1,641 matches
-
mult timp să se spele pe față, încât ajunsesem să cred că-și scoate fiecare dinte din gură și îl spală separat. Când se întorcea în cameră, își scutura prosopul de câteva ori, având grijă să nu-i rămână vreo cută și apoi îl așeza la uscat pe calorifer, iar periuța de dinți și săpunul le punea la locul lor. Apoi deschidea radioul și făcea gimnastică. Eu obișnuiam să citesc seara până târziu și puteam să dorm dimineața liniștit până la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spăl rufe duminica. Le spăl dimineața, le pun la uscat sus, pe terasa căminului, le iau înainte de a apune soarele și mă apuc de călcat. Nu-mi displace să le calc. Simt chiar o plăcere nebună în a netezi toate cutele... și mă și pricep. Normal că la început eram jalnic, făceam cute și acolo unde nu erau. După o lună de antrenament, am învățat să fac treabă bună. Deci, duminica este ziua mea de spălat și de călcat. Azi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
terasa căminului, le iau înainte de a apune soarele și mă apuc de călcat. Nu-mi displace să le calc. Simt chiar o plăcere nebună în a netezi toate cutele... și mă și pricep. Normal că la început eram jalnic, făceam cute și acolo unde nu erau. După o lună de antrenament, am învățat să fac treabă bună. Deci, duminica este ziua mea de spălat și de călcat. Azi n-am apucat. Păcat! Ar fi fost o zi bună pentru uscat rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
totu'! Cutia, cap de lemn...! geme Dănuț cu ultima suflare, zbuciumându-se, cronțănit și jupuit de viu. Nu! Nu... Așteaptă! Nu încă! Nu încă! Avocatul nu mai zărește lansarea poverii sfinte, în prăpastie. Însă o presimte, prin toți porii, până în cuta cea mai ascunsă a duhului său: Vai...! S-a aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sau căi lacrimale etc. Acesta se va aplica, de asemenea, pe gene, după operații intraoculare Arruga. Se recomandă, apoi, bolnavului să închidă ochii ca pentru somn, iar dacă nu reușește, să se tragă pleoapa în jos fără presiune de o cută a pielii. Pentru pansament se plasează, de obicei, pe ochi două rondele de tifon steril (5-7 cm în diametru), deasupra cărora se aplică o rondelă de vată hidrofilă și, apoi, o nouă rondelă de tifon sau, în caz de pansament
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
însă, în general suficientă pentru un lambou mai mare (fig. 32). Pielea regiunii frontale este mai puțin aptă, având dermul gros, dublat de un strat subepidermic dens (caracterele pielii capului), iar deplasată, devine rigidă și se retractă în profunzime, formând cute dizgrațioase. Ea va fi disecată cât mai subțire posibil, mai ales către vârf. Pielea regiunii geniene sau nasogeniene are, într-o măsură mai mică, aceleași incoveniente, iar la bărbați este adesea imposibil de a găsi o suprafață suficientă acoperită de
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
unde predomină roșul aprins și azuriul, la clapele gălbui, lucioase, ale pianinei, la secretaire-ul cu ușile de lemn scorojit pe care e pictat un personaj trist, cu fața tuciurie, bizantină, înfășurat într-o amplă togă albastră căzând în zeci de cute și ținând în mână o creangă înverzită; în spatele lui, zarea violetă se întunecă și nori roșii se preling melancolici printre chiparoși. Dedesubt scrie cu litere aurii: AMOR OMNIA VINCIT. Priveam tot acel spațiu nesfârșit de înalt, măsurat de draperiile bogate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
formată? de ce apărută?) personalitatea ei profund și subtil erotizată. Suportăm mai ușor gândul că iubita noastră ne-a înșelat decât că i-a zâmbit altcuiva ridicând dintr-o singură sprânceană sau că pe obrajii ei au apărut, în jurul gurii, acele cute de o duioșie ironică, pe care tu le credeai ivite acolo doar datorită influenței tale și imposibil de repetat pentru altul... Dacă ochiul feminin nu este fardat, e foarte greu să-l distingi de al unui bărbat. Poate fetele au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culoarea stejarului, îl are pieptănat cu cărare într-o parte, în fundal se vede marea, verzuie, cu valuri de spumă, iar fața Ginei, întoarsă spre privitor, are înfățișarea tânjitoare, îndurerată. Ochii îi sânt largi și gura zâmbește amar, făcând niște cute care emană sentiment. Am mai văzut fotografii de-ale ei de când era doar o