4,021 matches
-
folosite pentru diferențierea lexicală (date și dăți, Doamne și domnule, torn și turnez), interferențele dintre flexiunea nominală și cea pronominală (studiu în care se discută și extinderea construcțiilor de tipul fetei acestea - în oralitatea neîngrijită - sau nimeni altuia - în scrisul cult); de asemenea, sînt semnalate informațiile prețioase asupra morfologiei dialectale furnizate de vechile gramatici românești. Se discută, în contextul fenomenelor de omonimie totală sau parțială, statutul așa-zisului "gen comun", ilustrat în română mai ales de unele epitete depreciative populare (un
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
formelor de perfect simplu cu -ră- la singular (el cîntară), ca și a celor cu desinența -i la persoana a II-a singular (tu cîntasei); folosirea condiționalului cu valoare de trecut în textele vechi, mai ales în traduceri, sub influență cultă; originea formelor de imperativ negativ nu du, nu fă, nu zi; utilizarea gerunziului adjectivizat (șovăindă) și, mai recent, a participiului adverbializat fost (țări fost comuniste). Este descrisă combinarea adverbului mîine cu timpuri din sfera trecutului, în scopuri stilistice (marcînd perspectiva
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
fă, nu zi; utilizarea gerunziului adjectivizat (șovăindă) și, mai recent, a participiului adverbializat fost (țări fost comuniste). Este descrisă combinarea adverbului mîine cu timpuri din sfera trecutului, în scopuri stilistice (marcînd perspectiva interioară asupra evenimentelor narate); sînt culese numeroase adverbe culte cu sufixul -e, din limba secolului al XIX-lea (certe, exclusive, recte, respective - ultimul e cel mai cunoscut, datorită lui Marius Chicoș Rostogan !), evocîndu-se și valoarea mai generală de marcă adverbială a finalei -e. Ultimele articole se ocupă de prepozițiile
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
îndeletniciri". E înregistrat în dicționar și adjectivul de proveniență participială dedicat "(Despre oameni) Care se consacră unei îndeletniciri", fără a se preciza dacă acesta poate fi folosit singur sau doar cu un complement care să indice ținta consacrării; în uzul cult, este totuși exclusă folosirea fără un complement în cazul dativ (dedicat cercetării, dedicat păcii etc.). Pentru întreaga familie lexicală se indică în dicționarele noastre o dublă etimologie: latina (model pentru formă: dedicatio, dedicare) și franceza (sursa sensurilor moderne: dedication, dédier
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
cea mai înaltă încununare a valorii" (clipa.com). Spre deosebire de cuvintele vechi, multe neologisme se specializaseră în română pentru denumirea unor concepte mai restrînse, ceea ce le făcea utilizarea mai puțin conotativă, dar mai precisă. Înmulțirea prin calchiere a sensurilor unor termeni culți le anulează acestora unul dintre avantajele fundamentale.
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
crizează lumea când mă vede cu veriga în buză și am scos-o, hai să găsim altă modalitate de a-i face să crizeze (jurnale.ro). Cam iritant prin aspectul său de termen tehnic și prețios (derivat de la un termen cult, modern, pe tiparul verbelor în -a care primesc sufixul -ez în conjugare), noul cuvînt nu e totuși o formație greșită. Apariția sa e chiar explicabilă, în măsura în care zona lexicală a afectelor este întotdeauna susceptibilă de inovații, din nevoia psihologică a vorbitorilor
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
considerăm că singura formă acceptabilă a numeralului cu valoare substantivală sau pronominală ar fi unu (în exemple ca: Va fi ales doar unu din cei o sută de candidați). Or, o asemenea normă e foarte departe de practicile scrisului românesc cult. Într-o lucrare de referință care din fericire nu trebuia să fie concisă și care se bazează pe sute de citate - dicționarul academic (Dicționarul limbii române - DLR, Tomul XII, partea a 2-a, Litera U, 2002) - , se consideră cu dreptate
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
