882 matches
-
de mâncare. Doar o sticlă de Borsec fusese desfăcută și golită pe jumătate, în absența sa. Bună dimineața, dragi tovarăși! Ce mai faci, Sandule?... Dar tu, Miroane?... Noroc, Ceaușescule! Adică, Niculae... își salută Dej colaboratorii și, lăsându-și șapca în cuier, se îndreptă spre locul său din celălalt capăt al mesei. Cei trei ostași de seamă ai partidului puseră capăt discuției și se grăbiră să răspundă la salut, dând să se ridice în picioare. Dej le făcu semn să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din care picură sînge... Îi Înspăimîntă, ce mai. Lucas trînti o Înjurătură pricepînd că situl rămăsese nesupravegheat. Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier și părăsi biroul, cu plicul În mînă. Tocmai o ruga pe Annick să aibă amabilitatea de a lăsa plicul la hotel cînd Își dădu seama că Morineau nu-l urmase. Glasul său Îl țintui locului pe tînărul jandarm care Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era deja jos din autobuz și cineva se repezea cu umbrela spre ușă, o striga, ea se întorcea în loc și întindea mâna către obiectul de care nu concepea că se va putea despărți vreodată. O ținea în dormitor atârnată în cuier, în timp ce restul umbrelelor se îngrămădeau într-un coș la intrarea în casă. Era o umbrelă bărbătească cu picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta poate și din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
când au fost la cinematograf și ea a intrat în posesia umbrelei, după cum nici la el nu s-a mai gândit prea multă vreme, pentru că nu-l mai văzuse de atâta timp. Dar umbrela atârna ca o prezență vie în cuierul din dormitorul ei, o întâmpina cu o reverență de câte ori venea acasă. Din când în când, o scotea ca pe un animal de pripas în plimbări scurte, ca să nu trebuiască să aibă grija ei o zi întreagă și s-o uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu trebuiască să aibă grija ei o zi întreagă și s-o uite pe undeva. Și ea se gudura la atingerea brațului ei arcuit și picăturile de ploaie stăteau ca lacrimile pe pielea ei lucioasă de meduză. Absența ei din cuierul din dormitor o indispunea atât de tare, încât își petrecea restul serii în sufragerie, în fața televizorului, în loc să citească în pat, cum făcea odinioară. Telefonul. Preschimbarea viselor Întotdeauna ea știa când o suna D la telefon. Era o vibrație specială în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să stea pe gânduri și a început să înainteze cu ea pe culoarul autobuzului, ținând-o oblic, în aceeași poziție ca în visele ei, și sprijinindu-se în ea la fiecare pas. Și umbrela și-a reluat imperturbabilă locul în cuierul dormitorului ei. De-acolo n-avea să se mai miște multă vreme, căci alte surate ale ei din hol, mai netrebnice și mai obișnuite, aveau s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
murdare și igrasie care veneau de peste tot, din baie, bucătărie, sufragerie, pereți, aerisiri și conducte. Cum e posibil să trăiești într-o gunoiște ca asta, începu să-și simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cînd domnul Președinte a smuls receptorul din furcă și s-a pus pe format numere, Sena a înțeles că va mai trece o bucată bună de timp pînă vor reuși să părăsească clădirea. Își scoase haina groasă, o aruncă în cuier, apoi se trînti în fotoliul care se găsea în holul care făcea legătura între cele două încăperi ale biroului. Doamna Mina nu reușise să adoarmă la loc după ce domnul Președinte se trezise cu noaptea în cap, se îmbrăcase în grabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
știi, zise Angelina. Aceeași poveste, cred că n-o să mai reușeșc să ies niciodată din pasa asta proastă. — Haideți, nu mai fiți așa de pesimistă, încercă Poștașul s-o încurajeze. Se poate? spuse, desfăcîndu-și nasturii paltonului, făcînd un semn înspre cuierul plin de haine aruncate claie peste grămadă. — Vai de mine, cum să nu? zise Angelina, repezindu-se să elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze, dar așa e cînd nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere? Intra în casă, aprindea toate luminile ca să nu se simtă singură, apoi se descălța, își scotea paltonul și îl agăța în cuier. Nu-ți mai trebuie decît puțină răbdare fetițo, în curînd vei putea începe să-ți pui în aplicare planul. Numai la asta se gîndise în ultimul timp, își părăsise serviciul de la Casa de Modă pentru asta, trăia numai din banii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cîteva ore după ce fuseseră adunate de pe jos din fața plutonului de execuție. Nu mai avea nici o clipă la dispoziție. Trebuia să se pună în mișcare. — Ai avut toată noaptea să te hotărăști, zise Croitorașul pregătindu-se să-și ia haina din cuier. — Vii sau nu? îl întrebă Bulgarul ridicîndu-se de pe scaunul său, făcînd cîțiva pași spre una din ferestre. — Numai dacă-mi jurați amîndoi că nu mai aveți nici o legătură cu Regizorașul și Petrică, zise Tîrnăcop cu neîncredere. — în viața mea n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
