2,097 matches
-
de origine animală Carnea Eu personal nu o recomand. Chiar deloc! Pentru cei care vor să mănânce carne totuși, le recomand consumul de pește (și alte produse de gen) și a nu consuma deloc carne de porc, vită, oaie, pui, curcan, iepure etc., sau în cantități mici, rar și ÎN COMBINAȚII CORECTE. Carnea se combină bine doar împreună cu salatele de legume și/ sau legume. Nu se combină bine în nici un caz cu cartofii, nici cu orezul, pastele, pâinea. Există o credință
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pe nedracu, dar, vezi. Bine, o să văd,însă, mai pe încolo. Bine. Treaba ta. Și totul se pierdea în hohotul de râs al mulțimii, de cele mai multe ori, ale prostimii străzii,în vreme ce, el, se umfla în pene, mai abitir decât un curcan de rasă. Acum, pentru prima dată, dar, și pentru ultima,în fața distracției străzii, rămasă, pentru moment, impietrită, cu gura strâmbă,într-un început de convulsie, uimită,în același timp, de prăvălirea pe spate, a colosului de sub care, strivit ca o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
porumbeilor să zboare prin tot castelul, scotea milioane de ouă din toate părțile și era cît pe-aci să Înghită valijoara. Julius se uita la Cinthia și copiii Începură să aplaude, cînd, Rafaelito, verde și umflat de mînie ca un curcan, strigă: Da, dar tu n-ai casă la Ancón! și se făcu nevăzut. Scamatorul Își mai tăie un deget imaginar, făcu să-i crească un braț imaginar, Împlîntă o sabie drept În inima partenerei și mai făcu vreo două-trei numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adevărat uriaș, care nu-i dădea nici o atenție și care nu s-a Întors să se uite la el decît atunci cînd și-a retras mîna aceea scîrboasă. Lastarria crezu că voia să spună ceva, fiindcă se umflase ca un curcan, dar n-a făcut decît să slobozească altă suflare fierbinte de sus În jos, drept În fața lui și Încărcată de un dispreț a cărui origine trebuia căutată fără Îndoială În timpurile viceregatului. Și cînd te gîndești că grasul trăia Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i-ar sta foarte bine să cînte la vioara, Julius reuși să desfacă pachetul cu micuța ghitară și văzu ca e o vioară. „O vioară fără profesor, din fericire“ Își spuse, uitîndu-se la Juan Lucas, care poruncise să fie adus curcanul și chiar În clipa aceea Își Întorcea fața spre locul unde stătea Julius. — Chiar de mîine Îți iei bicicleta, tinere și pe stradă cu tine; trebuie să faci sport, Îi spuse. Dar cu toate că avea buzunarul doldora de bani de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aude, te întreabă, o jartieră de ciorap de damă, un ochi de sticlă, un bust al cine știe cărui filozof (nici ăștia nu erau mai breji: aproape toți, aflasem tot de-acolo, muri seră mâncați de păduchi!), un degetar, un iadeș de curcan, un borcan în care plutea un mic fetus cu o istorie complicată, o fundă putredă... Ce adunătură pito rească erau și oamenii ăștia iluștri! Mama avea deci dreptate când îmi spunea că unde e multă minte, e și prostie. Când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
el grijă de tine. O să te scoată-n lume, pe cinstea mea! O să te ducă În țara unde curge lapte și miere... nu-i așa, Bull? O să-ți arate unde cresc copacii care fac șuncă și tufișurile În care cresc curcani... nu-i așa, Bull? spuse el, dînd un Înțeles urît, dar lingușitor vorbelor sale. Rămîi alături de Bull, băiete, și-o să te-mbrace În perle... Văleu, ce copil tîmpit! spuse și glasul i se transformă Într-un mîrÎit răutăcios. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
buni, mă bucur să mă întorc în legendarul Unthank, unde am avut parte de experiențe legendare. Am de gînd să-i dau drumul cu o chestie nouă, i-a bombardat în Troia și Trebizonda, a căzut la fund ca un curcan înghețat în Atlantis, să vedem ce se întîmplă aici. „Bărbatul domestic“. își aruncă repede capul pe spate și strigă: „Tortul pe care mi l-a făcut m-a mușcat pîn-am țipat!“ Instrumetele și mașinile scoaseră un VUUM atît de ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
