1,157 matches
-
una dintre cele mai importante lucrări ale lui B. este Istoria folcloristicii românești (1974; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române), vastă sinteză diacronică a folcloristicii noastre, prima încercare de ierarhizare a valorilor, de la creatorii de școală și „folcloriștii piloni” până la culegătorii amatori care și-au adus contribuția, cu mai multă sau mai puțină pricepere științifică, dar întotdeauna călăuziți de bune intenții, la adunarea tezaurului culturii populare în ultimii 150 de ani. Operă de pionierat, nu lipsită de lacune de informare, parțial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
Genurile folclorice și realitatea istoircă (pe baza folclorului haiducesc) (1966). A fost distins cu titlul onorific „Om emerit” (1990) și cu Premiul „Dacia”, iar în 1995, cu Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române. B. a desfășurat o amplă activitate de culegător, traducător, editor și cercetător al folclorului literar. A înregistrat texte folclorice în satele din Republica Moldova, în localitățile românești din regiunile Odesa, Cernăuți, Nikolaev, Kirovograd, Caucazul de Nord ș.a. S-a consacrat culegerii textelor de proză populară. Editează prima colecție de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]
-
CĂTANĂ, George (20.IX.1865, Remetea-Pogănici, j. Caraș-Severin - 13.VII.1944), culegător de folclor. Este fiul Trăiei și al lui Ion Cătană, țărani săraci. C. urmează școala primară în satul natal, gimnaziul la Lugoj și Școala Normală (Preparandia) din Caransebeș (1880-1883). După doi ani de practică în Brebu, este numit învățător definitiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
Arhivele Olteniei”, „Semenicul”, „Banatul literar”, „Calendarul românului”, „Almanahul Banatului” ș.a. Debutează editorial cu Poveștile Bănatului (I, 1893). Urmează alte volume, care conțin cu precădere basme, dar și, sporadic, legende și snoave. Nu sunt neglijate nici baladele. Din păcate, entuziasmul de culegător al lui C. nu este echivalat și de grija pentru păstrarea autenticității materialului adunat, îndeosebi în ce privește fidelitatea lingvistică. Meritul său rămâne acela de a fi făcut cunoscute mai multe piese cu circulație locală (Mârza, Rusalin al lui Damian, Patima lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvite în 1965, precum și cursuri de politologie la Institutul de Perfecționare și Conducere (1972) și de istoria și teoria artei (1974). A fost metodist la Casa de Creație Prahova, culegător de folclor, realizator de spectacole folclorice, prezentate la festivaluri internaționale, curator al unor saloane de artă și programe expoziționale internaționale, editor de cataloage și autorul unor studii de specialitate despre importanți artiști plastici români. Din 1972, lucrează ca ziarist la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
mai 1970 am fost la Televiziune la Suceava, luat de Dl. Ciornei 330. și s-a anunțat de 2 (ori, n.n.) că se va da (transmite, n.n.) și nu s329 Gh. Rădășanu (n. 1884, Bogata-Baia - m. 1976, Bogata). Învățător, publicist, culegător de folclor. 330 Aurelian Ciornei, rezident În Suceava, metodist la Centrul de Îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă din jud. Suceava, frate cu procurorul și vestitul colecționar Ciornei, domiciliat În același oraș. Coautor - dimpreună cu Mureș
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
spiritist, Stino420Dr. Weiselberg 421, și când ne vom vedea, Îți voi spune și ce am mai cules În jurul acestui cerc. Nu știu dacă te interesează, dar eu voi găsi o plăcere să văd ce ai să spui mata, care ești culegătorul de date. și pe la Casa de Cultură se mai frământă lucruri noi, dar nu prea caut să fiu În centrul sau chiar marginile acestor probleme. Eu voi vedea ce voi face cu pictura mea. De asemenea, am fost la Dl.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu plată, o lucrare a mea Istoria lectoratului românesc la Univ. din München (În vreo 1.000-2.000 exemplare)? Vă rog să Vă interesați. Ar fi vreo 2 coale de tipar, dar și cu câteva texte germane (Dacă n-au culegători de limbă germană, redau numai traducerile În românește). Mă bucură activitatea d-lui Moscaliuc - și Monografia A. Stino, ca și Galeria Ion Irimescu. Poate, la vară, să văd și eu tot ce s-a realizat - și sau realizat multe - la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
, Avram (1868-1951), culegător de folclor. Preot ortodox în localitatea Coștei de lângă Vârșeț, C. a cules în anii 1889 și 1890, de la lăutarul Vichentie Micu, mai multe balade, pe care le-a reunit în volumul Balade poporale, apărut la Caransebeș în 1899. Parte dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286414_a_287743]