adolescentă. Toate mi s-au părut cu neputință de suportat, ca și când ai vrea să ții mâna pe un fier înroșit. Nici nu știa că exiști când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mâna peste spatele ei cu omoplații abia discernabili sub pielea caldă, uscată și alunecoasă, sub care simțeai un strat elastic de grăsime, a câta oară am tras de tricoul ei și i-am împins înspre mijloc, boțindu-i-o în cute suprapuse, fusta ecosez. Când mi-am împins degetele mâinii drepte sub dunga de sus a chiloțeilor ei, afundîndu-mi-le în părul aspru și cârlionțat... Dar ea se ridică în capul oaselor, îmi luă obrajii în palme și-mi spuse, cu acea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzute din spate, totul își vorbește și-și tace suprafețele în lumină. Suprafețe în lumină, îmi spun buimăcit, iată lumea noastră. Părul tău scurt stă ciufulit. Fața ta e bătrână, gâtul tău e moale ca pielea de căprioară și are cute. Mi-e silă de tine, dar îți zâmbesc mecanic, iar tu îmi zâmbești cu foarte puțină speranță. O babă. Cu sâni încă frumoși, dar ce sens are? Sânt golit de dragoste, iar povestea ta mă obosește fizic. Vin zorile, Nana
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îngrămădite mobile vechi, piane sfărâmate, cărți în legături groase de piele. Erau fotografii galbene în rame ovale. Erau paturi de fier, strâmbate, și oale de noapte mâncate de rugină. Erau haine decolorate în dulapuri cu oglinda spartă: din gulere și cute se ridica o spuză de fluturași gri și bej, care-și împrăștiau peste tot puful de pe aripi. Era un mare candelabru căzut din tavan și o icoană spartă în două. Câte un tăun mare și gros țâșnea bâzâind din vreun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dactilografele de la notariat. Ochii căprui întunecat aveau gene lungi și dese. Sprâncenele se arcuiau senin deasupra lor. Nasul îi era drept, cu nări prelungi, iar obrajii galbeni, scobiți. O mustață destul de rară era încadrată, ca de două paranteze, de niște cute care ar fi arătat obișnuința de-a râde mult dacă n-ar fi fost în același timp sceptice și amare. Gura îi era cărnoasă, deopotrivă senzuală și austeră, ar fi putut fi o gură de sfânt slăbănog, în veșnică luptă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au purtat foarte blând cu mine. Cât timp m-am schimbat, m-am uitat pe sub gene la tata. Mi s-a făcut milă de el: părul îi albise aproape de tot și pe fața lui, altădată roșie, sănătoasă, se adânciseră niște cute dezolate. Era neras, arăta a bărbat care se îngrijește singur. Am mâncat cu ei și cu Marcel, afară, la lumina unui bec. Era noapte. Spre fundul curții noaptea era mai albastră, luminată de lună. Gigi se tot învîrtea printre picioarele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trecea în acte „mort“, și așa s-a făcut c-a învățat și băiatu carte. — Cu ce te dai pe față, madam Delcă, de reușești să-ți păstrezi așa un ten frumos ? La vârsta noastră, un asemenea ten, fără o cută, cum îl îngrijești ? Cu ce te speli, cu ce cremă te dai ? Sau ții secret ? Dacă ții secret, nu te mai întreb, nu îmi mai spune... — Eee-tee, pârț, mare secret... Cu ce să mă dau, cu Vax-Albinacinci-bani-cutia... Io toată viața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să întoarcă trăsura. Și acum iată-l apropiindu-se de casa Mironescu... Alea jacta est ! Gustul acru din gură a ajuns acum o usturime în capul pieptului, zăpușeala este tot mai mare, de transpirație, costumul a început să facă destule cute. Și, încă având un picior pe scara trăsurii, trupul încă legănându-ți-se în balans, te auzi strigat : Hei ! Domnu’ ! Domnu’ ! Animalul de muscal a căpătat în sfârșit glas și, cu viclenia joasă a omului de teapa lui care știe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
străină). Broboane mici de sudoare, rotunde, îi umplu fruntea albă, obrajii neașteptat de cărnoși ; e cald aici, cu toate că a lăsat transperantele. Cineva - vecinele, desigur - a tuns-o, și în locul nodului care îi strângea la ceafă părul creț, așezat singur în cute ondulate pe tâmple, șuvițe, inexplicabil de rare și de drepte, îi atârnă, retezate lângă lobul urechii. Cărarea, trasă chiar prin mijlocul capului, lasă la vedere țeasta, veșted-roză. — Ai dat și ligheanul alb, de faianță ? Aveai un lighean alb, de faianță
