803 matches
-
în taină să o convingă pe Marguerite că relația lor de dragoste nu are perspective de viitor, și încearcă s-o înduplece să nu distrugă cariera lui Armând. Marguerite accepta cerințele lui Duval tatăl și se întoarce la viața de curtezana. Armând este indignat de hotărârea luată de Marguerite. Între timp, sănătatea Margueritei, care suferea de tuberculoză, se înrăutățește. Pe patul de moarte, ea dezvăluie adevăratul motiv pentru care ea a devenit din nou curtezana, cu alte cuvinte ea îi spune
Dama cu camelii () [Corola-website/Science/315356_a_316685]
-
și se întoarce la viața de curtezana. Armând este indignat de hotărârea luată de Marguerite. Între timp, sănătatea Margueritei, care suferea de tuberculoză, se înrăutățește. Pe patul de moarte, ea dezvăluie adevăratul motiv pentru care ea a devenit din nou curtezana, cu alte cuvinte ea îi spune lui Armând de vizita tatălui lui. Românul a fost inspirat de un episod din viața lui Alexandre Dumas fiul - dragostea lui pentru Mărie Duplessis, o curtezana.
Dama cu camelii () [Corola-website/Science/315356_a_316685]
-
motiv pentru care ea a devenit din nou curtezana, cu alte cuvinte ea îi spune lui Armând de vizita tatălui lui. Românul a fost inspirat de un episod din viața lui Alexandre Dumas fiul - dragostea lui pentru Mărie Duplessis, o curtezana.
Dama cu camelii () [Corola-website/Science/315356_a_316685]
-
esențiale: Toulouse îmbrăcat pentru „Spectacular, spectacular”, palele luminate de la Moulin Rouge, hotelul „L’amour”, Turnul Eiffel și personajul principal, Christian. Orașul este o metaforă a Universului, care se învârte în jurul poveștii de dragoste dintre un poet, Christian, și a unei curtezane, Satine. În continuare, filmarea este făcută din perspectivă aeriană, de la cadru general (orașul văzut din nori) la particular (suburbia Parisului). În primă fază este înfățișată realitatea care se potrivește cu viziunea tatălui. Camera parcurge străzile întunecate ale Parisului construite din
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
corp. Aici fiind un alt clișeu - personajul negativ, întruchipat de Duce, are ca ajutor un tip mare și musculos. Același decor de catifea roșie cu ciucuri aurii, oglinda cu ramă sculptată și mese, doar personajele diferă. Satine este o frumoasă curtezană, roșcată, cu ochi albaștri, susținută de Zidler în ascensiunea ei. Acest lucru este remarcat printr-o garderobă pretențioasă, din materiale scumpe și diverse, în culori intense. Predomină roșu și negru pentru a scoate în evidență feminitatea și erotismul. Are propriul
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
în spate, despărțiți de un perete. Această intrare spectaculoasă este filmată din unghiuri diferite pentru a surprinde fiecare mișcare și reacție - unghiuri superioare, inferioare, laterale, surprinse de camere fixe, mobile, în filmări circulare sau cu zoom. Farmecul aparte al acestei curtezane este redat în scena în care este ridicată și susținută de mâinile tuturor bărbaților din Moulin Rouge, care se învârteau în jurul acesteia parcă hipnotizați. Contrastul dintre costumul strălucitor al lui Satine și multitudinea de jobenuri negre este de un mare
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
noului cabaret transformat în teatru cu prețul lui Satine. Regizat haotic, cu influențe orientale, o multitudine de costume, decoruri, opulență inutilă, piesa are un final surprinzător. Christian, ca și la începutul filmului, preia rolul argentinianului intrând în contact cu frumoasa curtezană. Istoria de repetă, dar pune și punctul aici, eroina murind în brațele scriitoului. Scenă realizată complex din toate punctele de vedere, inclusiv cea a personajelor, dioramelor, cadrelor, luminilor și unghiurilor de filmare. Un kitsch, o artă a urâtului, un film
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
mentale, posibil de schizofrenie. După căsătoria de la 8 noiembrie 1766 cu verișoara sa Caroline Matilda de Wales, sora regelui George al III-lea al Marii Britanii, Christian s−a abandonat exceselor în special depravării. În 1767 a început o relație cu curtezana Støvlet-Cathrine. A declarat public că n-o poate iubi pe Caroline Matilda, deoarece „este demodat să-ți iubești soția”. În cele din urmă s-a scufundat într-o stare de stupoare mintală. Simptomele din această perioadă au inclus paranoia, automutilarea
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
Acest lucru n-a fost greu de realizat deoarece soțul ei n-o plăcea; au existat zvonuri despre homosexualitatea regelui Danemarcei. Regele danez a fost convins să consume căsătoria de dragul succesiunii. După nașterea fiului său, și-a îndreptat atenția spre curtezana Støvlet-Cathrine cu care a vizitat bordeluri din Copenhaga. Caroline Matilda a avut o căsnicie nefericită, a fost neglijată și disprețuită de soțul ei. Când Plessen a fost exilată de la curte în 1768, ea și-a pierdut cea mai apropiată confidentă
