8,716 matches
-
nu va mai face. Când se facu ora de culcare, copilul începu să se simtă rău. Bănuiam că răcise, deoarece ieșise îmbrăcat ușor. I-am dat câteva pastile contra răcelii și părea că se liniștise. Îi zisesem soțului să se culce, pentru că el muncea și avea nevoie să se odihnească, iar eu voi rămâne cu copiii în acea noapte. El îmi zise înainte de a pleca: - Dacă e ceva mai grav, mă trezești, bine? - Bine, am răspuns eu. Ne-am culcat cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se culce, pentru că el muncea și avea nevoie să se odihnească, iar eu voi rămâne cu copiii în acea noapte. El îmi zise înainte de a pleca: - Dacă e ceva mai grav, mă trezești, bine? - Bine, am răspuns eu. Ne-am culcat cu copilașii. Fetița adormise imediat. Băiatul nu dormea. Începuse a geme de durere. Când am pus mâna pe fruntea lui, îmi dadusem seama că avea febră. Făcusem tot ce mai știam că se poate face în aceste cazuri, dar nimic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
micuțul răcise așa de tare, încât organismul lui nu putea suporta durerea ce o avea. Îl întrebă unde răcise copilul așa de tare. Ce putea să-i răspundă? Nu avea nici el habar de unde și cum. Ne liniștisem și ne culcasem pentru a ne odihni, căci până se făcea de ziuă mai era puțin. Dimineața, ne-am trezit și cât eu pregăteam micul dejun, soțul ieșise să dea mâncare la păsări, capre și oi. Când termină, intră la bucătărie și mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acele pe care mi le petrec în biserică cu Domnul împreună. Mai târziu, înțelesesem că, de fapt, lucrau rugăciunile tatălui meu, care mereu se ruga ca Domnul să-i scoată copiii la lumină. Ne mai povestirăm și altele și ne culcarăm. Eu nu puteam adormi. Mă gândeam la marea putere a rugăciunii, atunci când omul o face cu credință. Se întâmplă, însă, că uneori, chiar rugându-ne stăruitor, să nu primim niciun ajutor de la Dumnezeu. Astfel de situații îi mâhnesc pe oameni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe cap, se vedeau păduchii. Corpul ei era acoperit cu o haină care abia se mai ținea pe ea. Părea un deținut din lagărele de concentrare. Băuse toată apa din cană. Îi lăsasem pâinea lângă ea, o ajutasem să se culce din nou și am ieșit în fugă. Nu ne văzuse nimeni, nici când intrarăm, nici când ieșirăm. Când am ajuns acasă, mama cunoscu îndată că ceva se întâmplase. Mă întrebă unde am fost și ce am mai făcut. Când îi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se făcu seară. Înainte de culcare, își pregăti fiecare din ei ghiozdanul pentru a doua zi. Nu uitară să pună și din acele multe bunătăți, pe care le adunaseră de pe la vecini și rude, ca răsplată pentru anunțarea Învierii lui Hristos. Se culcară cu toții obosiți și plini de bucurie. A doua zi, copiii se treziră, se spălară, se îmbrăcară și „la școală!” Urma sa fie o zi la fel de interesantă și la școală, în clasă avea multe prietene, cu care se juca și se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
eram de față la discuțiile celor maturi. Seara, când ne făceam rugăciunea, cea înainte de culcare, tata ne zicea la toți: - Rugați-L pe Dumnezeu să ne trimită ploiță, poate s-a îndura măcar de voi că sunteți nevinovați! După ce ne culcam noi, copiii, se rugau părinții. Auzeam cuvintele pe care le spunea tata în rugăciunile lui. Se ruga din suflet. Eu stăteam în pat și mă întrebam: „Oare ce aș putea da eu lui Dumnezeu, numai ca să ne dea în schimb
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu poftă o bucățică de plăcintă. - Vezi, îmi zise el bucuros, ți-am spus că a copt azi! Își frecă palmele mânuțelor, una de alta (așa făcea, și face și acum încă, când era mulțumit tare de ceva) și se culcă. Acum, peste mulți ani, vreau vă zic la toate vecinele mele: „Să aveți parte și voi și copiii cu nepoții voștri de toată bucățica de pâine și toate bucuriile cu care ne-ați bucurat pe noi! Vă mulțumim din suflet
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
