog/BlogPost/339361_a_340690]
-
fel ca noi toți. Pe cine cauți tu în noi? Pe cine vrei să readuci de câte ori timpul te apasă și mai ales, de câte ori eu sau alte ființe îți trimitem căldura inimilor noastre obosite să mai ardă în zadar? (fragment din Cuib) Referință Bibliografică: Mă țese timpul în tâmpla ta / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1456081499.html [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
după ploaie, îi sosiseră locatarii: o familie de berze. Toamna urmăream cu privirea cârdurile care treceau pe deasupra casei cu frică să nu le uite pe ale noastre. Odată plecate mă rugam zile de-a rândul să ajungă sănătoase la celălalt cuib „undeva departe, într-o țară unde soarele încălzea iarna”, cum îmi spunea tataie. Nici ele nu erau indiferente față de noi, cu câteva zile înainte să-și ia zborul, stăteau toată ziua într-un picior în cuibul lor, de unde ne urmăreau
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
ajungă sănătoase la celălalt cuib „undeva departe, într-o țară unde soarele încălzea iarna”, cum îmi spunea tataie. Nici ele nu erau indiferente față de noi, cu câteva zile înainte să-și ia zborul, stăteau toată ziua într-un picior în cuibul lor, de unde ne urmăreau cu privirea. Eu cu tataie le vorbeam și le întrebam de sănătate, iar mamaia râdea de noi și ne spunea „Asta mică nu are minte, dar tu, Gogule, nu vezi că s-a lăsat frigul, așteaptă
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
dezamăgească nici pe mine, dar nici pe ea, îi răspundea: -Ce știi tu despre berze? Nu vezi că vin de atâția ani? Dacă nu m-ar cunoaște, s-ar duce în altă parte; știu că le las să-și refacă cuibul și nu dau după ele când zboară în grădină. Astea se duc și vin de la un capăt la altul al pământului, sunt mai deștepte decât tine. Auzi, de câte ori ai fost, fa, singură la București? Berzele mă privesc și le citesc
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
viitoare? Ne bufnea râsul pe amândouă. Atunci tataie supărat, pleca de lângă noi grăbit și nedumerit, de ce nimeni nu vroia să creadă că berzele lui îl cunoșteau și se înțelegeau. În primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul nostru a rămas gol. Eram toți trei supărați. Mamaia își arunca privirea pe fereastră la cel mai mic zgomot și fără nicio licărire în ochi, lăsa să cadă perdeaua la loc. O priveam
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
tataie supărat, pleca de lângă noi grăbit și nedumerit, de ce nimeni nu vroia să creadă că berzele lui îl cunoșteau și se înțelegeau. În primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul nostru a rămas gol. Eram toți trei supărați. Mamaia își arunca privirea pe fereastră la cel mai mic zgomot și fără nicio licărire în ochi, lăsa să cadă perdeaua la loc. O priveam și nu îndrăzneam să o întreb. „Nu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
-i râd în nas, cel puțin îl obligau să-și cheme „măiculița lui” în ajutor să-l scape de supărare. În anul acela berzele noastre nu au venit. Nu au mai venit niciodată. Peste un an, altele tinere au descoperit cuibul și după ce l-au reparat s-au instalat în el. Toamna au plecat cu un pui. Nu le-am văzut plecând; eram la școală. Când învățătoarea ne-a vorbit despre păsările care se pregăteau să zboare spre țările calde, am
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
-s, rostogol, Mi-ar încolți în suflet poate teama De sufletul uscat mi-ar fi și gol. Dar nu știu cum se face că trupul se-nfioară Sunt ca și-un gorun singur și bătrân,, Ce-așteaptă, ca în fiecare primăvară, De păsări, cuiburi, să strângă iar la sân. Referință Bibliografică: Înțelepciune / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 276, Anul I, 03 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎNŢELEPCIUNE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intelepciune.html [Corola-blog/BlogPost/356898_a_358227]
-
