1,302 matches
-
face stânga‑mprejur și iese, iar eu mă grăbesc după ea. Când ajungem în mașină, o întreb: — Unde mâncăm? — Nina Heywood dă un prânz de caritate într‑un cerc restrâns, pentru eradicarea foametei, îmi răspunde, verificându‑și o unghie fără cusur. Cunoști familia Heywood? Sau familia van Gelder? Normal că habar n‑am cine naiba or mai fi și ăștia. Nu, mă trezesc spunând. Dar îi știu pe Websteri. — Pe Websteri? Își ridică spre mine sprâncenele arcuite. Cei din Newport? — Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
feudalist, tânără comunistă în Qing-dao, perioada petrecută la Shanghai ca actriță de stânga, devotată filmelor împotriva cotropitorilor japonezi, și, în sfârșit, ajungerea ei la Yenan ca revoluționară matură și soție a lui Mao. Ea își crede reprezentația ca fiind fără cusur. Cu toate astea, câțiva oameni din mulțime pun sub semnul întrebării perioada peste care ea a sărit. Se cere un martor, care să dovedească bravura ei în închisoare. Brusc, ea intră în panică și începe să fie defensivă. Replicile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de pe chipul actriței mele preferate, Lily Fong, și îmi place felul în care ele o luminează. Am spus echipei de filmare că nu voi tolera nici o imperfecțiune. Ordon duble. Nenumărate duble. Nu le dau acceptul decât atunci când montajul este fără cusur. În clipa de față, la proiectele mele lucrează trei mii de muncitori culturali. Cantina este deschisă non-stop. Yu mă găsește încercând să nu cad pradă somnului în timp ce vorbesc. Sunt foarte obosită. Pot să mă opresc? E o bătălie sângeroasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fermecătoare. Realiză că tânărul încerca de fapt să-i atragă atenția asupra sa. Și încercarea lui nu era lipsită de rafinament, ceea ce dovedea o oarecare practică. Sus, valetul deschise canaturile ușii, apoi o invită să intre, cu o semireverență fără cusur. În mod cert, valetul stăpânea arta de a-și sluji stăpânii subjugându-i. Și precipitarea cu care fusese înscris pe lista personalului absolument indispensable pentru „prestigiul Franței și pentru înalta misiune încredințată de împăratul Napoleon consulatului francez într-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rareori și practice. Spălându-se pe dinți, s-a aplecat înspre oglindă, după care s-a schimonosit nițel ca să-și inspecteze gingiile. Voia să vadă dacă exista vreun semn de degenerare. Totul era însă în regulă. De fapt, în ciuda câtorva cusururi, Alison trebuia să admită că arăta destul de bine pentru o femeie de treizeci și șase de ani. Desigur, corpul ei nu fusese supus ravagiilor nașterii. Deocamdată. Alison avea picioare subțiri, deși puțin cam mai scurte decât i-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
coafura formală și înțepenită și durerea mereu încastrată pe chip o îmbătrâneau teribil de mult. — Deci. Femeia a urmat-o pe Susan în bucătărie. Privirile de un bleu pal i se mișcau peste tot, prin cameră, în căutare de alte cusururi. —Ce-ai mai făcut, Susan? Asta era o noutate. De obicei, Jenny o chestiona pe Susan în detaliu cu privire la starea lui Milly, niciodată în legătură cu ea personal. —Sunt bine. Mulțumesc. Dar tu? Susan nu știa ce alt răspuns să dea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
personalul și nu-i departe vremea când vom băga câte un singur supraveghetor pe etaj și chiar pe două etaje. Deocamdată, să fim mulțumiți că ne putem cârpi. Nu ne putem permite totuși să avem preferințe... Da’-n definitiv, ce cusur are madam Trifu? E pricepută, harnică, sufletistă, nimeni nu s-a plâns până acum... Știe prea bine jupânu’ care-i problema lui madam Trifu, dar nimeni din școală și nici Rafael n-ar îndrăzni să i se plângă. Povestea femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dar nu reușesc niciodată să dau oamenii afară pe ușă după o partidă de sex - pare extrem de nepoliticos, chiar dacă ești conștientă că și tu și el veți răsufla ușurați mai târziu pentru că s-a Întâmplat așa. Manierele lui erau fără cusur: mă sărutase, Îmi șoptise „Ne mai vedem“, apoi mă lăsase să dorm. În definitiv, la cât de mic e Camden, știam amândoi că vom mai da unul de celălat curând. Nu, fusese perfect de la Început până la sfârșit. Știuse pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care erau imune la farmecul lui Derek. Puteai deduce asta fie și numai din limbajul gestual: În clipa de față, ședea la masă cu spatele drept și cu brațele Încrucișate pe piept, țeapăn ca o scândură, În timp ce Derek, Întruchiparea fără cusur a sănătății și a siguranței de sine, se sprijinea confortabil de dulap, Îmbrăcat Într-un tricou alb și cu pantaloni de trening. Nu era vina lui că, prin comparație, Jeff arăta palid și slăbănog, dar acesta Îi purta pică oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tot plină de curiozitate și fără nici o jenă. Se părea că Felice Bortshe vorbea doar cu semne de exclamare. Îmi Întinse mâna, dar am ezitat s-o ating, căci mă simțeam cam murdară prin comparație cu igiena ei evident fără cusur. În plus, riscam să-i smulg din greșeală una dintre unghii. Erau fără Îndoială prea frumoase ca să fie adevărate. I-am Întins și eu binișor mâna, iar ea mi-o scutură atât de zdravăn, că am văzut stele verzi. Unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urmei, oricine ar fi ucis-o pe Linda nu dăduse dovadă de atare lașitate, căci gantera o nimerise În plină figură. * * * Presupusesem că avocatul lui Derek, Gavin Pritchett, era un ins excentric, dar adresa firmei sale se dovedi Întruchiparea fără cusur a conformismului Însuși. Biroul se afla Într-o curte mai largă decât multe din cele cu care s-ar fi putut mândri colegiile din Oxford și Cambridge, dar tot atât de Încărcată de tradiție, atmosferă și toate celelalte atribute uzitate de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oară, destinul său dureros și exemplar nu-i străin. Avicenna vedea În el continuatorul medicinii, ca și al metafizicii sale, Îi admira forța argumentelor; nu-i reproșa decât faptul de a-și declara prea tare și prea apăsat ideile. Acest cusur Îi adusese lui Jaber mai multe șederi la Închisoare și trei biciuiri publice, ultima În Piața Mare din Samarkand, o sută cincizeci de lovituri cu vâna de bou, În prezența tuturor apropiaților. Nu-și revenise niciodată din această umilire. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și el a recunoscut că nu văzuse nimic, probabil că doamna purta sutien de plumb. Asta precis că era o minciună, pentru că plumbul e greu și otrăvitor, întrebaserăm noi la chimie, pe când doamna cântărea puțin, iar frumusețea ei n-avea cusur. Bluza albă și-o încheia până sus de tot. Uneori, când o priveam, începeau să-mi ardă obrajii. Unii ziceau despre doamna că are o slăbiciune, că adică îi dă inima ghes când îl vede pe tata. O slăbiciune aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-ar extinde, dar se vedea o dâră groasă de fum care șerpuia spre cer. Ciudat, foarte ciudat. Oare ce-ar putea să ardă atâta vreme? — Nu sunt doar eu de vină, continuă Midori. E adevărat că am și eu cusururile mele, recunosc, dar dacă indivizii - adică tata și mama - m-ar fi iubit un pic mai mult, poate aș fi gândit și eu altfel, poate m-ar fi întristat pierderea lor. Nu crezi că te-au iubit suficient? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
păreau cam ciudate sau surprinzătoare poveștile ei, sau chiar mă înspăimântau malițiozitățile ei, nemotivate și complet absurde, sau mi se părea prea deșteaptă și mă întrebam ce-o fi în capul ei. Dar, la urma urmei, îmi ziceam, fiecare are cusururile lui și nu era treaba mea să o judec. Eu eram doar profesoara ei de pian și pe mine nu trebuia să mă intereseze decât dacă exersează suficient sau nu. Ca să fiu cinstită, îmi plăcea fata, îmi plăcea mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de soție, dar, din nou, mi-a fost teamă să n-o grăbesc. Într-un final, am găsit și căminul perfect. Eu fusesem cel care insistase să vizionăm cât mai multe, pentru a-l putea alege pe cel mai fără cusur. Ne-am hotărât pentru o căsuță cu grădină. Mai era ceva de muncă la ea, dar eram sigur că o pot face să arate foarte bine, am discutat și am stabilit să facem o ofertă în următoarea dimineață. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la un loc suntem grădinița și să nu mă mai tângui după așa ceva, că acasă am destulă grădină să mă zbengui în ea cât poftesc. — Țâfnoasa ma, o îmbrățișează Cezar. De mică îți sărea țâfna. Parcă tu n-ai avut cusururi. — Eu mă speriam și speriam și pe alții. — Cum? — Pentru că suntem la momentul amintirilor, îmi aduc aminte ce frică am tras când m-a dus tata prima dată la cinematograf. — Te-o fi dus la filme cu strigoi, cu lei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prin canalul strâmt. Se-ntreba ce-o fi sub picioarele lui, la ce distanță și ce-ar fi dacă s-ar rupe cablul. Calm, Kane, își zise. Gândește-te la diamante. Sclipicioase, enorme diamante cu fațete multiple, limpezi și fără cusur și doldora de carate barosane. Și nu la bezna asta de, mormânt în care te învârti. La cețurile de pe celălalt tărâm cu miasme de fantome stranii și de amintiri și... Fip-ar al naibii! Iar îl apucă. ― Vezi ceva? Tresărind, imprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
țăran răzvrătit, unul ieșit din minți, altul eroic, alții victime excesive ale secetei, birurilor, invaziilor. În rest, tăcere. Și a venit anul 1848. De atunci pînă astăzi, țăranul român e supraluminat, hipervizibil, înzestrat simultan cu toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de dispariția dimensiunii ontologice în momentul apariției conștiinței reflexive, adică în momentul în care devenea conștient de a fi condamnat absolutului. În schimb, în cazul nostru este vorba despre un om care, refuzând o logică închisă și un scientism fără cusur, descoperă o dimensiune în care să-și situeze propriile simboluri și tendințe aluzive, anticipatoare, evocatoare. Omul lui Sartre este pasiune pentru absolut, cel despre care vorbim tinde spre Absolut, dar acceptă limita. Aceasta este și rațiunea pentru care face aluzie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul, pe toată pielea ei roșcată, dar mai ales pe umeri, pe spate și sub ochi, în jurul nasului. Uneori vorbea puțin behăit și avea tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate de frumusețea părului auriu-purpuriu care-i venea până la brâu, de privirea verde a ochilor ei înțelept-jucăuși. Ea desena complicatele șotroane în formă de melc, cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care, dând cu ciobul și bolborosind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
m-am referit doar la asta ! M-am referit la o viață de om încă tânăr, la sport, pentru că acolo toți joacă tenis, înoată în piscină, urcă pe munte, da, da, de ce nu ! De ce nu, și-aici ai găsit un cusur ? Dă-mi voie să te contrazic, madam Delcă ! Adică de ce crezi dumneata că e mai bine să te îmbraci ca o cioară în negru, să umbli numai pe la parastase și să păzești nepoții, fără ca nimeni măcar să ți mulțumească ? De ce preferi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e de bună, cât de superioară e cărților scrise de alții, de oameni mai mici decât el. John Robert era uneori uluit, aproape copilărește uluit, de măsura în care viața lui era încă guvernată de vanitate, deși își recunoscuse acest cusur cu mulți ani în urmă, dorind pătimaș și străduindu-se pătimaș să-l depășească. Renunțase de mult să se mai opună concluziei evidente, spre care-l împingea însăși experiența, și anume că era superior contemporanilor săi. Dar vanitatea lui întrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simțea cuprinsă de furie împotriva lui Rozanov, ceea ce-i mai domolea un pic durerea. Totuși, durerea era zdrobitoare. Dragostea pe care i-o purta monstrului se zbătea ca o fiară în inima ei și cu cât îi repeta în gând cusururile, cu atât mai drag îi era. Îl iubea într-un fel protector, tandru, iertător, cu o blândă abnegație, de parcă ea l-ar fi creat, de parcă ar fi fost copilul ei. Îl păstra în inima ei în chip tainic, posesiv, identificându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la ea ca „să-l salveze“. Pornind de aici, acordase o semnificație magică „încercării de omor“ de la canal care ar fi putut însemna criza finală, punctul culminant, de unde va începe cotitura. Aici, poate că Stella era orbită de vanitate, un cusur simplu și ubicuu, adeseori ignorat de cei ce pretind să explice misterele comportamentului uman. Cât despre puterea de a prevedea, eu cred că actele omicide sau sinucigașe depind adeseori de anumite elemente contingente prea subtile și prea accidentale pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]