se poate disocia perfect, valorile fiind în bună măsură suprapuse). Opoziția dintre formele unu și unul ține în acest caz nu de specializarea gramaticală sau lexicală, ci de registrul limbii, corespunzînd păstrării lui -l final din articolul horărît, în limba cultă scrisă, spre deosebire de pierderea lui în vorbirea orală și populară (omul / omu'). Așadar, chiar dacă rostim în genere Am adus ziaru', sau A intrat unu din zece, vom scrie, potrivit codului limbii standard, Am adus ziarul și A intrat unul din zece
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
utilizare în care esențială este efemeritatea momentului prezent, accentul căzînd pe ideea de provizorat ("deocamdată"), pe implicarea unei schimbări. Semnificațiile contextuale ale adverbului se regăsesc într-o sinonimie bogată, putînd fi exprimate de mai multe cuvinte și expresii populare sau culte deopotrivă (deocamdată, pentru moment - calc din fr. ,pour le moment", pînă una-alta etc.). Cum în dicționarele noastre adverbul este tratat în cadrul articolului despre adjectivul momentan, indicațiile etimologice îl privesc mai ales pe acesta, care ar proveni - prin etimologie multiplă
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
că ,sprijinul exterior" acționează și astăzi, cînd momentan apare, în Internet, în multe texte tehnice sau publicitare, traduse ori imitate. Oricum, adverbul momentan - care are avantajul unei forme scurte și transparente - este extrem de folosit astăzi (în vreme ce adjectivul, preferat de stilul cult și de dicționarele noastre, este destul de rar), în limbajul curent oral, dar și în scrisul jurnalistic: Momentan, la noi au luat o pauză de ecran" (EvZ TV 23-29 dec 2005, 8); , Momentan, el se află în stare de arest" (EZ
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
ceea ce am păstrat în amintire de la ele, dansurile orientale stilizate ale coregrafei Nawal mi s-au părut situate într-o zonă ingrată: nici la originea lor frustă, autentică, nici complet preluate, cu fantezie, ca punct de pornire pentru un dans cult. Ele păreau rămase undeva într-o zonă de amatorism, cu toată dexteritatea mișcărilor executate de dansatoare din bazin și cu toată amploarea costumelor vaporoase, cam kitsch-oase în combinația de culori și multe lucrate și cu fir auriu, cum ne spune
Orient francofon by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10972_a_12297]
-
material am și scos și tipărit cu un studiu în nr. 3 din Ephemeris Dacoromana) sunt de așa natură că, din pricina puținelor zile de admisiune, nu pot culege tot materialul ce ar fi absolut necesar pentru încheierea studiului început asupra cultului catolic în Principate. În scurtul timp ce mai rămâne, singura posibilitate mai este fotografierea. Aceasta însă necesită o cheltuială care întrece cu mult mijloacele ce ne pune la îndemână Academia. Nu mă îndoiesc că, în cazul când vă va fi
Întregiri la bibliografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/11007_a_12332]
-
di "Stato allargato" più pregnanți. Îl Quaderno 6 - ricordiamo - è datato 1930-1932, è un quaderno miscellaneo, composto quasi completamente da testi B. Vediamo alcuni brani șu Stato e società civile. Q 6, 87, 762-3: "...l'iniziativa giacobina dell'istituzione del culto dell'"Ente supremo", che appare pertanto come un tentativo di creare identità tra Stato e società civile, di unificare dittatorialmente gli elemenți costitutivi dello Stato în senso organico e più largo" (Stato propriamente detto e società civile). Q 6, 88
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
manelelor. Le tîrnuiește de la înălțimea sa culturală și se uită ca la niște muște de hoit la vedetele genului. Guță, Adrian, fostul Copilul Minune, devenit Adi de Vito, Costel Salam și alți grei ai manelei sînt zburătăciți de reprezentanții culturii culte, de parcă ar fi purtători de gripă aviară. Cînd am auzit de Ziua Națională la ProTV imnul României manelizat, mai întîi mi-a sărit țandăra. Îl mai aud o dată, începe să mă amuze; îl aud a treia oară și mă trezesc
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
ciupiți, pînă în '89, nu pe discurile de la Electrecord, ci pe casete clandestine în care cînta Bidineaua și alte cîteva vechi compoziții, măscăricioase, cît se poate de țigănești. Astea însă făceau parte din patrimoniu. Să mă ierte oamenii de cultură culți care mitraliază manelele, dar înainte de a le refuza, ar trebui să le și asculte.
