2,188 matches
-
da, îmi aduc aminte de zapisul întocmit la 22 noiembrie 1660 (7169), în care se scrie: „Adecă eu, Vasilașco ce-au fost spătar, ficiorul lui Ureche vornicul,...am vîndut a meli drepte două dugheni, pre Ulița Rusască, la Blănari, dumisale cumnatului nostru, lui Chiriiac, și surorii noastre, Alexandrei”. Și ce martori a avut la această vânzare! Tot unul și unul: „Unchiul nostru dumnealui Toma Cantacuzino mareli vornic de łara de Gios, și Ion Prăjescul marele vornic de łara de Sus, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fi în capul tău, fiule, dar ceea ce nu știi este faptul că între 11 iunie 1754 și 5 iunie 1757 pe aici a trecut pârjolul, care n-a iertat nici dugheana lui Locman. Focul a trecut tocmai după ce „Ștefan curălariul”, cumnatul lui Locman, a meremetisit dugheana închiriată de la „gerah”. Uite ce spune Locman la 5 iunie 1757 (7265): „Și după ce au făcut cheltuiala...s-au tîmplat și au arsu tîrgul și-au arsu și dugheana mea; Și rămîind locul fără dugheană
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o slujbă nepotrivită. Asta se întâmplase vara trecută, însă, între timp, Helen nu reușise să-și găsească un serviciu. Așa că o lălăia prin casă, enervând-o pe mama pe care o bătea la cap să joace cărți. —Helen! Lasă-ți cumnatul în pace! s-a auzit vocea mamei. Apoi, a apărut și ea în capul scărilor, lângă Helen. îmi fusese teamă de întâlnirea cu mama. Aveam senzația că am un lift în piept. Un lift care scăpase de sub control și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
optim, superbă dimineață de vineri, deja vineri, în goana bezmetică a calendarului și vorbelor. Așa că nea Gică Teodosiu receptase fără întârziere apelul trimis către tov Titi, o sunase imediat pe Liliana, de la depozitul special, fiica tovarășului Vlăduț, șeful serviciului special, cumnatul Smarandei, directoarea magazinului pentru persoane speciale, cu care se avea bine Teodosiu Ortansa, sora șefă la spitalul special. Codul funcționa. Într-adevăr, au stabilit cu precizie când să vină, cum să facă, ce să aducă, cât unde care. Vorbele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să ofere o încheiere. Într-o dimineață, când colectivul era acaparat de fericita temă nouă: papucii bulgărești. Tot orașul stătuse la coadă ore întregi, cu gândul la iarna viitoare. Gina apucase să ia cinci perechi, pentru soră și mamă și cumnat și nepoțel. Foarte buni, îmblăniți, călduroși, vor prinde de minune în genocidul iernii viitoare. Nicidecum, susținea Tirbușon, put de trăsnește. Anatol Dominic Vancea Voinov părea foarte atent la academica polemică, dar nu se știa dacă la asta se referea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
interzis efort fizic prelungit și deplasări pe teren. E bine? se învioră Marga. — La vechiul serviciu n-au vrut să mă reprimească după ce m-am îmbolnăvit. Ați redus de la gradul doi la trei, trebuia să reintru undeva. Am rugat un cumnat să-mi găsească ceva. Greu cu boala, greu de tot. Mai am doi ani până la pensie... — Numai Institutul de recuperarea forțelor de muncă ar putea aproba să te reîncadrăm la graduldoi. Du-te la ei. Zic să încerci la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a conchis tanti pe tonul ei afectat, potențându-și vulgaritatea vorbelor de la urmă cu un fel de zâmbet în ochi, perceptibil sub ochelarii de vedere. Gata, mamă, nu vrei să terminăm discuția asta? a intervenit în sfârșit fiu-său și cumnatul meu. Bine, mamă - dacă la tine-n casă nu-mi dai voie să vorbesc, o să tac - uite-așa! Doamna și-a cusut buzele. Zina și-a golit dintr-un schluck paharul de vin, pe urmă s-a refugiat în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
împiedice căsătoria. Zvonurile și acuzațiile false încep să se răspândească din ziua în care eu și Mao ne-am căsătorit. Eu am zdrobit multe inimi. În timpul și după ceremonie, un număr de tovaăși și oaspeții noștri de onoare, inclusiv fostul cumnat al soțului meu, Xia Zhen-nong, încep să bârfească despre „sănătatea în declin” a lui Mao. Cu glas tare. Uitați-vă la tovarășul președinte, a ajuns să depindă de băutură pentru a-și da un imbold la energie. Încep să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