severe a Înfățișării fiului ei. Mănâncă la Întâmplare. Uneori, poate, deloc. Precis dă o groază de bani pe cărți. La peste 30 de ani te poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce i se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă. În centrul scenei acoperită cu o pâslă cenușie bine Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
patetice, nepotrivite după părerea lui cu o ființă dezinhibată și voluntară. Înclina să creadă Însă că tirada Iolandei era o Încercare stângace de a-și ascunde iritarea pe care i-o provocase apariția lui nedorită. Se ridică gata să plece. Cuierul e În hol, zise Iolanda. Cu el am venit, cu el plec, replică Flavius-Tiberius. Tot așa gândesc și eu. Un palton ca ăsta nu se demodează niciodată... oare cum ar fi să ieși de aici peste vreo zece ani? Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun și un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereții erau vopsiți până la înălțimea unui om, în ulei, într-o nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zero. 305 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI veterani. Din clipita în care ultimul profan părăsea sala, mai ședeau o vreme pe la locurile lor, mai găsindu-și de lucru, necăjind tutunul putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice. Le descleștau tocăria zuruitoare. Le încălecau pervazele. Și, fără
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând: — E timpul să te trezești, iubire. Se ridică. Luă metodic o geantă veche din cuierul de pe perete și o umplu cu fructe și legume. De ce-ți trebuie toate astea pe plajă, dragule? întrebă Dolores. El nu răspunse. — Acum o să am nevoie de cureaua ta, iubire, spuse ea, adoptând un ton dulceag. Virgil se îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
având o expresie care sugera că pot să mă aștept la un proces iminent pentru prăjiturile mele Albă ca Zăpada. Apoi, imediat după ce a ieșit pe ușă, am avut o altă ciocnire cu Angela Brunt, care era În genunchi lângă cuier, curățând iaurt de căpșuni de pe hăinuța de catifea verdea a Davinei. —Ai Înscris-o la vreo școală pe Emily? —Ăhă. —Davina are un loc asigurat la Holbrook House, dar are al doilea interviu la Piper Place marți și pe acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
așa că nu mai avem nevoie de o dădacă temporară. Mâine e prima zi de școală a lui Emily. Am pregătit etichetele cu numele ei? Da. I-am cumpărat adidași noi pentru sport? Da. În geanta ei pentru sport bleumarin, În cuier, sub scări.) Unde sunt cărțile pe care le-a avut de citit? (Clasorul roșu cu cărți de dus la bibliotecă, rândul al treilea din bibliotecă.) I-am cumpărat geacă nouă, cea veche Îi ajunge până În talie? (Nu Încă, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rezolvi tu asta? A venit următorul grup? Matthew răsuci câteva pagini de pe clipboard. —Hermia și Lisandru! anunță el cu emfază, ca și cum nu și-ar fi dat seama că Violet și Paul erau chiar acolo, discutând, cu o oarecare reținere, lângă cuier. Nu se prea înțelegeau. Aici suntem, dragule, zise Violet, zâmbind către Matthew, care aproape că se dădu cu un pas în spate ca s-o admire mai bine. Purta pantaloni pană, o cămașă albă și o eșarfă de mătase înnodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu, ridicându-mă din nou în capul oaselor. După ce am terminat școla de arte am intrat ucenică la un fierar, care m-a pus să fac cârlige din fier forjat vreo lună, până le-am dat de cap. Cârlige pentru cuier, suporturi pentru ghivece... după aia, peste vreo lună am reușit să trec și de proba lalelelor pentru o poartă ornamentală. Plumb. Practic erau mai grele decât mine - ce-ți spun eu toate astea? — Probabil că sherry-ul îți răscolește amintirile. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
susținuseră odinioară. În colțul îndepărtat, se afla o mașină de gătit mică și, aparent, deloc sigură; de-a lungul peretelui se afla o etajeră joasă, cu o oglindă deasupra, înconjurată de becuri fără abajur, iar restul mobilierului era alcătuit din cuierul de perete și două scaune. Covorul era atât de zdrențuit încât s-a prins în ușă atunci când am închis-o în urma mea. —Comod, zisei eu, uitându-mă în jur. Nici că-mi trebuie mai mult de atât, zise Hazel, netulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încât s-a prins în ușă atunci când am închis-o în urma mea. —Comod, zisei eu, uitându-mă în jur. Nici că-mi trebuie mai mult de atât, zise Hazel, netulburată, ca de obicei. Își scosese deja costumul, care atârna în cuier. Purta blugi și un tricou și stătea în fața oglinzii, ștergându-și machiajul cu o bucată de material pe care pusese câteva picături de loțiune Boots pentru bebeluși. Cosmeticalele care se găseau lângă oglindă erau de o simplitate spartană. Pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]