2,639 matches
-
Gujdár Gabriella), un joc interactiv („cel mai frumos cuvânt în limba maghiară“), și chiar un „jurnal de bord“ filmat care va urmări repetițiile și toate fazele realizării spectacolului, pentru a-l prezenta apoi publicului care are, de pe acum, acces la culisele proiectului. Din distribuția spectacolului fac parte Veress Attila, Tar Mónika, Ferenczy Annamária, Dukász Péter, Molnos András, Téglás István, Tokai Andrea, László Péter, Tankó Erika. În seara premierei va avea loc și vernisajul expoziției de figurine realizate de Molnár Evelin. Editura
Agenda2005-11-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283473_a_284802]
-
modelau pentru teatru, pentru muzică și compoziție, pentru literatură. Radu Beligan descrie, narează, sintetizează, separă esența de aparență, pune marca inteligenței sale pe nuanțele unui portret, pe atmosfera unui spectacol, pe vibrațiile personalităților cu care a poposit pe scenă, în culise, în turnee, în viața de zi cu zi. Iașiul este plin de podoabe rafinate în cuvintele imagini ale lui Radu Beligan. Energia formidabilă a tinereții împrumută tabloului suplețe, dinamică. Apoi, Bucureștiul. Străzi, case, figuri, personaje, personalități, eleganță, cultură, caractere sau
În noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2836_a_4161]
-
UN "ACTOR"... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Să fii actor pe scena unei lumi Ce a uitat ce-nseamnă fericirea Nu-i prea ușor...când banul este rege Și în culise s-a ascuns...iubirea! Să fii pe scena lumii un actor Mai bun ca alții...mai presus de fire Și când vei fi blamat de cei din jur Să te-nfășori în pace și iubire... Să fii actor dar să
SĂ FII PE SCENA LUMII UN ACTOR ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384652_a_385981]
-
galbenii în bani și demarați o investiție de folos atât vouă cât și localității noastre. Acum mergeți liniștiți acasă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pătru își propuse să stea cât mai mult prin preajma inginerului ca să afle câte ceva din culisele lumii afacerilor. Dar uneori visurile trec pe lângă realitate, iar pentru materializarea lor îți trebuie oameni de încredere, mult efort și implicare. Popa Ștefan se sfătui în secret cu primărița. La început aceasta rămase surprinsă de cele auzite. Era o situația
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
cinismul, indiferența, falsitatea și, de ce nu, prostia (devenită deja mit) - sunt atributele politrucilor care ne dezamăgesc profund, distrugând și dramul de încredere așternut pe hârtie, atunci când, apăsat și relativ convinși că va fi mai bine, am VOTAT. Aceste jocuri de culise, scenarii mascate ale omeniei și interesului față de popor, sunt demascate de către scriitoarea piteșteană Anișoara Ștefan. Prezentate într-o notă mult mai aproape de realitate, dar într-o manieră - aș zice - de mult prea mult bun simț și condescendență, aceste jocuri ascund
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
memoriam Radu Beligan Radu Beligan, actorul, a murit, Rolul pe pământ s-a isprăvit, Ca o ființă, pururi omenească A plecat și el să se-odihnească; Inima lui de dor a fost înfrântă Pe această scenă tot mai strâmtă Nici culise pe măsură nu-s, S-a dus și el acum puțin mai sus, Unde gongul i-a sunat din urmă, Lacrima din amintire scurmă Și de-acolo ne va fi jucată Piesa lui în veci neterminată... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică
NECROLOG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382557_a_383886]
-
și l-a biruit! Ea visul, și e-nstăpânită iremediabil de vis! Pe portativul catifelei muzicii ușoare românești, compozițiile lui Florin Bogardo sunt dantelă împodobitoare, alb-albastră, a iubirii livezii înflorite cu râul veșnic și curgător! Ce melodii tulburătoare! Toate merg spre culisele suspinelor și surâsurilor ce-și rup trupul în amintiri! Câtor pași uitați, câtor pași nevăzuți, câtor pași neajunși la capăt de drum le-au rămas aici urmele?! Câte tăceri, câte vorbiri...! Niciodată exasperări, doar uimiri, niciodată ascunderi, doar taine nobile
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