să întârzii, Știindu-te corectă, Iar tu ai fost prezentă. Sincer, am avut emoții clare, Îmi pierdusem șirul de cuvinte, Tu ai apărut din depărtare, Magie simplă, în vara fierbinte. Nu te-ai oprit, precum lăstunii, Ai plecat iarăși la cuibul tău, La casa cu cerdac și cu petunii, Lăsând în urmă păreri de rău. Din visuri magice ne-am împletit, Ca îndrăgostiții frumoasele iluzii, În clipa când ne-am despărțit, Ne-am încurcat printre concluzii. Referință Bibliografică: TE AM AȘTEPTAT
TE AM AŞTEPTAT SĂ VII... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 by http://confluente.ro/Te_am_asteptat_sa_vii_mihai_leonte_1376028538.html [Corola-blog/BlogPost/365133_a_366462]
-
1828 din 02 ianuarie 2016. Înaintea propriei căutări am senzația că văd adevărul pretutindeni, am nevoie să cred asta, în realitate însă mă farmecă zilele frumoase de iarnă pictate cu nori vineții, zăcînd deasupra și păsări ce-și caută brusc cuiburile altundeva în urma mea. Ultima oară decupasem fericirea după asemănarea noastră și visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orb cu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri deodată pinii, cîmpiile de toamnă, începutul lunii a treia
LUMINIŢA CRISTINA PETCU by http://confluente.ro/articole/lumini%C5%A3a_cristina_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
mă gîndesc la tine: te gîndesc. Citește mai mult Înaintea propriei căutăriam senzația că văd adevărul pretutindeni,am nevoie să cred asta,în realitate însă mă farmecă zilele frumoase de iarnăpictate cu nori vineții, zăcînd deasupra și păsărice-și caută brusc cuiburile altundeva în urma mea.Ultima oară decupasem fericirea după asemănarea noastrăși visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orbcu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri deodatăpinii, cîmpiile de toamnă, începutul lunii a treia cînd dau în
LUMINIŢA CRISTINA PETCU by http://confluente.ro/articole/lumini%C5%A3a_cristina_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
somnul de noapte, ne căutam drumul printr-un oraș ambiguu, alteori înveșmîntați în alb ne uitam la soare pînă amețeam în timp ce leoparzii dormeau pe canapele de catifea, ne repetam unul altuia bătăile inimii într-un du-te-vino al literelor așezate în cuiburile lor, la începutul primăverii cînd toate priveliștile sînt pline de farmec. Ești liber față de ceea ce accepți, prizonier față de ceea ce refuzi, îți șopteam din țara viselor pe care, cîndva, o dorisem atît de mult și unde totul urma să se întîmple
LUMINIŢA CRISTINA PETCU by http://confluente.ro/articole/lumini%C5%A3a_cristina_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
mult Uneori, după somnul de noapte,ne căutam drumul printr-un oraș ambiguu,alteori înveșmîntați în albne uitam la soare pînă amețeam în timp celeoparzii dormeau pe canapele de catifea,ne repetam unul altuia bătăile inimiiîntr-un du-te-vino al literelor așezateîn cuiburile lor, la începutul primăveriicînd toate priveliștile sînt pline de farmec.Ești liber față de ceea ce accepți, prizonierfață de ceea ce refuzi, îți șopteam din țara viselorpe care, cîndva, o dorisem atît de multși unde totul urma să se întîmpleîn exuberanța liliacului alb
LUMINIŢA CRISTINA PETCU by http://confluente.ro/articole/lumini%C5%A3a_cristina_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
oricît de bine mi-aș justifica nevoia de dragoste îmi aud bătăile inimii ca o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea, apoi urmele tale o înserare curgînd spre imensitate plină de parfumuri sălbatice și corbii care-și caută cuiburile zburînd repeziți cîte doi, cîte patru și iar cîte doi, inversul este imposibil întocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcini la întoarcerea de la vreo ceremonie festivă mă cuprinde dorul și cîrdurile de gîște sălbatice înșirate pe cer atît de
LUMINIŢA CRISTINA PETCU by http://confluente.ro/articole/lumini%C5%A3a_cristina_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]