1,153 matches
-
să nu mi-l ia vântul. Îndată ce Doru se depărtă suficient, Ioanide se dădu pe după cort, ridică de afară marginea de jos a pânzei și zărind hârtiuța o culese repede. Abia în crepusculul dimineții, când cocoșii cântau, Ioanide, întins în culcușul său, examină hârtiuța. După o minuțioasă scrutare, înțelese că ea conținuse două coloane: una cu inițiale sau poate cu nume întregi, și alta cu calificații sau așa ceva. Astfel, în stânga, pe bucata găsită în cort, sta scris "T.I.", iar în dreapta "Externe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiind luptă, a dărâma e mai tonic pentru omul tânăr decât a construi. ("Nenorocitul! glosă Ioanide. Cu astfel de spirite primitive nu-i de trăit pentru un arhitect. El visează să dărâme ceea ce eu visez să construiesc.") Numai bătrânii caută culcușul ca să moară. Artistul e totdeauna un sclav și marele bărbat îl cumpără cu bani. Tata își face iluzii. Niciodată numele lui Ioanide nu va întuneca pe al lui Tudor Vladimirescu, pe al lui Iancu Jianu și pe al lui Terente
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căței, apoi o bilă de sticlă albastră, apoi alți doi căței. O micuță mulatră s-ar fi trezit într-o dimineață cu unghiile de la mâini și de la picioare crescute de un cot și curbate ca secerile, așa încît ieșise din culcuș goală-goluță, mergând în patru labe ca o fiară, până ce maică-sa o sugrumase cu șorțul de bucătărie. Timp de zece ani aproape, pe câmpurile de bumbac din nord și în basements umplute cu aburi de whisky (din '33 alambicurile erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
turnulețe decorative) la fel de imateriale ca și când ar fi fost visate, la fel de iluzorii ca pictate de un vechi maestru al perspectivei. Câini galbeni, cu pielea pergamentoasă și ochi de om transplantați în tigva lor îngustă de câine, se ridicau cu greu din culcușuri și fluturau grațios pe lângă mine. Molii cu ochi la fel de omenești absorbeau amurgul în penele lor dese atât de rapid, încît în jurul lor aerul devenea azuriu, ca-n miezul zilei. Deschideam cîte-o portiță de metal strâmb și rămâneam o clipă față
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Unele reușeau să inducă și stări euforice, altele erau incredibil de hrănitoare și gustoase și absolut toate erau afrodisiace. Iadul nostru n-ar fi trebuit să arate așa. Până și Mântuitorul plănuit de noi a sfârșit prin a-și face culcuș undeva în adânc... La insistențele familiei Census, am Însămânțat a doua oară, deși mulți dintre frații noștri s-au opus. Al doilea Mântuitor a pătruns în peșteri și, într-un fel sau în altul ne-a scăpat de sub control. Ca și cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe sub sprâncene, Audbert își spunea că doar un motiv important l-ar fi putut face să se întoarcă acum în acele ținuturi, dar nu-și putea închipui ce ar fi putut dori de la el, altceva decât o cină caldă, un culcuș peste noapte și cel mult compania înghețată a nevestei sale; cu toate acestea, hunul îi spusese el însuși, ceva mai devreme, că popasul său acolo nu era o simplă întâmplare. Știind cât sunt de irascibili și de schimbători oamenii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase neatinsă și își aranjase un culcuș pe pământ, într-un colț, pe păturile ce le avea cu el, pe care Vitalius deja le împăturise și le pusese lângă lighenașul cu apă, pe lemnul vechi al mesei, lucioasă acum din cauza mizeriei și a mucurilor de lumânare. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la râu e un adevărat măcel. Oricum, dacă asta te poate mângâia, au murit și mulți huni. Iar noi ne-am petrecut toată după-amiaza oblojindu-i pe răniții care au reușit să se târască până aici. Sebastianus se frământă în culcuș. — Și... Chilperic? Fiul lui Gundovek, ce soartă a avut? — Nu știu cine o fi acest Gundovek de care vorbești. însă hunii au învins, asta e sigur. Puținii burgunzi care au scăpat de acolo au fugit. După ce îi verificase bandajele, Lidania înmuia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trupuri învelite, întinse pe podeaua de pământ bătut, acoperită cu paie. Auzi gemete, vaiete de oameni treziți din somn. Multe capete se ridicară, iar Sebastianus înțelese că era înconjurat de zeci de femei ce-și găsiseră care cum putuse un culcuș, îngrămădite pe lângă tăciunii ce stăteau să moară în vatră, singura mângâiere în acel loc al durerii. Erau trei huni. Făcându-și lumină cu torța pe care o ținea unul dintre ei, începură să umble printre femeile întinse pe jos, cercetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i păreau nicidecum liniștitoare. Poate că pur și simplu foamea îi învinsese teama. Unii dintre bărbații aceia, de altfel, deja începuseră să se adune iarăși în jurul focului, în vreme ce ații porniseră în căutarea unui loc în care să-și înjghebe un culcuș; iar alții se îndreptau către bivuacurile prietenilor lor, pentru un troc cu diverse bunuri ori doar ca să mai schimbe o vorbă; cu toate acestea, în jurul ei încă mai erau vreo zece hiung-nu, ce se distrau urmărindu-și căpetenia prinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
coasta de miel, nu? o îndemnă, dând din mână. Haide, nu-ți fie teamă. — Nu mi-e teamă, replică ea, pe un ton hotărât; veni iute lângă el și, cu pas hotărât, mândră și dreaptă, îl urmă spre bivuac. Din culcușurile lor înjghebate în jurul focurilor, războinicii hiung-nu o urmăriră cu privirea, încuviințând cu expresie de apreciere. 21 întins pe o parte, Balamber deschise ochii în întuneric. Noaptea era caldă înăbușitoare. Din cauza aceasta hotărâse să doarmă afară, sub porticul micii livezi, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imploratoare. El încercase să o îndepărteze, dar ea se făcuse mică din nou, cu o insistență mută. Atunci, înțelegând că nu părea să aibă intenția să părăsească tabăra, o ținuse cu sine și mai târziu îi spusese să-și găsească culcuș pentru noapte unde voia, în grădină. Bineînțeles, își avertizase oamenii să o lase în pace. Din acel moment, nu o mai văzuse deloc și chiar uitase de ea. Acum, însă, iat-o aici, strângându-se în el, în beznă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pe mal fiind mai sus, aveam peste lanuri și pe întinderea șesului vedere mai largă, așa că peisajul era variat, vederea mai puțin închisă de marile lanuri de porumb și floarea-soarelui. Până la vremea prânzului, ne-am așezat gospodăria, fân proaspăt pentru culcuș în colibă, pușca, praful și alicele, cutia cu chibrituri și sarea la un loc mai sus ferit de umezeală, săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită cu fân ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
când în când, se găseau resturi de arme, deseori plugul mai scotea oseminte. M-am culcat devreme, am așezat pușca alături, să dau în strigoi de vor veni la gura colibei, m-am închinat și m-am încredințat Domnului pe culcușul moale al fânului. Să fi dormit puțin și m-am trezit din vis cu războaie și în zgomot, undeva spre nord fulgera întins și după fiecare fulger rămânea pe ochiul închis triunghiul luminat din gura colibei. Tunetul huruia solemn în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lungul Prutului. Mă scol, mă închin și ies să văd Prutețul care era la doi pași de colibă, nici o schimbare, peste tot, șuietul și cernerea dreaptă a ploii. Curăț cu sapa șanțul care înconjura coliba ca să nu vină apa peste culcușul dinlăuntru. În scurgerea îndesată a ploii, aerul era călduț, vederea nu mergea departe, toată lumea vegetală-și îndoise spatele și capul spre pământ. Hrana la amiază a fost cu economie pentru că nu aveam unde aprinde focul, m-am săturat cu harbuji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
bunica. Ea a crescut, doar, atâția copii în viața ei. Când au ajuns la bucătărie i-au arătat bunei boțul negru și păros pe care-l găsiseră pe tăpșan. Ea le a spus că trebuie să-i facă, numaidecât, un culcuș cald și moale. Au găsit un lighean vechi și spart în care au așternut câteva velințe. Peste ele a pus, apoi, o blană moale și călduroasă. Dar Motănel nu era mulțumit. Mieuna întruna. Ce nu i o fi plăcând? Cred
