1,765 matches
-
Ai futut-o și ai consumat-o. Te-ai descărcat, după care revii în carapacea ta, de unde poți să filosofezi fără nici o răspundere. Femeile sunt bune din când în când, pentru utilizare temporară. Mi-e teamă că mă doare-n cur de restul lumii. Încerc să intru în mintea celui despre care scriu doar sub formă de voyeur, doar pentru a scrie, nu pentru a că m-ar interesa în vreun fel persoana lui. Pentru a avea ce povesti. Să filosofezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un ban? Și ce dacă l-am chemat pe Tarabă să șmotruiască? Și l-am plătit cu băutură și țigări, chiar dacă era minor. Am încercat să mai spun ceva, dar mi-a tăiat-o nervos: - Hai, ieși afară, te-n cur pe mă-ta! Ai nenorocit niște oameni, bă! Să nu te mai prind că calci pe aici, pe la magazin! Ce am reținut e că el cu taică-miu nu avea nimic de împărțit. E director de școală încă și, până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lirice" care eternizau contribuția hotărâtoare și decisivă a acestor aripate la luminarea poporului român în măreața operă de construire a socialismului victorios la sate și orașe... Uraaaa!!! Uraaaa!!! Iată doar una dintre aceste "capodopere" cu rezonanțe istorice: "Săraca găină Din cur ne dă lumină." (Folclor) Se părea că trăim după un alt fus orar și că organismul nostru manifesta un proces de respingere, de inadaptabilitate. Eram într-o completă derută, zăpăceală, buimăceală și harababură psihologică. Stăteam zgribuliți în pat, ca puiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ore rezolvăm situația toașe prim, rezolvăm..., a mai găsit puterea Gârmoci să repete mecanic ce i se șoptise. -Bine, pașopt de ore, atât. Apoi sunteți niște oameni morți. Morți, bă, și tu, și Fanache, șmecheru ăla, futu-vă muma-n cur de boi... Telefonul s-a închis. Gârmoci s-a prăbușit pe fotoliul lui de șef. Nu-și mai dădea seama dacă e viu sau mort. -Și acu ce facem, Fanache, ce facem, cum rezolvăm? -Să trăiți, nu știu, dar vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
au acordat scaunul diaconului Marcel (Lib. VII, c. 31). Cînd au cerut cetățenii din Tours regelui să li se trimită Episcopul Eufroniu, pe care îl aleseseră în mod canonic, regele le-a răspuns: Praeceperam ut Cato presbyter illic ordinaretur, et cur este spreta jussio nostra? (Gregor.Touron. L. IV, II, 15). 160 Printre alte lucruri, el i-a scris lui Leon Isaurum aceste memorabile cuvinte: Quemadmodum Pontifex introspiciendi in palatium potestatem non habet ac dignitates regias deferendi: sic neque imperator in
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
puternic îndatorate sau o banc... central.... Infectious greed (l...comie necontrolat...) expresie folosit... de Alan Greenspan, presedintele Sistemului Federal de Rezerve, pentru a descrie comportamentul imoral în lumea bancar-financiar.... Inflație de fond (core/underlying inflation) tendința inflației dup... ce este cur...țâț... de efecte sezoniere și șocuri Investiții de portofoliu (equity investment) investiții f...cute în hârtii de valoare, prin care nu se urm...rește neap...rât deținerea controlului unei afaceri; în schimb, se dorește existența posibilit...ții de ieșire rapid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Ai surzit ? Suntem ascultați, e clar și tu..." cele câteva aprecieri "măgulitoare" la adresa pasivității mele au făcut să-mi crească adrenalina și, asemenea lui Alexandru Macedon, am tăiat nodul Gordian, tunând în receptor: "Cine ne ascultă să ne pupe-n cur!" Mi-am spus ca prestația de înalt profesionalism în "room-service", asigurată de "cooperator", merita o recompensă pe măsură! Nu știu ce-o fi gândit și o fi simțit Iulius Cezar la trecerea Rubiconului, rostind memorabilele cuvinte Alea iacta est (zarurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ceva, am fost trezit din reveria lecturii de sunetul telefonului. Cine putea fi? Soția? Un prieten cu urări anticipate...? Surpriză! Am ridicat receptorul și după clasicul Alo, o voce baritonală: Casa Săvescu? Da. Tovarășul Săvescu? Da. Să mă pupați în cur! Era omul meu de la "Ochiul și Timpanul", cel căruia, cu ceva timp în urmă, îi făcusem o invitație cam neprotocolară și care acum, când nu mă așteptam, mi-a confirmat că, vorba lui Caragiale, "compătimim împreună", fiind legați, prin firul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