Caroline Matilda de Wales () [Corola-website/Science/316484_a_317813]
-
Varșovia (Polonia), indicând faptul că ea era o cântăreață extraordinară (în realitate, nu exista o operă imperială la Varșovia). În timp ce la Varșovia ea era descrisă ca "o binecunoscută aventurieră" (un termen larg folosit în timp în asociere cu cel de "curtezană"). Adler s-a retras de pe scena operei înainte de a împlini 30 ani și s-a mutat la Londra. La 20 martie 1888, conform povestirii, Wilhelm Gottsreich Sigismond von Ormstein, Mare Duce de Cassel-Felstein și rege ereditar al Boemiei, i-a
Irene Adler () [Corola-website/Science/324363_a_325692]
-
, Contesă de Castlemaine, cunoscută ca Lady Castlemaine (27 noiembrie 1640 - 9 octombrie 1709), a fost o curtezană engleză și poate cea mai faimoasă din multele metrese ale regelui Carol al II-lea al Angliei, cu care a avut cinci copii. Influența ei a fost atât de mare, încât se făcea referire la ea ca la "regina neîncoronată
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
al mariajului, în 1902, Prințul Albert și Prințesa Alice s-au separat legal deși nu au divorțat; nu au avut copii. Potrivit autoarei Anne Edwards, acest lucru s-a datorat prieteniei prințesei cu compozitorul Isidore de Lara. În aceeași ordine, curtezana Caroline Otero ("La Belle Otero") care a fost prostituată de lux între 1893 și 1897 își amintește în memoriile ei că Albert nu era viril și avea dificultăți de erecție. Prințesa Alice a interzis-o pe La Belle Otero în principat
Albert I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/323280_a_324609]
-
că ar fi avut o relație amoroasă chiar și cu Regele Ferdinand. Se spune că până și Carol al II-lea ar fi făcut o pasiune pentru celebra Foamea Neagră. O altă aventură a fost cu frumoasa evreică, Elena Lupescu, curtezana roșcată, pentru care a și divorțat de principesa Elena. În Brașov, cele mai cunoscute adrese de lux erau Pelican Bar (din Piața Sfatului), și Parisien Girl, din strada Nicolae Bălcescu de azi. Cei cu venituri modeste mergeau în Țigănie, pe
Bordel () [Corola-website/Science/325167_a_326496]
-
val cu scandaluri din partea Aglaei. În cele din urmă, fata îi cere lui moș Costache să nu întocmească formalitatile de adoptie si pleacă cu Pascalopol la Paris, spre surprinderea lui Felix, care rămâne dezamăgit. El se refugiază în brațele unei curtezane, Georgeta. Felix are ocazia să-l cunoască pe Weissmann, un coleg de facultate care-i trezește pasiuni nebănuite pentru poezie. Discuțiile avute cu acesta îi dezvăluie situația materială dificilă a studentului, dar și spiritul practic al acestuia, care face injecții
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
exil după o lovitură de stat care a avut loc în Texas), Percy Bysshe Shelley (aici susținător al luddismului), John Keats (aici "kinotropist") și Benjamin Disraeli (aici publicist și colaborator al tabloidelor). Acțiunea cărții îi urmărește pe Sybil Gerard - o curtezană politică și fiica unui lider luddit executat, Edward Mallory - un paleontolog și explorator și Laurence Oliphant - un personaj istoric cu o carieră reală, așa cum apare portretizat în carte, de scriitor de romane de călătorie care sunt o acoperire pentru activitățile
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
Ah, ciocârlia! cântă ziua întreagă câtu-i de lungă. Prețul banului: Cât valorează oare un milion de koukou? Rouă pe bambuși!</poem> În anul 1936, A. T. Stamatiad publică "Peisaje sentimentale", iar în anul 1942 traduce în limba română "Din cântecele curtezanelor japoneze". Un an mai tarziu îi va apărea traducerea "Eșarfe de mătase. Antologie japoneză", pentru care primește premiul Academiei Române. Tălmăcirea lui Stamatiad este relativ liberă, neurmând însă fidel regula 5-7-5. <poem>Vântul adie - Umbra glicinei Abia tremură. O barcă se-
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
de asasinat puse la cale de lorzii din vestul principatului sau și de miniștrii săi corupți, dar este prea slăbit pentru a mai face față atacului lui Pyrust. Viața sa este însă salvată de Doamna de Jais și Jad, o curtezana Mistica, care dezvăluie că nu este alta decât legendară Împărăteasa Cyrsa. La sud de Nalenyr, în Erumvirine, forțele trimise de Nelesquin pustiesc principatul și omoară toți oamenii întâlniți în cale. Războinicul Mistic Moraven Tolo organizează apărarea principatului și reușește să
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