-
Parte dintre aceste balade C. le publicase în câteva numere din ziarul „Tribuna” de la Sibiu. Cântecele bătrânești culese sunt transcrise cu deosebită grijă de a respecta întocmai textul obținut de la informator. Însă, din dorința de a le face mai accesibile, culegătorul a preferat să renunțe la particularitățile fonetice ale graiului bănățean. Cântecelor vechi, C. le recunoaște nu numai o valoare poetică, ci și una lingvistică. Din prefață se rețin câteva detalii asupra împrejurărilor în care s-au cules baladele, a ocaziilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286414_a_287743]
-
nu cumva vreo țigară ori ceva mai rău, respectiv oameni În toată firea - săraci ori mai degrabă zgârciți -, smulg crăci Întregi dintr’un arbore neînzestrat de Natură cu lemnul tare al stejarului, dar nici cu Înălțimea ramurilor, la neîndemâna vreunui culegător precum acelea ale bradului. Rana rămasă În trupul teiului e poarta prin care lemnul său atât de fragil va fi devorat de ciuperci și bacterii până ce, din tot scheletul lui care voia să susțină un arbore falnic nu va rămâne
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot degradare... Să mă mulțumesc deci cu mai puțin, barem atunci, adică acum, când o fac pe „lupul moralist“. Nu era nevoie să creăm un hibrid pentru a declanșa ofensiva Împotriva Naturii. Era ceva deja Început din clipa În care culegătorul om, c’așa era la Început, mai precis femeia lui - și am să revin cu argumente - a găsit mai avantajos să nu mai aleagă boabele de grâu dintre paiele și neghina adunate de-a valma din stepă, ci să cultive
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cărora le decorau pereții. În concluzie, toate dispozițiile mentale și majoritatea tehnicilor pe care le presupun agricultura și domesticirea animalelor erau prezente în germene înainte ca acestea să apară. Nu putem vedea în ele rezultatul unor descoperiri bruște. Dacă vînătorii culegători nu cultivă pămîntul, deși ar fi perfect capabili să o facă, motivul este acela că, pe bună dreptate sau nu, ei cred că trăiesc mai bine altfel. De altminteri, cel mai adesea ei cunosc genul de viață agricolă pe care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
un talent. Vasile Popa nu numai că a sesizat capacitatea creatoare a micuțului elev, dar l-a și încurajat, prezentându-l și altor colegi, mai ales profesorului Aurel Stino care era custodele bibliotecii liceului. Stimulându-l, Vasile Popa, el însuși culegător de folclor, l-a îndemnat pe Labiș să adune literatura orală din zonă. Sub supravegherea sa, școlarul bătea satele din jurul Fălticenilor, culegând creațiile locale. Extraordinar s-a dovedit a fi un basm descoperit de Labiș la Boroaia. Tema oedipiană a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
doua că băiatul poate rima și ritma cu ușurință cuvintele. Pentru recitările de la serbări, învățătoarea îl pune să aștearnă versuri pe hârtie. Aceeași descoperire o face, la Fălticeni, profesorul Vasile Popa. Personaj cultivat, el însuși versificator, bun orator și totodată culegător de folclor, fostul preot se arată preocupat de posibilitățile literare ale școlarilor. Nu doar preocuparea profesorului ci și naturalețea cu care își compune Labiș versurile au constituit un imbold literar pentru alți colegi. Fenomen mimetic, veleitarismul acesta, mai mult sau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
e o creație a recentelor cerințe ideologice sau un folclor al directorilor de cămine culturale cum a fost mai târziu denumit, Labiș dezvoltă tema concursului, umplând lucrarea cu propriile lui versuri adaptate unui stil folcloric pe care, ca un adevărat culegător, dânsul îl cunoștea. Are prezența de spirit să dea exemplele ca fiind culese de dânsul. Acoperind întreaga tematică ideologică, lucrarea are răsunet. E premiat cu un ceas brățară marca „Pobeda” care va funcționa până la Dolhasca unde și-l sparge, sărind
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
București, 1912; Culegătoare de rouă. O lacrimă pe-o geană. Fericirea. Cioplitorul, București, 1911; Visul lui Pilat, București, 1915; O lacrimă pe-o geană, București, 1915; Priveliști din țară, București, 1915; Fetița mamei, București, [1916]; Ochiul lui Turculeț, București, [1916]; Culegătorul de rouă, București, 1919; Gâza. Icoane cu tâlc, București, 1921; Nuvele, București, 1925; Bucăți alese, îngr. Gh. Vrabie, Craiova, 1941; Opere alese, îngr. și introd. Ion Negoescu, București, 1955; Pagini alese, îngr. Virgiliu Ene, București, 1956; Scrieri alese, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