minei de aur. E singura lui viclenie în lupta cu forța statală personificată printr-o armată de milioane de soldați puși să-l păzească, de instituții și forme de organizare socială. Acestei forțe grandioase deținutul îi opune instinctul propriului său cur (...) Stând pe closet, te pomenești într-o bună zi, tu, fost deținut, că prin intestinele dezintoxicate îți alunecă ceva moale, fără durere, senzația fiind una de blândețe și căldură, ca și cum ceea ce dai afară s-ar despărți cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
major al unei campanii concertate de culpabilizare globală a trecutului românesc". În sfera acestei campanii s-a plasat și intervenția lui Horia Roman Patapievici, care în volumul Politice, definea poporul român ca "o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării" ș.a.m.d., Eminescu reprezentând "cadavrul din debara" al culturii noastre, de care trebuie să ne debarasăm cât mai curând pentru a putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Da' poate c-om scăpa... 'Mnetale ce zâci, scăpăm?! De bună samă, Gheorghiță. Cu voia lui Dumnezău... Cum ne-o hi scris... La ce m-aș întreba ce-a hi? Iaca! Nu mă-ntreb! Poți să te dai și-n cur și-n cap: Ce ți-i scris, în frunte ți-i pus". De-o hi să nu pierim, nu pierim! Ei și?! Că doar nu de florile merișorului, pierim... De pildă, pe mine, m-or crestat și ungurii, m-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
picior de plecare! "Vin turcii!" Din zi în zi, din oră-n oră, aștept vestea! Și oamenii boierului Asaftei n-au habar să țină arcul în mână! Tot în chiolhane cu umblătoarele târgului... A ajuns de-l saltă slujitorii de cur ca să-l aburce în șa! Și... și colac peste pupăză, s-au găsit la el scrisori de credință către Marele Vizir!... Se leagă, toate se leagă! Un vândut turcilor! Boierii au amuțit. Doar ici-colo, câte o șoaptă, câte un oftat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la cur la cap! spune el furios. Ce idiot! Desigur, o să se zică iarăși că sunt nemilos: "Pentru niște păsări acolo..." Să nu te mai milogești! Nu las mai ieftin! Am poruncit: douăzeci! Le merită! Să se facă strigare: joi, în zori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
boieri, ce se dădeau mereu de partea celui mai puternic -, i-a strecurat în borșul de pește mult plăcut lui un prăfuleț din minunata otravă venețiană, moștenire de familie. Și, astfel, Aron-Vodă Răspopitul a ajuns să spurce Scaunul Moldovei cu curul său răpciugos! E rândul lui taica, Bogdan, să intre în scenă... Cu ajutor unguresc de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă n-a apucat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ascunși în conacele lor, ci îmbogățiții, ciocoii, căftăniții-boieri. Să te ferească Dumnezeu de țopârlanul ce se urcă ca scroafa-n copac; aista una-două te vinde, ba unii se tăiau împrejur de se turceau. Dintr-un prăpădit de dregător rupt în cur, peste noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți de biruri și gloabe, care deveneau astfel robi pe fostele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stanciu Marele. Și... și dacă bătrânu' ne dă în gât lui Vodă? grăiește Negrilă crispat. Aoleooo! Pușche pe limbă! își scuipă Cupcici în sân. Isaia