enigmă pèrului inelat al fetei de pe culoar! în compartiment se iscè foialè, oamenii cautându-și bagajele, îmbrècându-și hainele, eu ajutând o femeie în vârstè sè-și dea jos geamantanul, mè roagè s-o ajut cu geamantanul pânè pe peron, acolo o așteaptè cumnatul ei, oferindu-mi amènunte despre cumnat, despre sora ei, despre nepoți, despre pisică rèmasè singurè acasè, Bine! acceptând, pe peron trebuie sè mè întâlnesc și cu dezlegarea enigmei mele, dar am trișat, nici nu m-am mai gândit la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
culoar! în compartiment se iscè foialè, oamenii cautându-și bagajele, îmbrècându-și hainele, eu ajutând o femeie în vârstè sè-și dea jos geamantanul, mè roagè s-o ajut cu geamantanul pânè pe peron, acolo o așteaptè cumnatul ei, oferindu-mi amènunte despre cumnat, despre sora ei, despre nepoți, despre pisică rèmasè singurè acasè, Bine! acceptând, pe peron trebuie sè mè întâlnesc și cu dezlegarea enigmei mele, dar am trișat, nici nu m-am mai gândit la ea, Trenul încetinește vizibil, se vèd primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Trenul încetinește vizibil, se vèd primele case de la intrarea în oraș, podul de fier, ștrandul pustiu, parcul cu castani, ținând în mâini geamantanul vechi al doamnei în vârstè pe care m-am oferit s-o ajut, ea, vorbind întruna, despre cumnatul ei, despre sora ei, măi tânèrè decât ea, despre pisicè, o cheamè Ludovic, e motan! Gară de est! uitându-mè peste umèr, pe culoar, cèutând capul cu pèrul inelat, n-o vèd, unde o fi dispèrut?! încerc sè-mi amintesc de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
m-a întrebat despre liceu, trenul, frânând, intrè în garè și, purtat de șuvoi, urmèresc șirul celor ce coboarè, mi-am pus rucsacul pe umèr, în mână dreaptè țin geamantanul femeii vârstnice, o ajut sè coboare, ea cèutându-și din ochi cumnatul, eu cèutând-o din ochi pe fatè, urmèrind-o pe bètrânè care, cu pas vioi, se îndreaptè înspre un bèrbat în pardesiu, eu cu geamantanul dupè ea, Când dau cu ochii de tatèl meu, care mè aștepta lângè coborârea subteranè, dupè expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
știe! E boală grea să nu mai știi cine ești! * — Cine să fiu? Sunt eu! Au ridicat toți capetele, te privesc. — Eu sunt, ce Dumnezeu! Nu vedeți că sunt eu, eu, eu, eu! Ei tac. — Sunt eu, fiul, fratele, nepotul, unchiul, cumnatul vostru! Fețele Încordate din jurul mesei se uită la tine prin sticlă. Ea zâmbește trist, dă a lehamite din mână: — Ce bine ar fi să fii tu, dar n-ai cum! Dacă ai fi tu, n-ai fi aici, cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sufletul. Doar atunci când îi prindea privirea și pleoapele ei cădeau repede, tremurarea aceea de gene i-o simțea în podul palmei, ca și cum ar fi pus mâna pe o pasăre gata-gata să zboare. Înainte de cafea îl întrebase din ochi pe Asvadur. Cumnatul său îi răspunsese cu un zâmbet încurajator. După cafea o ceruse de soție pe Mariam. În prima noapte, după ce deschisese ușa iatacului, o găsise stând în genunchi, lângă pat. Se oprise descumpănit. În lumina candelei, părul ei negru avea reflexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-nceput, ai noștri n-or liberat toate ocnele și lagărele rusăști - și dacă azi-mâne se-ntoarce domțători? ; și-și vede cu ochii, mormântu’? ; cu, pe cruce, anul morții lui, 1941? Nu moare el, de-adevăratu’ și de inimă ră? Ca on cumnat de-al meu, frate cu Domnica: se-ntoarce din Războiul cel Mare, de la Nemți, unde-o căzut el prinzioneri’ și, când vede că fimei-sa-l Îngropase-n țintirim și-i pusese și cruce, cu anu morții lui, de-acum vreo trii-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și Romeo nu se-ndură să creadă una ca asta. Cine? Nea Petrică? Ie om ca lumea nea Petrică. Se știu, se cunosc de-a fir a păr. Vecini și prieteni acolo la Câmpulung, laolaltă cu neamuri, părinți și frați, cumnați și veri, nu ca aicea, în Bucureștiu’ ăsta în care te pierzi și te rătăcești printre străini... Vlăduț îl știe mai bine pe taică-său și spune oftând că și el, de felul lui, e cam rău și căpățânos când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spune, să pun capăt rătăcirii mele. Nishapurul a fost primul meu popas În viață, nu-i În firea lucrurilor să fie și ultimul?” Acolo va trăi de atunci Înainte, Înconjurat de câțiva apropiați, de o soră mai mică, de un cumnat Îndatoritor, de nepoți, de