10,796 matches
-
fără ezitare pe femeia uitată de ani, care o conduce cu fermitate spre casă. Încăperea în care intră este spațioasă. Se poate deduce ușor că servește la de toate : bucătărie și sufragerie, dormitor, salonaș și chiar bibliotecă. În mijlocul ei tronează cuptorul țărănesc care se prelungește cu un fel de pridvor larg, pe care sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri galbene și cafenii. Ai venit în căutarea altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apele tale. Mai citește câteva din versete din Cartea Sfântă și culcă-te ; eu mai văd de mica mea gospodărie ca să pot continua să depăn mâine pentru tine vechile mele amintiri. Ziua a doua Aici, în camera asta, pe pridvorul cuptorului, am adus-o pe lume pe sora ta, pe Minodora. Deși pregătită sufletește pentru a primi această mărturisire, Dora simte că firul respirației e pe cale să se curme. Se străduiește să respire adânc și să nu întreabă nimic, iar Teodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ulitia, Ana și Olga dispărute fără urmă în taigaua siberiană. Și pentru ce ai ajuns tu, Vasili, care i-ai fost ca un frate Minodorei. Pentru ce v-a dus din Brodocul vostru și nu v-a lăsat să coaceți cuptoare pline de colaci, care să îndestuleze familia voastră unită și puternică prin credință ?" Dora, draga mea, m-am pierdut iar în detalii și în amintiri cu toate că știu că timpul zboară. Hai să gustăm ceva și după aceea continui să îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
primele ploi în vâlceaua pe care o botezasem "Brodoc", după numele satului în care locuise familia Cozmei, adăpostul nostru, cu acoperiș din crengi și stuf și cu două ochiuri de geam, era aproape terminat. La mijloc trona un fel de cuptor făcut din pietre de îndemânatecele mâini ale celor trei femei tinere și puternice al căror ritm încercam să îl țin și eu. Pe jos am bătătorit frunze și iarbă care, uscate în lutul clisos, au devenit o pardoseală convenabilă. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală, iese din iatac. Teodora, dormi ? Pot veni în pat la tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune gândurile și să pătrundă cu ele în tainițele ferecate ale sufletului ei, acolo unde nu cutezase să pătrundă până acum. Teodora nu întreabă nimic. Știe că va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de vite... și-a trebuit să mân cireada tocmai la fânurile de la Cununschi și pe băieți să-i las toată iarna supraveghetori la saivan numai în tovărășia câinilor și a haitelor de lupi înfometați. Iar tu, cu cea mică pe cuptor, descurcă-te cum te-o tăia capul, Mălină-soro! Ia traista-n băț, colțunul la grumaz, așază tarnița pe huțul și rupe cărări prin omete până la Brodina și Seletin, că numai cu lapte-husleancă, hribi în saramură și caș de vacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-a întors acasă al lui Morari, cei doi copii au izbucnit în plâns, că tata lor, care-a plecat de-o săptămână, îi mai bun și mai frumos și le-a dat bomboane ca ei să doarmă cuminți pe cuptor pentru ca el s-o poată mângâia pe mama în casa cea mare... Și omul și-a luat lumea în cap fără să scoată măcar o vorbă de rămas bun... Asta-i străinătatea, fraților!... Ne-nghite cu tot cu fulgi... Și pătimim noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Paraschive? Douăzeci și doi de ani din tinerețea mea, nu tu bărbat, nu tu gospodar, nu tu amant pentru o dulce mângâiere după care am tânjit zile și nopți în șir! Ajunge, Paraschive! Că ardeam ca o văpaie, ca un cuptor încins, Paraschive! Și tu... nicăieri... Ori, dacă nu, dormeai lângă mine ca o bucată de lemn... Ca un pisoi castrat, Paraschive! Dar tu nu te-ai gândit că aveam pe cap atâtea responsabilități, Iosefina?.. O eroare, fie ea și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să mai ia și el câte un rachiu ca să-i treacă amarul. Ce să-i faci? Meteahnă mai veche... încă de pe vremea când era și el gospodar. Dar acum numai vântul îi fluiera prin șură și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză! Dar toate acestea lipseau cu desăvârșire. Și pe deasupra mai lipsea și mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu cei de la colectivă și cu stăpânirea de la comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dovedit talentul de bună gospodină, deși nu-l prea pusese în valoare din anul în care toate treburile casei rămăseseră în seama ei, fiindcă mamă-sa se îmbolnăvise. De dimineață făcuse cozonacul, îl copsese, scosese și tava cu friptură de la cuptor, fiersese carnea și legumele pentru salata beuf, mai avea sarmalele care nu puteau lipsi. Se făcuse deja seară. Ea împacheta umplutura de carne în frunzele de varză pregătite din timp, când aude soneria. Fiind singură, că unchiul se dusese în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