4. Așadar, în drum spre casă mă gândeam la prietenii mei dinainte de plecarea în mlaștini; deci Constantin murise și veșnica lui pomenire, apoi mă căutase pe strada Leonida, avea treabă cu mine. Această aschimodie cu cap de pasăre, ceva între curcan și găină, cu nasul ca un cioc moale atârnându-i peste gură, această scârbă de om mort, mărunt și slăbănog, cu părul totdeauna gominat, cu haine de o exemplară eleganță, acest produs desăvârșit al zonei de promiscuitate pe care Natura
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ce-i cu lumea asta! A bătucit un timp zăpada cu botul bocancului, fără să mă scape din ochi: — Te duc la Boliție, să facă ce or ști. Deși am văzut că la sfârșit de săbtămână nu-s brea mulți curcani be-acolo, s-o găsi careva să te ducă-n arest și be mata. Apoi a luat cu destulă greutate trupul tânărului și a-ncercat să-l ridice în căruță. S-a căznit o vreme și s-a răstit la mine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șeful lor drag era cam scundac, deși bine legat și cu ochi frumoși, cu adâncimi de catifea, care parcă nu se potriveau cu meseria lui. În rest, între agenții, sergenții și simplii polițai din Prefectură era mereu râcă și ciorovăială. Curcanii cu număr, adică sergenții, care aveau la chipiu număr de ordine, râdeau de sticleți, cum le ziceau polițailor de rând, din cauza petlițelor roșii sau verzi de pe umăr. Iar sticleții le spuneau comisarilor și sub-comisarilor, adică oamenii lui Costache, care erau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era probabil vreo fleandură, care trebuia tratată brutal. Fara spuse cu asprime: - Ei și ce s-a întâmplat? - Păi e p-afară, și înfiptă nevoie-mare. Destul de mișto, altfel. - Și s-a luat vreo măsură? - Aș, de unde! I s-a spus curcanului, dar ăla susține că n-are nici un chef să fie ținut încă o lună sau două departe de familie și pe deasupra să mai și plătească costul vreunei călătorii de la o stea la alta. Fara rămase o clipă cufundat în meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
uiți ceva: numele, ziua, ora, cu cine era, de unde ți s-a urcat în taxi și unde au coborât. — Bine, domnule, spuse respirând tot mai greu. Gardianul îi făcu vânt cu vârful pantofului și taximetristul, așezat pe căruț ca un curcan fript pe o tavă, se lovi cu putere de ușă. Mohsen Irani scoase același rânjet ca la început și îi zise ajutorului său: — Adu-l pe următorul, ăla sper să fie un om întreg! În după-amiaza aceea, Omid nu ieși
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Donatello eu mă duc la cinema ori joc remy cu câțiva prieteni. Sîntem foarte mult împreună sau foarte puțin. Depinde din ce unghi privești lucrurile. Chiar și acum... Preferă să petreacă Revelionul cu soră-sa. Mi-a comunicat și meniul: curcan cu portocale. În același timp, nu s-a sfiit să-mi ceară o grămadă de servicii. Câteva telefoane la serviciu, un costum de scos de la croitor, de achitat abonamentul la Paris Match. De altfel... Maiorul o urmărea cu buzele strânse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
el o rezolva. Nimic nu se făcea fără știrea lui, chiar dacă era închis în penitenciar, părțile în cauză se prezentau la vorbitor relatând cazul și le dădea verdictul în raport de gravitatea faptei, fie să ducă un porc sau un curcan la familia ,, judecătorului’’ adică a lui sau la familia lezată sau păgubită. Trebuia respectată cu strictețe decizia altfel ar fi fost de rău când se elibera din penitenciar . Astfel pentru a respecta hotărârea județcătorului, condamnatul trebuia să fure din altă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
crezi, dar avem un proces de pace de salvat. De parcă ți-ar păsa. —Glumești? Glumești, ce naiba? Zâmbetul îi dispăruse acum. Ce crezi că făceam aici. Toată operațiunea avea ca scop salvarea negocierilor. Știam că vor fi mai moarte decât un curcan în noiembrie, în momentul în care ar ieși la iveală tăblița. O privi pe Maggie profund dezgustat. —Pur și simplu nu înțelegeți, nu-i așa? Nici tu și nici tâmpiții ăia de liberali elitiști și îngâmfați de pe Coasta de Est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
corzii de lăută. Te ridic și pe tine. Mai bine ai grijă pe cine faci comunist! — Nu poți să m-arestezi, strigă bătrânul. Sunt membru-n Clubu’ Vârstei de Aur, de pe lângă Departamentu’ Recreerii din New Orleans. — Lasă-l pe bătrânu’, curcan împuțit ce ești! strigă o femeie. Nu vezi că-i pro’abil bunicu’ cuiva? — Chiar sunt, spuse bătrânul. Am șase nepoți care învață toți la maici. Și-s și deștepți. Pe deasupra capetelor, Ignatius o văzu pe maică-sa, înaintând anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
