926 matches
-
reprobabilă moralmente de vreme ce nu aduce nicio reparație. Mai multe decât numărul victimelor (împușcați, încarcerați, persecutați, discriminați, marginalizați), procedurile represive în sine sunt suficiente pentru a califica regimul politic. Responsabilitatea politică a societății române nu e propoțională cu numărul victimelor, așa cum culpabilitatea penală nu e în funcție de datele statistice. Singura întrebare pe care o putem pune referitor la aceste cifre nu are conotații etice și ține mai curând de științele sociale: victimele totalitarismului au fost mai multe sau mai puține decât beneficiarii socialismului
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
trecutului recent marcat de totalitarism, această unanimitate intelectuală, paradoxal, nu este însoțită (așa cum s-a întâmplat în societatea germană sau italiană de după al Doilea Război Mondial) de formularea mai întâi de toate etică și nu neapărat juridico-politică legată de "problema culpabilității" (die Schuldfrage 48), fondată pe certitudinea că "fiecare persoană este coresponsabilă pentru felul în care este condusă"49. De asemenea, modul în care experiența individuală și socială a cincizeci de ani de comunism este reflectată, tratată și valorizată la nivelul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
într-o primă etapă cu statul național-socialist, înainte de a lua distanță și de a se replia într-o sferă privată, au revendicat după înfrângerea regimului, statutul de victime, sperând să joace astfel un rol social în perioada postbelică. După Jaspers, culpabilitatea acestei categorii de intelectuali, cercetători, artiști și universitari, care afirmau că au creat bunuri spirituale de valoare în domeniul lor de competență și că au păstrat autenticitatea tradiției culturale germane, era aceea de a fi gândit prin refuzul clasificării poziției
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
lui Ceaușescu și a câtorva membri din vârful ierarhiei partidului, niciun român nu pare să se simtă responsabil sau nu este considerat a fi responsabil pentru epurarea și/sau eliminarea elitelor tradiționale. Astfel, nu numai că dezbaterea publică asupra "problemei culpabilității" devine imposibilă, dar politicienii și intelectualii ajung să pună în scenă un mit global al rezistenței și al dizidenței menit să legitimeze atașamentul lor recent față de valorile democrației. Ei se comportă astăzi ca și cum ar fi fost în mod secret democrați
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
permanente și o justificare pentru acțiunile preventive de orice fel"36. Necesitatea unei "acțiuni preventive" a fost invocată de diverse categorii ale elitei, mai ales de către militari, în aproape toate democrațiile europene năruite în perioada dintre cele două războaie. Teza "culpabilității elitelor" a fost expusă de Nancy Bermeo cu ajutorul unei bogate documentații. Contestând teoria lui Lipset despre "elementele prealabile democrației", ea demonstrează că responsabilitatea pentru prăbușirea democrației revine elitelor: cu excepția Germaniei (unde regimul se năruie în 1933), în restul țărilor europene
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
state. Ceea ce se întâmpla într-un stat vecin era adeseori luat ca model ce putea fi copiat, ca o previziune sau ca un destin ce trebuia evitat. Acțiunile elitelor pot fi înțelese numai privite în context temporal și geografic 37". Culpabilitatea elitelor a fost subliniată și de către Jack Goldstone, pentru care prăbuțirea regimului sovietic în 1989-1991 s-a produs de sus în jos. Reamintind teoriile mai vechi ale lui Tocqueville, Theda Skopol, Gurr și Moshiri, Goldstone afirmă: "Demontarea vechiului regim începe
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
greșit, însă, fă-o din “umbră”, pentru ca relația să aibă continuitate. Există unele lucruri, care este mai bine să nu fie discutate, ci doar făcute, urmărindu-se rezolvarea “problemei” și nu căutând vinovații, altfel, se cade în cealaltă extremă, a culpabilității, ce inhibă cursul natural de “neutralizare” a situației. Am auzit de femei care au devenit alcoolice din momentul în care au aflat că sunt înșelate sau părăsite. Și mai ales dacă acestea erau la o vârsta “înaintată”. Când credeau că
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
credeau că nu mai au șanse de a putea lua o relație de la capăt. Își amorțeau sufletul rănit, însă, de fapt și-l răneau mai mult, prin faptul că a doua zi o luau de la capăt, cu aceleași sentimente de culpabilitate și de frustrare. Este o reacție oarecum “normală” a unei femei “trecută”, în vârstă, și cu visele spulberate de un “măgar”, căruia i-a dedicat “viața”. Ce poate face o femeie când se simte “ofilită” de vreme și părasită de
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