grozav iar pe mine mă consideri o puturoasă. Dar ce faci tu, de fapt? — Asta fac de fapt, se scoală Matei de la masă, terminând de mâncat și-o ridică pe neașteptate pe Cecilia, care se pregătea să scoată friptura din cuptor, o îmbrățișează, o învârte și-o sărută. —Răule, de ce mă mai săruți? — Fiindcă te iubesc. Ai făcut o friptură excelentă. Hm! ce frumos arată! Ce miros plăcut! Când mă întorc îți cer o porție mare și de friptură și de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai 138 Rareș Tiron greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum nu se putea mai clar lucrul acesta. „Merită, oare, să mai trăiesc? Dar pentru ce să mai trăiesc? În aceste condiții, mai bine aș muri!”, își spunea ea în sine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu spinări line, din care naște, la fiecare arcuire, grația, asemenea unei Afrodite răsucite cu burta spre cer. Îmi era cald; mă îmbrăcasem prea gros, gândind că o să petrec ziua în munții reci ziua aceasta specială, ziua aprinderii focului în cuptorul uriaș, unde așteptau, stivuite deja spre jertfă, măruntele opere ale trudei noastre. Aici avea atelierul maestrul meu de ceramică și ne strânseserăm, toți elevii săi, eu și Reiko fiind cele mai noi din clasă, să ajutăm la marele eveniment. Trei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trupul cu vasele noastre muritoare. Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind, că, spre sfârșitul săptămânii, se va arde lemn proaspăt de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu boluri mici cu tsukemono, nelipsitele murături ca garnitură căram și eu, acum, o oală mare, cu o fiertură tipică, prin care se zăreau, plutind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Pentru ea, pare că nu mai există scindare, ci doar o unică lume în care totul coexistă și confluează, lumea noastră, de aici, această lume caldă de început de octombrie, când cele șapte dealuri respiră domol în jur, iar în cuptor focul își ascute năvala? Și mai aveam oare eu dreptul să trag linia care separă scaunele adevărate de scaunele povestite? Mai era oare această distincție valabilă sau vechile noastre categorii filosofice își scuturaseră sensul ca pe un polen prea copt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întins de asemenea un lăicer și unde se mai aflau o pernă și un ogheal. Urma o sobă în a cărui hogeag era încastrată ocnița cu scăcița, solnița o cutie de chibrituri și o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat mâna de pe nuci, mi-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Prin urmare, această nouă intervenție din revistă asupra lui Șerboianu nu proba decât inconsecvența, dar, mai ales, lipsa sa de credibilitate : "Acum, cititorii noștri, cred că se vor lumina destul în urma celor publicate de acest inconștient, spre a ocoli acest cuptor satanic, păstrând legea și obiceiurile adevărat creștine orânduite și păstrate de Biserica noastră ortodoxă"206. După cum aflăm din aceiași publicație, Calinic I. Popp Șerboianu nu a fost singurul monah ce intrase în tabăra cremaționiștilor. Cel de-al doilea era Nifon
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în pivniță cu ajutorul unor lanțuri cu scripete. Cine avea curajul să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe mort de toate hainele sale, și l-au zvârlit într-un cuptor de fier, care era bine încins și au închis portița. Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit și i s-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei sferturi de ceas, toate oasele se făcuseră cenușă. Printr-un mijloc dibaci, au scos tabla de fier din cuptor, au răcit-o puțin și apoi au adunat cenușa mortului, și au pus-o într-o cutiuță de lemn, pe care-au ridicat-o iarăși sus în sală pe scripetele de pe puț, unde toată lumea aștepta cu nerăbdare. Aici a luat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
au înființat și susțin instituția cremațiunii, cât și preoții ce oficiază servicii religioase celor ce se incinerează, sunt "păgâni" și "idolatri". Mai adăugând la acestea mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin că "mortul, în cuptorul încălzit se scoală-n picioare" că "întinde mâinile, parcă-n semn de milă și-ndurare" că "țipă strident la primul contact cu focul, etc. etc." își poate închipui cititorul inteligent, ce răzvrătire se produce în mintea și simțirea omului incult
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rebeliuni și greve, pentru ca să li se piardă urma; dacă-n adevăr Crematoriul cumpără trupuri omenești, încă fiind în viață; dacă e adevărat că din grăsimea incineraților se prepară "vaselină" și "dresuri farduri" pentru doamne; dacă morții, când sunt introduși în cuptor, țipă, se zvârcolesc, în semn de protestare, se ridică-n picioare sau își blestămă destinul; dacă nu umblă noaptea stafii în jurul Crematoriului (mulți jurându-se chiar, că le-au văzut și cum se tânguiesc); dacă cenușa provenită numai din oase
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu cuvânt. Era un cititor priceput Pettersson. Și ești sigur că a înțeles ce a citit? Când omul citește, a spus tata, înțelege. Eram pe dușumea, având în față cartea mea în legătură de marochin. Datorită imaginii lui Daniel în cuptorul în flăcări, am înțeles ce s-a întâmplat. Pentru mine cel mai înspăimântător, da, poate singurul lucru înspăimântător era citirea stăruitoare și repetată care a premers întâmplării propriu-zise. După câteva săptămâni tata a putut spune în sfârșit: Acum am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
el, la rândul lui, rezuma totul în articole potrivite. Lucram la uzina de termoficare din Uppsala, am spus eu. în cea mai mare parte a timpului mergeam de colo colo cu o mătură mare în mână, deoarece pe rampa de lângă cuptoarele de ardere a gunoiului rămâneau adesea resturi casnice nearse - păpuși fără brațe, pansamente folosite, mingi de tenis, cadavre de pisici, coroane mortuare - și eu împingeam cu mătura tot acest gunoi pe care îl lăsau în urma lor camioanele în clădirea uzinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]