molipsiseră marile curente filosofice ale lumii, deschizător de drumuri și neapărat frumos, frumos cum nimeni nu a mai văzut. De aceea Zinzin nu avea niciun fel de conflict cu cei din jur, pleca la întâlnire doar când toți ceilalți se culcaseră sau când făcea curățenie în bucătărie. Pentru că era nespus de fericită își permitea pe ascuns să cânte și la vioară, întotdeauna când cei din casă se uitau la televizor, erau atât de fascinați de telenovele și de raliuri încât putea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spus când am plecat la școală în oraș. M-a petrecut până la șosea, cam trei kilometri peste hotar, fără să scoată un cuvânt. Îi simțeam inima suspendată de un fir de păianjen. Crescusem în brațele ei. De la câteva luni mă culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și pentru totdeauna, bunica s-a uitat cu ochii împăienjeniți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
râdeau în hohote. "Ți se vede prin urechi. Ar trebui să mănânci ca lumea zece ani de acum încolo, să te faci om". "De o oră tot mănânc". "Mai mult mesteci", zice tatăl ei și adaugă: "leită maică-ti". Se culcă în camera cea mai însorită. Când au făcut casa cea nouă, tatăl său le-a spus: : Facem o casă să intre soarele în ea de cum răsare până apune", și așa au făcut-o. Închide ochii și o vede pe bunica
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că mă înăbuș. Spune povestea cu bărbatul pentru care ți-ai fi dat viața". Într-o zi pe la trei după-masă sosește o delegație de nouă persoane. Aveam o problemă. Ce fac cu cel neîmperecheat mă întrebam în sinea mea. Mă culcasem deja cu șeful hotelului, nu mai aveam chef și de un boșorog din CC. Îmi fac cruce și zic: "Am să ies și din asta!" De regulă, delegația era întâmpinată de șeful taberei, care era subsemnata, șeful hotelului care era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
brează. Fiecare bucățică își are farmecul ei, lideri, oameni trăsniți, unii bogați, alții asistați de statul australian. Silvia mă aleargă la biserică la fel cum m-a alergat la plajă. Nu are răbdare la nimic. Seara este nerăbdătoare să se culce, dimineața este nerăbdătoare să se trezească și să intre în activitate, chiar dacă aceasta nu îi aduce nimic bun, dimineața este nerăbdătoare să vină amiaza, la amiază este nerăbdătoare să cineze, mereu este în panică, seamănă foarte tare cu un pompier
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
extindem experimentul pe o stație-pilot, poate chiar în cimitirul de la Baikonur. Acesta este programul nostru ideologic, de la el nu ne vom abate, chiar cu prețul vieții. Dar până acolo mai e cale lungă, deocamdată trebuie să câștigăm alegerile, nu ne culcăm pe lauri, nu credem în fidelitatea alegătorilor, aceștia se poartă ca niște curve, le plătești îți stau la dispoziție, nu le plătești îți întorc spatele și te mai și înjură ca la ușa cortului. Chiar dacă sondajele ne arată câștigători, ele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu pătrundă acest abur dement care îți istovește sufletul. De multe ori s-a gândit că ar fi mai bine la pușcărie, cel puțin acolo nu trebuie să te mai gândești chiar la nimic, alții hotărăsc pentru tine când te culci, când te scoli, când și ce mănânci, dacă mai respiri ori ba. Acolo știi una și bună. Tu nu mai ai nimic de făcut. Voia să se dea cu capul de pereți, simțea o lehamite soră cu moartea, nu mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îndreaptă spre dormitor fără o vorbă. Se simte ca o găină inutilă. O găină de care, din când în când, cuiva trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să se culce. Își va lua cu ea, în vis, vioara și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