epoca naționalistă în care prevalentă era paradigma triumfalist-eroică a trecutului național, memoria colectivă fiind meta-narativa unui destin istoric glorios, în paradigma regretelor specifică vremurilor postnaționaliste avem de-a face cu o memorie colectivă vinovată, măcinată moral de o conștiință a culpabilității istorice. Etica europeană postnaționalistă a memoriei inspirată de politica regretelor presupune o memorie națională cu mustrări de conștiință, impulsionată de o voință de pocăință în efortul de eliberare catharctică de greșelile trecutului prin spovedania publică și asumarea oficială a păcatelor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
curentele literare, dar mai ales literatura sovietică, abundentă în epocă. Ziua și cartea. Personaje, aspirații și scenarii diverse îmi aglomerau universul interior de copil. Dependentă de lectură, îmi percepeam adicția cu vinovăția oricărei plăceri interzise. Trăiam cu tot mai intensă culpabilitate dorința de-a părăsi familia și satul natal, înlocuind realitatea lor cu mai frumoasa lume livrescă. Fără rădăcini și modele în istoria familiei sau a comunității, de unde dorința de carte? Am descoperit, ulterior, în Niculae Moromete, personajul lui Marin Preda
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Prezervativele erau o raritate, ca orice marfă de contrabandă. Anticoncepționale evident nu existau, iar întreruperile de sarcină erau ilegale, situația fiind foarte apăsătoare. Apăreau evident foarte multe sarcini nedorite. Toate acestea marcau puternic relațiile, fiind încărcate de un sentiment de culpabilitate. Cât despre prietenii din perioada treptei întâi, când eram la Liceul "Emil Racoviță", unde nu pot spune că eram foarte adaptat, pot vorbi mai mult despre grupul de prieteni din cartier, unde erau și fete, dar majoritar eram băieți. Era
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
raport; • perlaborarea: raportul este predat. Pentru Jaques, "perlaborarea constă, pentru consultant, în a atrage atenția asupra naturii rezistenței (tratând problemele resimțite ca dureroase). Actul esențial al analistului ține de sesizarea oportunităților de a elucida, în situația specifică, semnificațiile sentimentelor (teamă, culpabilitate, suspiciune etc.) care constituie fundalul dezagreabil al anxietăților prezente. În caz de succes, remarcele sau interpretările propuse le permit membrilor grupului să exprime sentimente reprimate uneori de ani întregi și astfel să dezvolte o atitudine nouă față de problema studiată (Dubost
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
inconștient al conducerii între o conducere "obiect bun" (cea din atelier) și o conducere "obiect rău" (cea care participă la negocieri). Jaques (citat de Amado și Guittet, 1975) scrie: "Cu cât conducerea făcea mai multe concesii, cu atât muncitorii resimțeau culpabilitatea și teama anxietății depresive și se repliau în atitudini paranoide ca mijloc de a evita anxietatea depresivă". Aceste atitudini, care nu erau explicitate, au fost discutate deschis. Pentru Amado și Guittet, ele au adus un control mai amre asupra relațiilor
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
etc. b. Anxietatea de separație - apare în jurul vârstei de doi ani și se manifestă în special față de mamă, sau față de persoane ce o substituie. c. Anxietatea morală - apare ca teama de pedeapsă și ca o trăire deosebită a sentimentului de culpabilitate, de vinovăție permanentă. Asistentul social va încerca să înțeleagă posibilele cauze ale acestui tip de anxietate. În acest sens va folosi diferite tehnici terapeutice. 8. Gradul de sociabilitate De regulă se manifestă diferențiat, în funcție de personalul care se află în fața copilului
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
afectiv de bărbatul pe care Îl iubește și față de care manifestă o grijă aproape maternă. Veta luptă, potrivit propriei mărturisiri, cu presimțirile: m-am bătut cu gândurile toată seara”. Spovedania ei, străbătută de căință și de un anume sentiment de culpabilitate (n-ar fi trebuit să plece la Iunion), e o adevărată tiradă rostită pe nerăsuflate, o declarație pătimașă de amor prin care-și recâștigă amantul. Jupân Dumitrache, spirit pragmatic, Încearcă să-i pulbere Îngrijorarea, considerând că cel mai mare rău
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nimic, n-am auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu...”), refugiată În zona lăuntrică („Nu puteam să-mi iau gândul de la pușcă. Mă gândeam: dacă s-o descărca, Doamne ferește!...”) a proiecțiilor catastrofale augmentate de un nejustificat sentiment de culpabilitate: „Da de ce nu i-am spus...”; „de ce nu l-am rugat...”; „la ce am plecat...”). Monologul ei interior, centrat pe Îngrijorarea pentru viața lui Chiriac, este sintetizat și redat narativ. Presimțiri are și Mița Baston (din D-ale carnavalului), confirmate
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