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
Balsam de Canada, Premier, 2005, pe care o pură întâmplare l-a redat circuitului editorial. în vara acestui an, în Elveția, în locuința medicilor Ana-Maria și Edgar Nicolau-Roth - doi intelectuali iubitori de artă și literatură -, am cunoscut o distinsă doamnă, cultă, de o vitalitate invidiabilă, tânără sufletește și optimistă, în ciuda celor 90 de ani pe care i-a împlinit la 30 septembrie 2005. De o rar întâlnită luciditate, doamna Elena-Georgeta Roth, medic de asemenea, evoca trecutul apropiat sau mai depărtat cu
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
El se scurgea undeva spre infinit...” Astfel se încheie jurnalul Laurei, eroina romanului „Ultima piruetă”, de Vavila Popovici. Laura se află pe patul de moarte, la spital, cu diagnosticul de pericardită cronică constrictivă. Este o doamnă trecută de maturitate, distinsă, cultă, misterioasă. Soțul ei, Alec, a fost cândva profesor universitar, apoi profesor într-un sat de pe lângă capitala țării. Cei doi locuiesc într-un mare oraș din Muntenia, unde au revenit după ce el a dobândit casa părintească luată de comuniști și dăruită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
unică pînă acum în peisajul nostru artistic: o expoziție de factură muzeală, cu lucrări de primă mărime, de la Aman, Grigorescu și Andreescu pînă la Arthur Segal, Marcel Iancu și Mattis Teutsch, dar una destinată pieței. Acoperind un secol de pictură cultă românească, de la 1840 și pînă la 1940, această expoziție inaugurează o nouă etapă în cercetarea și valorificarea patrimoniului artistic național, și anume pe aceea care elimină diferențele și suspiciunea dintre piața de artă și atitudinea academică față de obiectul artistic. Puse
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
Ele sînt un fel de placă turnantă a expoziției, făcînd trecerea de la portretul votiv la potretul de șevalet, de la biserică la lumea laică, de la Orient la Occident, de la postbizantinism și levantinism la antropocentrismul european. După care urmează, exclusiv, experiențe artistice culte. Deblocat, eliberat, spiritul picturii românești devine european, dinamic, animat, cu vocația experimentului și a insurgenței, iar consecințele sale nemijlocite au fost mișcările avangardiste care au șters orice granițe ale vîrstelor culturale pe un spațiu european vast. Aici, România este integral
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
spus dascăli, că eram de-o seamă) mi-au fost prietenii mei, Radu Petrescu, Costache Olăreanu... Ei au funcționat ca un fel de busolă. Mi-au arătat nordul. Și de la ei, care erau oameni citiți (noi n-am fost neapărat culți, livrești, am fost doar oameni care au citit), am învățat să descopăr literatura. Asta mi-a plăcut să fac, am știut de la zece ani că o să fiu scriitor. A, sigur, am ocupat de-a lungul timpului și cîteva funcții, dar
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
și-au restrîns funcția. În lunga perioadă de transformare pe care o traversează, asemenea cuvinte sînt percepute ca simple ticuri verbale, clișee mai mult sau mai puțin supărătoare. Adjectivul propriu a devenit în multe cazuri un simplu echivalent - în limbajul cult, în stilul scris, mai ales în cel publicistic - al posesivului său ori al genitivului lui (ei). S-a produs astfel o diferențiere funcțională (întîlnită și la alte adjective) între un sens denotativ în postpunere (casa proprie) și unul pragmatic, stilistic
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
fugă, marile mituri, le plasează la întîmplre, ca efecte, el scrie, scrie, nu are frînă, nici sită". Și o distanțare amicală, dar suficient de fermă în raport cu suveranitatea tehnicii în creația unui important poet, membru al confreriei cerchiste: "Doinaș e foarte cult, autentic cult: pe el îl pîndește, după a mea părere, un pericol al perfecțiunii de formă; al stilului în sine; involuează spre mistere, dar, de la un anume prag, aventura lui printre cuvintele lui ne depășește; rămîne singur, la adîncimea aceasta
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
trenul, ca băieții de cartier când îi înjuri de mamă. Habar n-au de povestea asta, că întâi evaluezi critic și apoi te arunci la opțiuniť, sunt limpede și calm, calm like a bomb, Ťlor le place să citească, sunt culți, au cultură generală, știu cine a fost regele Carol. Dar, cu cât citesc mai mult, cu atât se încuie mai tare, folosesc cărțile ca să-și justifice prejudecățile, ce om era tata, ce bărbat regele Carol.ť" (p. 206). Acestea fiind
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
maiou, cipilică, trening, sticlă de coniac. De fapt, aceste mesaje publicitare au un dublu destinatar: pentru vînzarea produsului (bere, coniac ieftin, credite etc.), se adresează chiar mediului pe care îl reprezintă; prin accentuarea semnalelor, se adresează însă și unui spectator cult, care urmează să aprecieze performanța estetică, autenticitatea mimesisului, fibra caragialiană a portretizării mitocanului. Umorul - care ține în parte de situație, în parte de limbaj și care poate atrage în grade variabile atît pe consumatorul interesat cît și pe contemplatorul estet
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
de fiecare dată, cât de mare este golul informației - lipsa materialelor de propagandă chiar generală și, În special, lipsa traducerilor credibile. Prin ce ne facem cunoscuți? Poate că este complexul de inferioritate al unei culturi mici ( În sensul de „cultura culta'), apărută târziu și exprimată Într-o limbă „folclorică', din care cauza recurgem mereu la un pat a lui Procust, valorile noastre indiscutabile fiind În permanență judecate prin prisma acceptabilității lor de către străini. Adică, un argument mercantil de ce se caută, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]