Autorului Despletind fir cu fir iluziile ce îmbracă chipuri și trupuri în jur în forme ce induc viziuni diferite de esența acestora, adevărul începe a se ivi ochilor minții, în bucăți ce împart în realități opuse lumea adesea. Jocurile de culise desfășurate în spatele spectacolelor prezentate perfect pe scena omenirii ascund mari imperfecțiuni, învăluind în mister secrete care influențează destine, de simple scenarii derulându-se, regizate din umbră ca o distracție naivă, atârnând fire de vieți. Neputința de a lupta cu propriile
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > PRIMĂVARĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ Zâmbești pictând iarbă, speranțe și vise Mă contopești cu soare, cu verdele din toate Cu amintiri calde din copilărie în culise La casa copilăriei cu doruri și muscate. Gândul mocnit în șoape prin mine curge Cu amintirile tale hoinăresc prin timp, Suspina trecutul cu tine râde și plânge În fiecare zi și noapte din fiecare anotimp. De dor, mama, ochii mei
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383596_a_384925]
-
ninge iar măicuță în mine ninge viscolit de două ierni, Cu tălpi de gând umblu desculță Cu dorul viscolit în troieni. Ochii tăi mă urmăresc în vise Spunând; - Ai grijă de tine fata mea Noi îngerii tăi te veghem din culise De aici din cer fetița ta,... și mama ta. Valentina Geambașu 26.11.2015, foto internet Referință Bibliografică: A NINS MĂICUȚĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1791, Anul V, 26 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
A NINS MĂICUŢĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382998_a_384327]
-
leafă, la vedere sau nu, fac din propriul lor interes, interesul minorității! Să-și închipuie, oare, ei că aceasta din urmă mai poate fi manipulată? Poate, dar vina pentru toate câte se întâmplă în Timoc poartă pecetea unor mașinațiuni de culise care trebuie stopată. Cu orice preț. Fiindcă istoria aparține trecutului și orice corectare a ei, chiar dacă presupune, dincolo de orice, și vărsare de votkă pe harta lui Stalin, este interzisă! De intoleranța a ceea ce vom mai numi o vreme: Uniunea Europeană, cea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
înregistrări. Îmi vine și mie rândul. Ies pe scenă și dau glas primei epigrame. În sală - ca-n orice sală, care râde, care aplaudă, în dependență cum i-a plăcut epigrama. Totodată trag cu urechea și la unii spectatori de după culise, și aud un hohot parcă cunoscut. Mă bucur, că pe cineva l-a înveselit epigramele mele. Termin cu recitalul, las microfonul și mă apropii de Benone Sinulescu, care asculta epigramele de pe scenă. Îl salut, ne cuprindem, căci nu ne văzusem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92363_a_93655]
-
din Șerbia, să nu-i mai împartă pe aceștia în români buni și români răi. Sperăm că și Bucureștiul să ia în seamă ceea ce noi numeam aberațiile lui Iulian Nițu. Probabil, domnia sa, hai să fim cuviincioși, are ,,propte” mari prin culisele știute și neștiute ale unor structuri, să le zicem: administrative, din capitalele de pe Dâmbovița și Dunăre. De asemenea, nutream convingerea că și dl Nițu s-a mai cumințit și își urmează responsabilitățile cu care a fost învestit de Guvernul României
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
o capcană ce îi va costa daune substanțiale - sume pe care le voi utiliza în favoarea persoanelor fără adăpost, numeroase în România, și între care s-ar putea să se găsească, în curând, oricare dintre cei aflați, azi, la butoanele din culise. Avocat Graziela Bârla
Când jurnalismul este lipsit de deontologie [Corola-blog/BlogPost/93493_a_94785]
-
în tăcere îți număr pașii Speranțe-nmuguresc timid pe alei , Din cer cu tine zâmbesc îngerașii Când tu-mi sădești în suflet ghiocei. Cu tine împletesc din clipe vise În anotipul vieții ce renaște iar, Păsări în rapsodii ciripesc în culise De azi e primăvară-n suflet și-n calendar. Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Geambașu : Toate Drepturile Rezervate
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