țară lipsită de mână de lucru, constituie problema principală a agriculturii americane. Concursul de culegere a porumbului, În fiecare toamnă, merită toată lauda. Se acordă premii foarte mari, cu o largă și bine meritată publicitate. Se obțin adevărate recorduri. Un culegător bun poate obține 12,7 bl pe oră, aproape ½ hectar, cu Îngăduință să rămână necules cel mult un știulete din 50 și cel mult 226 grame de foi pe știuleții culeși. Uneori, la cules sunt aduși porcii În așa numita
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
obținut la cules e nevoie și de concursul cailor. Ei sunt docili, bine dresați, Încât pornesc și se opresc la cea mai mică comandă. Astfel fermierul poate culege porumbul de la distanță, de unde azvârle știuleții direct În căruță. În partea opusă culegătorului, căruța are o scoarță mult mai Înaltă, Împiedicându-se astfel căderea știuletului pe câmp. O deosebită dexteritate au fermierii În organizarea muncii la descărcarea căruței și urcarea știuleților În porumbar cu ajutorul elevatorului. În multe ferme porcii consumă porumbul azvârlit din
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
voce ivita în literatura română din secolul al XIXlea, autor al unei opere rapsodice în care se manifestă un scriitor cult, o conștiință spontană, un moralist clasic, dublat de un umorist spumos, de o jovialitate cuceritoare. Considerat, rând pe rând, culegător de basme, rapsod popular, geniu oral etc., Creangă scăpa, în mod evident, unei caracterizări unice. Opera să nu se raportează la nimic din ce s-a scris în literatura română, considerându-se într-un microunivers închis și inexplicabil, suficient sieși
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
românii s-au atașat mult de Italia și de Spania, mai ales În urma adevăratului exod al celor care caută de lucru În străinătate. Au ajuns să fie primele două comunități românești din Europa Occidentală, depășind-o pe cea din Germania („culegătorii de căpșuni“ din Spania au intrat deja În folclorul românesc, la fel ca „mâncătorii de lebede“ de la Viena). Cu englezii, românii se pot Înțelege mai bine astăzi, grație... englezei. Cu observația că aceasta s-a impus nu prin Anglia, ci
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în clepsidră, dar asta ar fi vandalism.) Trec în revistă garderoba. Mă opresc la niște odăjdii cu broderii aurite. (Din păcate n-am acces la mitră sau sceptru.) Încerc cu săculețul pentru chetă, dar din păcate mă simt ca un culegător de mere profesionist. Mai rămâne să repet pașii și distanțele. (Să denumesc pașii după apostoli? Epistola lui Pavel? Neamul lui Israel?). Saboții bocănesc, să pun preșuri? să merg desculț? Cea mai mare problemă: trasul clopotelor. Poate părea simplu la prima
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
podoabe. Toate gândurile femeii sunt pentru frumusețea ei. Dacă un bărbat vrea să facă plăcere femeii sale, să-i dea veșminte din in de calitatea cea mai bună” <endnote id="(481, p. 239)"/>. În 1781, istoricul austriac Franz Joseph Sulzer - culegător de folclor românesc - scria despre „renumita frumusețe a evreicelor” din Bucovina și mai ales a celor din Cernăuți. El considera chiar că aceasta era atât de remarcabilă, Încât ar fi fost „singurul lucru care merită să fie pomenit În legătură cu Cernăuțiul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
păzește vinul de nu se acrește” <endnote id="(323, p. 121)"/>. Interesant este că folcloristul D.P. Lupașcu a cules astfel de rețete nu numai de la românii din Bucovina și Moldova, ci și de la evreii din această zonă (fapt inedit pentru culegătorii de folclor din epocă). Astfel, dintre cei 67 de informatori populari chestionați de Lupașcu, 8 (adică 12%) s-au declarat a fi evrei. În vin se punea și sulf („Este cunoscut că pucioasa oprește vinul de a se oțeti”) sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ființei umane, considerând sportul ca factor decisiv în dezvoltarea armonioasă a omului. Exercițiile fizice nu sunt o invenție a grecilor. Inițial, exercițiile fizice erau un mod de a lupta pentru existență. În evoluția societății, omul a trecut de la condiția de culegător la aceea de vânător și apoi de agricultor. Elemente ale civilizației mesopotamiene și egiptene se regăsesc și în cea minoică. Aceștia au preluat jocuri sportive, care s-au dezvoltat mai târziu în jurul cetății Micene. Întrecerile sportive ca: box, kybistisis (acrobații
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]