Marelui război de Nord. După căsătoria de la 8 noiembrie 1766 cu verișoara sa Caroline Matilda de Wales, sora regelui George al III-lea al Marii Britanii, Christian s−a abandonat exceselor în special depravării. În 1767 a început o relație cu curtezana Støvlet-Cathrine. A declarat public că n-o poate iubi pe Caroline Matilda, deoarece „este demodat să-ți iubești soția”. În cele din urmă s-a scufundat într-o stare de stupoare mintală. Simptomele din această perioadă au inclus paranoia, automutilarea
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
mai mult la prăbușirea celor Nouă Principate. Dinspre nord, prințul Pyrust pornește o campanie în cursul căreia supune în întregime Helosunde și cucerește Nalenyrul. Ajutat și de trădarea birocraților nalenyeni, el accepta să-i cruțe viața lui Cyron doar după ce curtezana Mistica Doamna de Jais și Jad își revelează adevărată identitateː ea este Împărăteasa Adormita Cyrsa, revenită să-și reunifice Imperiul. Cei doi prinți rând în slujba ei, Cyron ocupându-se de partea organizatorică, iar Pyrust de cea militară. Din nefericire
Lumea nouă (roman) () [Corola-website/Science/331571_a_332900]
-
opri mai ușor. Persoanele cu abilități deosebite găsesc esența lucrurilor și sunt capabile să le modifice forma până la atingerea unui nou echilibru, putând altera semnificativ realitatea. Orice om poate deveni Mistic, indiferent de arta în care se specializează (Cyrsa este curtezană Mistică, iar Qiro Anturasi cartograf Mistic). Când se înfruntă doi Mistici se desenează cercuri magice în jurul spadasinilor pentru ca magia dezlănțuită să nu se răspândească necontrolat în jur. Efectul magiei scăpate de sub control a fost extrem de evident în înfruntarea dintre armata
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
legendarului legiuitor Solon crearea de bordeluri de stat (lupanare), așa numitele „dicterion”, la prețuri moderate, beneficiare ale unui privilegiu de inviolabilitate și care erau supravegheate de funcționari publici. Pe lângă aceste bordeluri, societatea greacă antică a cunoscut și existența hetairelor sau curtezanelor, care reprezentau segmentul de lux al prostituției, fiind destinate elitei politico-economice a cetății. Fenomenul prostituției afecta în mod inegal cele două sexe: cei care se prostituau erau femei de toate vârstele și bărbați tineri, în timp ce clientela acestora era una predominant
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
moralmente acceptabil pentru un bărbat să aibă relații sexuale cu concubine, prostituate, rezidente străine sau sclave, în timp ce soțiile erau constrânse la fidelitate absolută. proclama în secolul al patrulea înaintea erei noastre în fața cetățenilor adunați într-o instanță de judecată: "avem curtezane pentru a ne satisface plăcerile, concubine care să ne ofere îngrijirea zilnică și soții care să ne dea copiii legitimi și să fie gardieni credincioși ai căminelor noastre." Realitatea era probabil mai puțin caricaturală, citatul menționat neînsemnând că grecii nu
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
lui Platon le menționează pe hetaire ("ἑταιρίστριαι"-hetairistriai), "acea parte a femeilor care nu acordă nicio atenție bărbaților preferând să se adreseze femeilor, din rândul acestora provenind tribadele." Lucian din Samosata se referă și el la această practică în "Dialogurile Curtezanelor" când o menționează pe Mégilla, „una din acele tribade cum se întâlnesc în Lesbos”, dar este posibil să fie doar o preluare din dialogul lui Platon. Deși textele lui Platon și Lucian din Samosata au un anumit nivel de relativitate
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
din Alexandria îi punea în gardă pe cei care frecventau prostituatele împotriva pericolului de incest: "„câți dintre tații care și-au abandonat copii au, fără să știe, relații sexuale cu băieții lor ce se prostituează sau cu fetele lor devenite curtezane...”". Persoanele care se prostituau lucrau în bordeluri situate în cartiere binecunoscute pentru practicarea acestei activități, cum era Pireu, portul maritim al Atenei, sau Kerameikos (Κεραμεικός), cartierul olarilor din Atena, fiind frecventate de regulă de marinari și cetățenii săraci. Din această
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
în suflet și tremurând și, Dumnezeule, ea nu e nici măcar drăguță. Acum îi dau Lysianassei cinci drahme pentru doisprezece vizite și ea arată și mai bine și nici nu mai trebuie să păstrez secretul”. În secolul I e.n., în "Dialogurile Curtezanelor" a lui Lucian din Samosata, prostituata Ampélis considera cinci drahme pentru o vizită ca fiind un tarif nesatisfăcător. În același text, mama sa o certa pe tânăra Musarium că refuzase două oferte primite din partea unor domni bogați de a face
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]