fi publică, afară de cazurile când interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul se referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor. 2. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni penale este prezumata a fi nevinovată cât timp culpabilitatea să nu a fost stabilită în mod legal. 3. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni penale are dreptul, în condiții de deplină egalitate, la cel putin următoarele garanții: a) să fie informată în cel mai scurt termen, într-o
DECIZIE nr. 148 din 27 octombrie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123152_a_124481]
-
impusă: ... (i) a fost executată în întregime sau este în curs de executare; (îi) a fost grațiata sau amnistiata în totalitate sau pentru partea din sancțiune neexecutata; (iii) nu mai poate fi executată datorită prescripției; c) dacă instanța a constatat culpabilitatea autorului infracțiunii, fără să pronunțe sancțiunea. ... 2. Totuși un stat contractant nu este obligat, cu excepția cazului când el însuși a solicitat urmărirea, să recunoască efectul ne bis în idem, daca faptă care a dat loc judecății a fost comisă împotriva
ORDONANTA nr. 77 din 30 august 1999 pentru ratificarea Convenţiei europene privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125177_a_126506]
-
politic nu are de ce să se simtă solidar cu un Înaintaș pe care să-l scuze. Ba, dimpotrivă, acest sistem Îi permite să arunce vina, de cele mai multe ori, asupra celui pe care l-a Înlocuit. Dacă președintele Chirac a recunoscut culpabilitatea Franței În Holocaust, spre deosebire de Mitterrand, care n-o făcuse, poate și din cauza legăturilor sale din tinerețe cu regimul de la Vichy, este fiindcă el reprezintă partidul gaullist, moștenitor al onoarei de a fi rezistat. Solidaritatea e firească pentru o generație sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
întreba „ce s-o fi întâmplat cu Lizzie Scherer?“. Îi eram atât de recunoscător pentru declinul ei, încât acest simplu fapt a făcut-o să „supraviețuiască“ în mintea mea. Dar biata fată nu mi-a insuflat niciodată un sentiment de culpabilitate. În memoria mea, imaginea ei poartă o aură de curaj și adevăr. E poate unica femeie (cu o singură excepție) care nu m-a mințit niciodată. Iar amintirea suferințelor ei îmi inspiră adeseori un soi de duioasă plăcere, în timp ce gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atașat de mine, lucru pe care-l prețuiesc. Unul dintre rezultatele generozității și bunăvoinței sale cu adevărat remarcabile este vădit de faptul că, deși sunt conștient, în mod obiectiv, de purtarea mea urâtă față de el, nu încerc nici un sentiment de culpabilitate. Și aceasta pentru că Perry nu mi-a reproșat niciodată nimic. După cum, pe de altă parte, m-am simțit întotdeauna vinovat față de șoferul meu Freddie Arkwright, pentru că o dată s-a rățoit la mine. Protestele lui m-au făcut să mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Freddie Arkwright, pentru că o dată s-a rățoit la mine. Protestele lui m-au făcut să mă simt vinovat, și nu faptul că l-am lăsat să mă aștepte ore întregi flămând, în timp ce eu mă ghiftuiam la Connaught Hotel. Sentimentele de culpabilitate încolțesc mai mult din acuzații, decât din greșelile în sine. Azi am cules flori de pe stâncile mele. Am încropit un buchet amestecat din valeriană, limba peștelui și licheni de mare albi. Lichenii au o mireasmă pătrunzătoare și plăcută. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înclin în fața lui atât cât să-l împac, dacă ar fi fost dispus să ierte, dar nici chiar atât încât să par laș, în cazul când ar fi preferat să se lupte. Nu puteam decât să sper că simțul de culpabilitate al lui Ben o să-i domolească instinctele agresive. Referirea emfatică la „vărul și prietenii mei“ fusese ideea lui James, deși afirmația falsă că fuseseră prezenți pe tot parcursul deținerii lui Hartley îmi aparținea. James gândea că prezența vagă a unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu mine, în tăcere. Prezența mea, liniștea mea, sunt tămăduitoare. Cu nimeni altcineva nu s-ar putea plimba și plimba cu atâta calm“. (Acest din urmă gând era, probabil, pe deplin justificat.) Desigur, furia îmi era alimentată și de sentimentul culpabilității. Răspunderea mea pentru moartea lui Titus, care îmi copleșea mintea, luase acum următoarea formă: nu l-am avertizat niciodată asupra primejdiilor mării în acele locuri. Și de ce? Din vanitate. Îmi aminteam cu precizie de prima zi când eu și Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încă puțin, voi descoperi că, până la urmă, am reintrat în lumea bătătorită a celor ce și-au revenit după o grea pierdere. Doar aveam propriile mele necazuri și trebuia să supraviețuiesc. Nu era momentul să-mi las spiritul ciuruit de culpabilități și de dureri sfâșietoare. Așa încât nu mă gândeam la el și la faptul că murise. Dar o fantomă cenușie, îmbibată de apă, se înălța întruna în mintea mea, deși o alungam nemilos, cu vehemență. Uneori, aproape mi-era teamă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]