821 matches
-
cerut ceai d-nei Ribeiro și am deschis o nouă cutie de țigări. Harold spumega că nu rămân cu el de vorbă, dar probabil că a ghicit în plecarea mea bruscă de la Sen ceva mai mult decât îi mărturisisem și nu cuteză să vină și să ne întrerupă. Khokha îmi aduse un exemplar din Uddkita, pe care Maitreyi scrisese ultimele ei cuvinte: "Către dragul meu, către dragul meu, Maitreyi, Maitreyi". Numai atît? mă întristam eu. Khokha îmi spuse să mă uit și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lacrimile și oftă. ― Mama mea e foarte greu bolnavă, și eu n-am nici un ban, nici o rupie să-i dau. Mă gândeam să-ți cer un împrumut până voi primi onorariul de la "Bengal Film Company"... ― Cât vrei? Tăcea. Eu nu cutezam să-l privesc în ochi. Mă durea minciuna lui, căci știam că maică-sa nu e bolnavă și că de ea are grijă un cumnat al lui, negustor în Kalighat. ― Treizeci de rupii ți-e de-ajuns? îl întrebai și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Au venit oameni la fântână, și zgomotul m-a deșteptat. (Straniu, cu toată durerea mea, eram conștient că port asupra-mi cinci sute de rupii și, de cîte-ori se apropiau oamenii, duceam instinctiv mâna la portofoliu.) Mă priveau toți mirați, necutezând să mă întrebe nici unul, căci, deși hainele îmi fuseseră stropite cu noroi și pantofii de pânză desfigurați, se vedea totuși că sunt un sahib, și încă un sahib alb. Mi-am răcorit fața și am pornit mai departe, de astă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frunte. - Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa? - Vlad. Vladimir Iconaru. - Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și puțin capul, că niciodată, nimeni, în nici o piesă de teatru, în nici un roman, în nici o poezie, nimeni, repet, n-a cutezat să vorbească cu glas normal când se introduce noaptea în podul unei case străine și se introduce, ca noi, cu un scop bine Precizat: să găsească lada în care văduva eroului de război, gneralul Iancu Calomfir, a păstrat cu pietate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dincolo... Al. MÂNĂSTIREANU Vânturi și valuri, poeme și pamflete, de Ion Popescu-Sireteanu Pentru că orice acțiune are un timp al său, în cazul de față a venit vremea să-mi materializez un gând mai vechi și anume acela de a mai cuteza să-mi îndrept privirea asupra volumului Vânturi și valuri, primit prin gentilețea deosebită a autorului față de mine. A trecut ceva vreme de la primirea lui, de la savurarea textelor conținute care, ca întotdeauna, m-au impresionat în mod deosebit și, cum am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
reafirmată la pagina 72: “Faptul că noi, mica noastră familie și încă mulți evrei din România au rămas în viață, o datorăm lui Ion Antonescu.” Autoarea amintește că Nicolae Steinhardt în memoriile sale afirmă textual: „...singurul în toată Europa a cutezat să i se opună lui Hitler,să-i țină piept într-o chestiune de onoare... Antonescu i-a ținut piept în propriul lui bârlog: dârz,cu modestia cuvenită,a salvat de la moarte câteva sute de mii de suflete de evrei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se crezu dator să încunoștiințeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu vor fi prea încîntați când vor afla despre vizita aceasta. Mai ales bătrânul Iuga, care i-a și interzis să mai calce pe la conac, fiindcă odată a cutezat să ceară o foarte ușoară îmbunătățire a învoielilor. Tânărul Herdelea se spăimântase. În vreme ce învățătorul vorbea, el se gândea dacă într-adevăr n-a făcut o greșeală venind la un om care, pe drept, sau nedrept, nu e bine văzut de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuconița de la București. Acuma însă erau zăpăciți, mai cu seamă că se afla de față și arendașul. Într-un târziu, Luca Talabă, biruindu-și sfiala, vorbi uitîndu-se drept în ochii Nadinei: ― D-apoi, coniță, să nu vă supărați că am cutezat, dar noi, dacă am auzit că umblați să vindeți moșia, ne-am tot chibzuit și am socotit că de ce s-o înstrăinați, că doar noi am muncit-o totdeauna și ne-om învrednici și noi să... Pe Nadina o indispusese