profitat, a văzut că poate face ce vrea cu tine, și a făcut ce a vrut cu tine, de aceea s-a scârbit, te-ai tăvălit la picioarele lui și acum nu mai valorezi doi bani pentru el, poate se culcă și cu alte femei, poate te-a infectat cu HIV, slăbești, ești mereu bolnavă, asta nu-ți dă de gândit, sau crezi că e un sfânt, nu l-ai văzut de atâtea ori cum se uită la femeile din jurul lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alege cu un fel de instinct de animal, când nu găsește mere pe plac, mănâncă cel puțin un kilogram de lămâi, e o masă de dezintoxicare, după un dezmăț e nevoie de purificare, spune râzând cu toată gura, apoi se culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând în zborul ei planat prin pădure în întâmpinarea Dumnezeului ei, peștera cu firul de apă ce se strecoară printre stânci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nou-nouță, se purta ca o persoană căreia i se spălase creierul. Cu toate acestea, Zinzin știa că în Sandei locuiește o femeie, una rănită profund, deși se străduia să pară cât mai frivolă. Și pe undeva bănuia că s-a culcat cu Alex. Dar știa că pentru Sandei a fost o relație epidermică, de aceea nu-i purta nicio pică, ba chiar se bucura, se gândea că aventura lui cu Sandei i-a rămas lui Alex în gât, ceea ce ar fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de repede, de fiecare dată când i-a pus astfel de întrebări a rămas fără răspunsuri, era prima oară când îi răspundea răspicat: "țin foarte mult la tine, dar nu am astfel de emoții", a încremenit, de patru ani se culca cu ea, e drept că doar de două ori pe an, dar nu uita să-i scrie, chiar dacă îi răspundea scurt, ocolind angajamentele, acum, după patru ani, îi spunea că el nu are emoții pentru ea, îi venea să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care au trăit în societăți rurale, doar acolo oamenii își mai aminteau de demnitate, nici acolo nu o aveau cu toții, nu toți erau priviți cu respect, dar societatea de consum a șters din creier atașamentul față de altă ființă, fetele se culcă de-a valma cu bărbații nu fiindcă acest lucru le-ar produce vreo emoție, ci fiindcă așa este fun, ea visează să se urce înapoi în copac, să se tragă de coadă cu Alex, sigur ei doi ar avea emoții
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
depășească granița convenției, dar interveni cu hotărâre bulibașa. Cuvântul lui nu putea fi călcat. Odată ajuns acasă, avocatului, deși băuse cu precauție, i se păru că cerul și pământul au o rotație a căror mișcare era greu de stăvilit. Se culcă. Cât a dormit nu a putut să-și dea să seama. Trezit de cele două bătăi ale pendulei din dormitor, încercă să facă câțiva pași până la fereastră. Află că afară era încă noapte. Care noapte? Peste una trecuse fără să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
niște stropi de ploaie veniți așa ca din senin. Era întuneric. Nimeni nu putu să le vadă. Noaptea le ascunse și întovărăși inima ei de mamă grijulie. Rafira luă toate acele gânduri nespuse, făcându-le nevăzute în tainițele cortului. Se culcară cu toții. Intrară în dunele de pene, se cocoloșiră cum putură mai bine, dar nici căldura acestora și nici luna care lumina spornic întreaga șatră, nu reușiră să le aducă odihnă în trupurile și gândurile ostenite de griji. A doua zi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unele jocuri cu Mihăiță, să zăbovească peste lăsarea serii. Când își arunca ochii spre afară, intra în panică. Ina, intuindu-i starea de surescitare, venea lângă el și, cu glasul unei mame duioase, îl implora: - Ce-ar fi să te culci la noi, Vișinel? Uite, ți-am pregătit patul în camera alăturată de a lui Mihăiță. - Aș vrea să merg la mama Rafira... răspundea el. - Rafira și Lisandru suntem siguri că bănuiesc unde te afli. - Mi-e teamă, mai ales de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acest timp se aflau în preajma unui foc ispititor ce-și torcea istorisirile seară de seară, povești pe care numai ei, țiganii, oameni liberi ca păsările cerului, le înțelegeau. Ina bătu la ușa camerei lui Vișinel și, văzând că nu se culcase, îl sfătui că trebuie să se îmbrace cu această pijama nouă care îi aparține și să se culce. Înainte de a ieși din cameră, îl lipi din nou de ea și-l sărută pe frunte. El nu reacționă în nici un fel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]