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o creștere a datoriei, pentru că așa funcționează socoteala asta. Ceaușescu s-a simțit vulnerabil În fața unei asemenea dovezi de capitalism. Se poate ca spaima lui să fi fost Îndreptățită. Thomas Jefferson, un om mult mai evoluat, a avut trăiri neplă cute În fața instituțiilor financiare cu două sute de ani Înaintea lui. Dar reacția Întîiului CÎrmuitor al Patriei a fost o dovadă grăitoare de sălbăticie: a decis plătirea „datoriei externe“ a României În regim de urgență. S-a instituit raționalizarea, lipsurile au luat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spună. Se încruntă. Se îmbrăcase cu oarecare grijă pentru această vizită, își pusese o cămașă curată și un costum de culoare închisă, pe care-l păstra pentru ocazii. Se bărbierise cu grijă, trecându-și aparatul de ras (neelectric) prin toate cutele fălcilor și pe gâtul de reptilă, îndepărtându-și umbra de barbă căruntă care-l fascinase pe George. Își pieptănase părul, aspru, creț, și îmbrăcase un palton. Dar abia când ajunsese pe șoseaua principală, dincolo de Bowcock, își dăduse seama că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la telefon, îl lămuri Stella, care ascultase, în tăcere, o versiune prescurtată și îmbunătățită a istoriei de mai sus. Brian se uită la această frumoasă cumnată a lui, de care se temea puțin. Stella arăta mai matură și slăbită. Două cute subțiri, ca două fire de păr, îi răsăriseră între sprâncene, dând feței o mai mare concentrare. Părul de un negru compact se înălța ca o cupolă deasupra frunții, asemenea unei cununi sau unui coif ceremonial. Gura inteligentă, cu invariabila-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o spun... dar sper că tu ai înțeles. Nici măcar n-am stat vreodată ca lumea de vorbă... noi doi... aș fi dorit să fi discutat... acum, când pleci, simt că... Stella se încrunta și își mijea ochii, adâncind cele două cute dintre sprâncene. Își îndreptă umerii și se lăsă pe speteaza scaunului. Brian își spuse: „Ce naiba m-a apucat să-i înșir toate astea? Se vede că-s beat și sunt lipsit de loialitate față de Gabriel, Stella o să mă disprețuiască...“ — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
genunchii lipiți între ei. Dar nu era nimic impudic în atitudinea femeii-manechin, chiar dacă se expunea astfel într-o vitrină, fiindcă o fustă largă-largă dintr-un material greu îi cădea în falduri acoperindu-i picioarele până la jumătatea gambei și făcea o cută adâncă între coapse, în poală. Nestor îi observă culoarea pielii și găsi, c-un zâmbet interior, că nu amintea câtuși de puțin de ciorapii bej pe care mama îi purtase iarna cu ani și ani în urmă. Pielea ei era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
c-o terfeloagă de coadă umedă, pe care vântul abia dacă o mai flutura, plictisit... Dar venea, special pentru spectacolul cu motociclete, fanfara Garnizoanei... Uniforme bleumarin... Coborau în ritm de marș, cu alămuri și cu talgere, dinspre calea ferată și cutele pantalonilor le zvâcneau ritmic sub genunchi în timp ce intrau pe poarta larg deschisă... Fanfara străbătea peluza, dând ocol terenului, între groapa de sărituri în lungime și piciorul zidurilor dosnice de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și se oprea chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
decât intempestiv? Amenințările sale însă rămâneau prezente în aerul închis din camera de cămin 18. Ion Schipor ridica mâna și ne arăta propria sa palmă stângă. "Asta e linia vieții"... Își plimba vârful arătătorului de la mâna cealaltă de-a lungul cutei din palma sa stângă. "Unii susțin că lungimea ei este un indiciu al lungimii vieții. Rețineți, nu este adevărat. În cazul meu, iată, ar însemna să trăiesc nouăzeci de ani. Sau pe-acolo. Ceea ce în mod sigur nu se va
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lăsă puțin pe spate ca să-i poată examina, sub masă, pe furiș, poala rochiei întunecate. Bleumarin. Rochia îi lăsa genunchii dezveliți pe jumătate, rotunzi și lipiți unul de altul. Privirea îi urmă în sus linia corpului așezat pe scaun, descoperind cutele din dreptul taliei și brațul gol sprijinit de muchia mesei. Aveau și fetele perișori pe braț. Abia se vedeau și erau blonzi-aurii dacă-i priveai de aproape. Dragoș abia își înfrână dorința de a-i atinge pielea cu degetul. Sub
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]