o nepoată, mai ales, care va căpăta cea mai mare parte din trandrețea lui tomnatică. Înconjurat, de asemnea, de cărțile sale. Nu mai scrie, dar citește neostenit operele maeștrilor săi. Într-o zi În care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Da, am luat, fii liniștit, și imediat mama copilului urcă, Îl luă În brațe, spuse Adio, copilul meu, că n-o să te mai văd, deși asta nu era adevărat, pentru că și ea urma să meargă În căruță cu sora și cumnatul ei, dat fiind că nici ei trei, cu toții, n-aveau să fie prea mulți pentru ceea ce era de făcut. Mătușa nemăritată nu voia să se despartă de călătorii care nu aveau să se mai Întoarcă și se Închise În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
S-a sfârșit. Mama copilului Își adăpostea pentru ultima oară fiul mort În culcușul brațului său stâng, mâna ei dreaptă ținea pe umăr lopata și sapa pe care ceilalți le uitaseră. Să mai mergem un pic, până la frasinul acela, spuse cumnatul. În depărtare, pe o coastă, se distingeau luminile unei așezări. După călcătura catârcei Își dădeau seama că pământul devenise moale, trebuia să fie ușor de săpat. Acest loc mi se pare bun, spuse În sfârșit bărbatul, copacul ne va servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tot așteptând zadarnic, să cheltuiască și bruma de rest înainte de a afla vreo ocupație, și să se pomenească într-o bună zi vagabond prin străini. ― N-aș vrea să-ți spulber iluziile, ― zise Grigore aproape gata primenit, ― dar bunul meu cumnat nu prea e omul în care să-ți poți pune toate nădejdile. E foarte simpatic, un suflet minunat, numai că-i cam lasă-mă să te las. Doar dacă nevastă-sa s-ar ține de capul lui poate că s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satului Babaroaga, e moșia nevestei mele, două mii cinci sute de pogoane, și ține până la drumul ce se vede mai devale, între Găujani și Bîrlogu. Dincolo de proprietatea Nadinei, spre Valea Câinelui și în jos până la satul Lespezi, e moșia Lespezi a cumnatului meu Gogu Ionescu, omul dumitale. Amândouă sunt arendate aceluiași grec, un anume Platamonu, încă de pe când le îngrijea tatăl lor. Un arendaș harnic și priceput, bun platnic. Se îmbogățește văzând cu ochii. Cu toate astea, sau poate din pricina asta, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când se mai depărtară puțin, murmură: ― Nici mie nu mi-e simpatic, cu toate că nu mi-a făcut nimic. Apoi, cu glasul de mai înainte: ― Uite, acuma sosim la altă răscruce, aproape de capul satului. Dacă mergi drept înainte, dai pe moșia cumnatului Gogu Ionescu, iar mai încolo, trecând peste Valea Câinelui, ajungi îndată la Gliganu de Sus și ceva mai departe, în satul Rociu, care se află pe șoseaua Pitești-Fierbinți, și unde are o moșie frumoasă actualul nostru prefect, Boerescu. Drumul din stânga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzuse, că e foarte frumoasă. Eugenia îi surâse drăgălaș, zicînd: ― Ce surpriză! ― De altfel, voi trebuie să-l cunoașteți, că doar v-ați întîlnit împreună! spuse Grigore lui Gogu, observând că privește pe Titu ca pe un străin necunoscut. E cumnat cu Jenny și face poezii! ― A, da, firește! făcu Gogu apropiindu-se de tânărul Herdelea. Așa-i!... Ce mai faci? Tot nu-și amintea de el, dar nu voi să arate că nu l-a recunoscut. Se jena să pară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ia la goană pe arendaș! Oamenilor atât le-a trebuit, că s-au și apucat să dea foc conacului, să omoare vitele și câte ticăloșii... Și de ce credeți că i-a ațâțat prefectul? Din ură contra jidanilor? Aș! Un cumnat de-al lui umbla să ia cu arendă moșia, și nu putea. Acuma, dacă a alungat pe ovrei, credea că vor pune ei mâna pe bunătatea de proprietate. Numai că socoteala a ieșit pe dos, că țăranii s-au ridicat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a trecut drumul să-i întrebe ce li s-a întâmplat. Ei aveau casa față-n față, despărțindu-i doar drumul. Guzu, printre înjurături i-a spus ce li s-a întâmplat. Noi eram ascunși după gardul lui moș Alecu, cumnatul tatălui. Apoi, ușor, ușor ne-am strecurat pe huidiță la deal și am ieșit spre râpa lui Cracea, Dar l-am auzit pe bădia Emil Bodaș spunându-i lui Guzu că va afla cine a făcut trebușoara asta, bătându-și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]