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scandal. Nu bănuia și nici Tanța nu-i spusese că siguranța ei are un temei: maică-sa i-a comunicat planul lui Jenică de a părăsi pe Lenuța, Jenică va afla că îi cunoaște secretul și prin urmare nu va cuteza să vorbească despre ea de frică să nu vorbească și ea despre el. ― Mă iubești, Titușor? întrebă Tanța, lipindu-se de el, la despărțire. ― Mult, dragostea mea cea mai frumoasă! zise Titu cu glas tremurat. Două zile tânărul Herdelea stătu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zică: ― Ia seama să nu ți se năzare ca atunci cu furtul! Cosma se închină umilit: ― Lăsați-mă, coane Miroane, c-am pătimit destul din pricina aia! De la Crăciun nu e noapte să nu fi fost dijmăluit și n-am mai cutezat nici să vă spun și-am răbdat. Dar ce-i acum e grav de tot! Arendașul îi spuse apoi că țăranii între dânșii vorbesc că, și de vor face învoieli cu boierii, la muncă nu vor ieși până ce nu li
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a întîmplat și boierii vor veni cu trăsura cea mai bună și o vor lua-o, așa că poate să fie liniștită și să nu-și facă inimă rea deloc. De altfel oamenii de aici nu sunt haini și n-ar cuteza să se dea la răutăți... Nadina o asculta și nu pricepea bine, dar glasul ei o mângâia și-i alină în suflet rănile spaimei. Apoi deodată aruncă la o parte plapuma și zise pripit: ― Atunci să mă îmbrac, să mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și prin bătătură, apoi luă un ștreang și plecă drept la locuința perceptorului. Știa că Bîrzotescu a fugit, împreună cu nevastă-sa, încă de ieri dimineață cu noaptea-n cap, îndată ce a văzut focul de la Ruginoasa. De frică nici n-au cutezat s-o apuce pe drum, ci prin grădini și peste câmp, fiecare cu câte o bocceluță în spinare. Vreo doi oameni i-au întîlnit, dar i-au lăsat dracului, că prea erau speriați. În casă rămăsese numai o toantă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu fuseși aci, Petrică? ― Bine că n-am fost, Doamne iartă-mă! bâigui flăcăul. Că ce-o mai ieși din toate astea, numai Cel-de-sus poate să știe! ― De, se vede că ne-a fost nouă scris să... Pravilă iar nu cuteză să sfârșească. De altfel, Ichim îi luă vorba din gură: ― Du-te tu, Petrică băiete, că pe tine poate să te asculte, și nu lăsa să mai jefuiască și să strice, că-i destul cât au făcut și ce-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vie. Glasul i se uscă în gâtlej, numai buzele i se mișcau, arse. Aproape goală, Nadina se uita tocmai la dânsul cu priviri galeșe, în care însă juca un dispreț jignitor. Oamenii se holbau ca și dânsul și nici nu cutezau să deschidă gura în prezența ei. În sufletul flăcăului răsărise întîi numai bucurie, ca și când ar fi regăsit ceva ce căuta în zadar. În clipa următoare, îi căzu vălul de pe ochi. Disprețul privirilor ei îi sfredelea inima și i-o otrăvea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foc, clătinau din cap, aruncau câte o vorbă și repede întorceau ochii spre conacul vechi. Li se părea, chiar spusese cineva, că treaba nu e sfârșită cât timp tocmai casa cea bătrână boierească rămâne în picioare. Dar din pricina mortului nu cuteza nimeni să se apropie, oricât jinduiau. De altfel, cei mai mulți veneau pentru pradă. Sărăcimea se lăcomea mai cu seamă la porumb. Un hambar de sămânță a fost golit de aseară. Mai erau două magazii cu rămășițe. Pavel Tunsu aduse înadins un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de covîrșitoare! Vă dau cuvântul meu, n-aș fi primit!... Biata femeie, cum mai plîngea! Mi se rupea inima... Trenul era compus numai din câteva vagoane, și acelea aproape goale. În afară de câțiva noi prefecți, doar niște ofițeri și negustori au cutezat să mai părăsească Bucureștii. Mecanicul era instruit să conducă garnitura cu mare atenție, pentru că circulau zvonuri că țăranii ar avea intenția să ridice șinele și să oprească trenurile, ca să întîrzie sosirea trupelor în regiunile răsculate. Numai Titu Herdelea își păstrase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de noi hoții cum au vrut... Numai viața mi-au lăsat-o, domnule prefect! Grigore Iuga strânse în pripă multe mâini cunoscute și auzi crâmpeie de tânguiri. Era nerăbdător să afle ceva despre tatăl său și despre Amara, totuși nu cuteza să întrebe direct