varieteu ce a dat chix în mod lamentabil. Compania a spus că are de gând să-mi dea o șuncă fiartă pentru ziua de Paști, spuse domnișoara Trixie lui Ignatius. Sper că mi-o dă. Au uitat cu totul de curcanul promis pentru Ziua Recunoștinței. — Domnișoara Trixie a lucrat pentru Levy Pants ani și ani de zile, explică șeful de birou, în timp ce bătrâna contabilă adjunctă sporovăia ceva în legătură cu curcanul. — Aștept de ani de zile să ies la pensie, dar în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Ignatius. Sper că mi-o dă. Au uitat cu totul de curcanul promis pentru Ziua Recunoștinței. — Domnișoara Trixie a lucrat pentru Levy Pants ani și ani de zile, explică șeful de birou, în timp ce bătrâna contabilă adjunctă sporovăia ceva în legătură cu curcanul. — Aștept de ani de zile să ies la pensie, dar în fiecare an îmi spun că trebuie să mai lucrez încă unul. Ăștia îți cer să muncești până cazi mort. Domnișoara Trixie respiră din greu. Apoi pierzând interesul pentru pensionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ies la pensie, dar în fiecare an îmi spun că trebuie să mai lucrez încă unul. Ăștia îți cer să muncești până cazi mort. Domnișoara Trixie respiră din greu. Apoi pierzând interesul pentru pensionare, adăugă: Mi-ar fi prins bine curcanul. Începu să-și facă ordine într-una dintre pungi. — Ai putea să începi să lucrezi de astăzi? îl întrebă Gonzalez pe Ignatius. — Nu cred că am vorbit nimic în legătură cu salariul și celelalte. Nu se procedează astfel, în mod normal, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
seara târziu. Afacerile merg prost. — Aha. Și eu po’ spune asta. Mor de foame-n bordelu’ ăsta. — Spune, Jones, ai trecut în ultima vreme pe la secție? întrebă prudent Lana, întrebându-se dacă nu era posibil ca el să fi adus curcanii la local. Jones ăsta se dovedea a-i da bătăi de cap, cu tot salariul lui mic. Nu, n-am mai fo’ să-i văd pe pretenii de la puliție. Aștept să am o probă serioasă. Jones suflă o formație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un număr trăsnet. — Da’ mai taci din gură! strigă Lana. Dacă află Jones că vin noaptea aici polițaii, putem să ne luăm rămas-bun de la portar cu preț redus. Ascultă-mă, Darlene, să nu-i sufli o vorbă lui Jones despre curcanii care așa, deodată, vin toți în păr noaptea aici. Știi bine că oamenii de culoare nu se au bine cu poliția. Ar putea să se sperie și s-o șteargă. Vezi și tu că eu nu-ncerc decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ataci spiritul nobilei doamne Levy? tună Ignatius. Am să te reclam, domnule. — Mi-a trebuit mai mult de o oră ca să o fac. Și acum uite cum arată. — Vreau șunca mea de Paști, se rățoi domnișoara Trixie. Și unde-i curcanul pentru Ziua Recunoștinței? Am lăsat o slujbă minunată de casieră la un cinematograf ca să vin să lucrez pentru firma asta. O să mă țineți aici până am să mor? Trebuie să spun că angajații nu-s bine tratați la voi. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din nările mele au detectat ceva unic. Ignatius clefăia cu o poftă sălbatică, privind o cicatrice de pe nasul bătrânului și ascultându-l cum fluieră. Aud oare un motiv din Scarlatti? îl întrebă în cele din urmă. — Eu credeam că fluier „Curcanul din fân“. — Speram că ți-ar putea fi cunoscută opera lui Scarlatti. A fost ultimul muzician adevărat, spuse Ignatius, reluându-și atacul furibund asupra cârnatului deosebit de lung. Cu înclinația muzicală pe care se pare că o ai, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cârnatului deosebit de lung. Cu înclinația muzicală pe care se pare că o ai, ar trebui să te ocupi de ceva care să merite. Ignatius mestecă mai departe, în timp ce bătrânul își reluă fluieratul nemelodios. Spuse apoi: Îmi închipui că dumneata consideri „Curcanul din fân“ drept un cântec popular american valoros. Ei bine, nu-i așa! Nu-i decât o monstruozitate discordantă. — Nu prea văd ce importanță are. — Are foarte mare importanță, domnule, țipă Ignatius. Venerarea unor lucruri ca acest „Curcan din fân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]