aista-i uns cu toate alifiile, știe el cum să-l ia... Da' șezi în cur, boier Cupcici, e cu așteptare și Alexa se înghesuie să-i facă loc. Aoleooo! Parcă pot?! Curu' meu e-o rană! se vaicăre Cupcici plângându-și de milă. Dumnezeule! Ce-am pătimit!... Să vedeți! La "Întrecerile voinicești" de răs-duminică, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a izbucnit în lacrimi muierea ce nu mă mai recunoștea. M-o batjocorit Vodă, bombăne înciudat și stupește o flegmă între morminte, grijuliu să nu-și afle vreo pricină cu mortul. M-o bătut șeaua de s-o luat pielița curului numai bășici-bășici, carne vie! Pe brânci, când mă oblojește muierea cu lapte bătut și miere, urlu cale de trei poște, că nu te văd de usturime! Numai pe burtă dorm; mă perpelesc și gem cât îi nopticica de lungă. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohotește el jucându-și pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind din adânc o flegmă groasă o stupește între morminte, grijuliu să nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și încă din cei împielițați! E un vrăjitor! O fi având "iarba fiarelor". Se vorbește că... Iarba mă-sii! se aprinde Isaia scuipând printre dinți o sudalmă de mamă. "Diavolul blond"! Aista-i "Athletu' lu' pește!" Apusul e căzut în cur de admirație! Să ne întrebe pe noi! A căpătuit prostimea!... "Dați!... Dați boieri dumneavoastră"... îl maimuțărește Isaia în batjocură, cu ochii la cer. "De bunăvoie și nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Isaia mefistofelic. O să-i dăm și noi o mână de ajutor. E de un curaj nebun, spune Alexa în admirație. Să recunoaștem, e un viteaz! Ce-i al lui e-al lui... Priviți mărețe umbre! Boier Alexa a căzut în cur de admirație în fața "vitejiei" Măriei sale! îl ia peste picior Isaia. De aici și până la trădare nu-i decât un pas. N-ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă pune să-l calc! Moartea-l cată acasă și el o găsește la rezbel! Nu-ți ajunge cât te-or străpuns, cât te-or tăiat varvarii?! se pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu vorbești cu pacat, fa muiere! se burzuluiește el atins în mândria lui de bărbat și încă cu martori. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poruncit ca "preaiubitul fiu" să fie rupt în patru de față cu solii, iar apoi, pe cei nouăzeci și nouă de tatari în afară de unu i-o trimes să-i țină tovărășie în Raiul lui Allah, cu o țapă înfiptă-n cur! hohotește Mihail. Eram tare mâniat... Rău îmi pare... Trebuiau să plătească pentru cât sânge și câte lacrimi, și pentru câtă cenușă... Există o Sfântă Dreptate, se justifică Ștefan, cu părere de rău totuși, că a fost mânios peste fire. "Spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
romanța lâncedă și siropos melancolică Santa Lucia de Tosti. Spre deosebire de Strada Călugărițelor, în Kogălniceanu toți copiii eram români și cineva chiar ne-a strecurat în suflet un dram de șovinism, învățându-ne să strigăm în cor „ungur bungur țap în cur“ - „să nu te mai prind în gură cu porcăria asta, că te stâlcesc“, mă amenința tata. Când, într-o bună zi, „șeful“ a dispărut, au încetat „excursiile“ nocturne și viața colectivă. Am frecventat grădinița de copii a doamnei Bogdan Duică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dar ne păstram, ca oameni importanți ce eram, în zona registrelor grave. Dacă în viața de zi cu zi foloseam frecvent clasicele „pizda mă-sii“ sau „ce pula mea !“, în atmosfera elevată a discuțiilor din cadrul clubului un cuvînt cum e „cur“ ar fi fost cu totul inoportun. Oamenii de cultură trebuie să se exprime îngrijit. Sau, altfel spus, „nu e frumos să vorbești urît“. Prin urmare, „cu respect“ este „cu respect“ și nimic altceva./ și mai cu respect l-am privit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]