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-l hrănim cu o pipetă. Până crește mai mare. La scurtă vreme după această întâmplare, celui mai tânăr „membru” al familiei bunicilor îi apărură ochii, mici cât două măslinuțe. Iar lăbuțele, firave și neîndemânatice la început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mi-a dat niște medicamente pentru el. Zicea că hrana o să se vindece mai repede și mai bine dacă o să folosim pastilele lui. S-au dus cu toții pe prispă, acolo unde, într-o cutie de lemn, bunicul înjghebase un mic culcuș pentru Puiu. Apoi, tot el, s-a dus în casă, și a adus niște pastile albicioase pe care, pe o bucată de hârtie, le-a sfărâmat cu ajutorul unui creion. După aceea, Sorina - care nu se visează decât doctoriță - a luat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sfărâmat cu ajutorul unui creion. După aceea, Sorina - care nu se visează decât doctoriță - a luat cu degețelele praful cel alb și l-a presărat, cu mare grijă, pe rana bolnavului. În cele din urmă, bunicul l-a pus, iarăși, în culcuș și toți trei i-a urat să se facă sănătos cât mai repede. Pe nesimțite, parcă, Puiu s-a făcut bine; rana i s-a închis, mănâncă și doarme normal, desigur, doar cu un singur ochi, cel rămas neatins. Atâta
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că până atunci nu le pierise niciuna. Învățase singur să numere până la o sută și nu le Încurca niciodată, că aveau un semn colorat diferit pe creștet și cele mai multe știau bine În ce curte au crescut și unde le era culcușul pentru noapte. De la una mai primea câte un leu să-și ia și el ceva de mâncare de la băcănie iar altele-i făceau un pachețel cu o pâinișoară unsă cu gem făcut În casă. Avea la el În trăistuță și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
s-au sfărîmat în toate puvoaiele țării; și toate popoarele pămîntului au plecat de la umbra lui, și l-au părăsit. 13. Pe sfărîmăturile lui au venit și s-au așezat toate păsările cerului, și toate fiarele cîmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui, 14. ca să nu se mai îngîmfe nici unul din copacii de lîngă ape cu înălțimea lor, și să nu-și mai ridice vîrful pînă în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
târziu la camere, iar când ajung și eu, Johnny iese și-mi face semn că să mă plimb pe undeva. Cât? întreb eu. Ce cât? Nemțoaica are treabă mâine dimineață așa că nu mai pleacă. Plec eu să-mi caut un culcuș, îl găsesc cu chiu cu vai. Johnny lucrează. Nenorocire. Tablele sună, nemțoaica uită că nu e acasă, îi îndoaie Johnny tabla hotelierului fără milă. Dimineața ne întâlnim pe hol, toți cu ochii roșii de nesomn. Horea, mai ales, era fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Părințelul citește zilnic din Scripturi și Viețile sfinților, are niște ediții îngălbenite de vreme, zice Roja. — Mare scofală, nu se lasă Curistul, asta nu demonstrează nimic, tot un ciripitor e și el, altfel n-ar fi rezistat atîta timp în culcușul lui confortabil din sînul Bisericuței. — Blasfemie, se distrează Roja, ce răspunzi la asemenea acuzații, Părințele? — Fie cum doriți, se supune taximetristul, răsucind butonul de pornit-oprit al stației, acum e liniște și pace, le spune, puteți complota după pofta inimii. Mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fac nevăzuți în dugheană, încuind ușa după ei. Unde să-l întindem? întreabă Gulie, privindu l pe Dendé de parcă ar fi fost vorba de un cadavru, și pentru o fracțiune de secundă ochii îi fug spre trapa care acoperă intrarea culcușului lui Roja, acolo în nici un caz, zice Dendé, aprindeți lumina, trebuie să-i examinez tăietura de la ceafă, îl punem pe burtă. Nu cred că e bine să-l întoarcem pe toate părțile dacă se află în nesimțire, spune Gulie, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]