însoți pe bunii noștri călugări spre locuințele rezervate în cuprinsul apartamentelor papale situate nu departe de Poarta Sfânta Ana, foarte aproape de clădirea impozantă ce adăpostește astăzi Banca Vaticanului, nu demult obiectul unui notabil scandal financiar ce-și prelungea ramificațiile până în culisele dubioase ale Wall-Street-ului, profităm de răgazul ce ni-l prilejuiesc canicula medievală de-afară și lipsa contemporană de inspirație din noi pentru a răspunde, în cuprinsul acestui episod câtorva scrisori din teancul considerabil strâns de-a lungul anilor pe adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pereții aspru din piatră, de către cei ce continuau să intre. Între ultimii doi pilaștri se Întinsese un lanț de fier care tăia spațiul, Împiedicând intrarea către altar. Înapoia lespezii simple de marmură, un prag delimita perimetrul corului, acoperind asemenea unor culise vederea către absidă. Dincolo de lanț, lângă altar, fusese așezată o ladă din lemn, Înaltă aproape cât statura unui om, acoperită cu o țesătură de lână albă, brodată cu o cruce roșie În relief. Dante avea senzația că mai văzuse acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Omul continua să vorbească, Înșiruind ocări peste ocări la adresa corupților și a corupătorilor. Dar Dante nu Îl mai asculta. Din prima clipă, avusese senzația că ceea ce tocmai se petrecea Își avea rădăcinile undeva departe. Orașul său era un soi de culise de teatru, precum cortinele Îndărătul cărora saltimbancii Își pregătesc farsele, pentru o tragedie ce fusese scrisă altundeva. Toți actorii veniseră din afară. Și probabil că urmau să mai sosească și alții. Iar dacă totul trebuia să se petreacă pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ci aceea cu boturile rotunjite, retro. Sunt mulți studenți, au blugi și tricouri ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
râzând victorios, de după cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți actori. În culise, directoarea Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute ca altădată și pleacă, îi lasă acolo pe toți, și pe ei, și pe Loredana, căreia îi spune încet, la ureche: acum știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe care o caută mereu, Anita - dragostea lui, probabil că Dumnezeu își pune mâna pe capul lui și-i spune: ție n-am ce să-ți fac, tu ești artist, tu ai să te chinui mereu! Zicea înainte de premieră, în culise, printre decoruri și cortine, că aia nu era Tina... Eu nu înțeleg nimic, cred că înnebunise, spune tu la un om normal asta și-o să vezi ce spune ăla, oricine ar crede că ai înnebunit, morții care știu, morții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mișcă semnificativ În timp ce caută OBIECTUL. Căutarea e mai puțin temeinică decât a cameristei, dar umbra de furie din ea compensează Îndestulător superficialitatea. Se Împiedică de tul și spune „La dracu’“ destul de clar. Se retrage cu mâinile goale. Altă sporovăială În culise și o voce de fată, vocea unei fete foarte răzgâiate, zice „Dintre toate toantele...“ După o pauză, intră a treia căutătoare, nu cea cu vocea răsfățată, ci ediția mai tânără. Este CECELIA CONNAGE, În vârstă de șaisprezece ani, drăguță, vicleană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
confuzia lacrimilor, luase în loc de somnifere laxativele lui Popa. Mișu ar fi simțit pe deplin întreaga rușine a familiei, împărțită cinstit cu jumătatea lui, dacă pastilele sale nu și-ar fi făcut efectul exact în același timp. Fuga lui Mișu în culise fu interpretată de toată lumea drept o manifestare a stânjenelii și povestea cu halterele fu dată uitării. Horațiu, Romeo și Nexus, din toată treimea ființei lui, ar fi vrut să fie departe, la picioarele Contesei, unde nu existau rușine și pârț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca pe o gânganie. ― Așa mă cheamă, zic. ― Să știi că nu e rău, spune într-un târziu și pleacă, mormăind niște rime ale unui poem nenăscut. Nu-mi aduc aminte mai multe, Botta era o poezie, mă uitam din culise cum juca și ceea ce m-a fascinat la el, ca și la Marcela, ca și la Beligan, ca și la ceilalți mari actori ai generației de aur, era felul special de a rosti, atât de diferit de al nostru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Marcel răcnește năprasnic, dărâmă scara, Chiril cade ca un sac de cartofi și-și rupe mâna, iar publicul rămâne mut la o scenă incredibilă: Birlic fugărit dintr-un arlechin în altul de către regizorul spectacolului, însuși Sică Alexandrescu, care văzuse din culise tărășenia, pusese mâna pe un măturoi și se jura, răcnind și el cât putea, că-l omoară pe vinovat. Dacă este o minciună, vă mint și eu, dar povestea circula prin teatru și nu o spuneau niște neica nimeni, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]