pe nimeni, dîndu-și seama pe de o parte că toți acești oameni sunt prea plini de suferințele lor și deci fără înțelegere pentru suferința altora, dar mai ales de teama să nu se confirme presimțirile ce-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Auzea vorbele lui Anton, care-l supărau mai mult ca orice, parcă I-ar fi insultat pe el personal. Se gândea să se repeadă la dânsul și să-l cravașeze în fața mulțimii, ca să fie pildă și altora care ar mai cuteza să sfideze trupa. Se pomeni însă răstindu-se aproape la prefect: ― Domnule prefect, dumneavoastră nu auziți îndemnul la nesupunere și rebeliune către trupele de sub comanda mea?... Eu trebuie să iau măsuri, domnule prefect!... Eu am răspundere pentru siguranța trupelor, domnule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aseară de către fiică-sa Niculina. Maiorul Tănăsescu se făcu foc: cum a îndrăznit fata hoțului de popă să nesocotească ordinele lui? Primarul îngheță, așteptîndu-se să mănânce iar bătaie și încă în fața satului întreg. ― Unde e bestia de muiere care a cutezat? strigă maiorul cu ochii bulbucați. Niculina ieși la iveală, palidă, cu copilașul de mână. Fără nici o vorbă, maiorul Tănăsescu se repezi la ea cu cravașa. Femeia țipa, se ferea, iar copilul începu să urle îngrozit: ― Mămica mea!... Mămica mea! ― Aoleu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
provoci spaimele, ca să te poți vindeca de ele. E ca și cum vrei să te sinucizi, știind că te doare de moarte, dar că n-ai să mori. Bărbatul rămăsese cu gura căscată. Îi era greu s-o urmărească, dar nici nu cuteza să întrebe. Și nici nu îndrăznea s-o întrerupă, pentru a o ruga să aprindă lumina, ca să-i vadă buzele și să poată citi pe ele. Încuviința, din când în când, înțelegând că, de fapt, nu cu el vorbea. — Berti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
critica estetică ce descindea din Maiorescu”, exprimând aici și dorința de a promova „un gen mai apropiat eposului, baladescul”. Ostilitatea arătată de „presa de extrema dreaptă”, ce îi etichetase drept „comuniști esteți”, modul în care era repudiat „un manifest care cuteza să ceară libertate pentru spirit” sunt invocate de Negoițescu în articolul Mișcarea de rezistență de la Sibiu, din numărul 3, unde se afirmă totodată că, după „ruperea zăgazurilor”, e nevoie de o atitudine pozitivă, de „o artă înaltă, pură, dezbărată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
ripostei necruțătoare a acesteia. În acest mod au reacționat mongolii, când Polonia a încercat să anexeze Halici-Wolhynia și atunci când alte cnezate rusești au inițiat acțiuni ostile față de Hoardă. La aceeași ripostă energică se puteau aștepta statele creștine ce ar fi cutezat să intervină, să smulgă teritoriile est-carpatice de sub dominația exclusivă a Hoardei. Înainte de 1359, au avut loc doar tentative neînsemnate în sensul acesta: singura expediție mai serioasă în teritoriile est-carpatice a fost cea din 1345, ca replică la raidurile mongole în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îi va aduce un statut social, dar îi va răpi libertatea, pe care o simte ca făcând parte din ființa sa. Prinsă între acești doi poli opuși, între aspirație și teamă, între dorință și repulsie, Catherine șovăie, pendulează mereu: ar cuteza dar nu cutează, ar vrea dar nu vrea, inițiază aventuri din care se simte curând "silită să se smulgă". Rezistă ispitelor, iar apoi se condamnă că le-a rezistat. Vreme îndelungată, universul ocrotit al copilăriei o cruță pe Catherine de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se va mai ivi niciodată 196... "Orice... dar asta nu" Înainte de acest sfârșit al inocenței însă, înaintea acestei basculări în timp și în maturitate, mai există o ultimă limită a flirtului, o ultimă frontieră pe care unii foarte puțini au cutezat s-o exploreze. Un mod, o artă, aproape, de a merge, ca un echilibrist, pe un fir întins care separă inocența de cunoaștere. Un fel de a merge aproape "până la capăt", de a se aventura până la marginea extremă a relației
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
zăpăceală, indignare. În ultimele rânduri și în afara Catedralei, lumea nu izbutea să se dumirească despre ce-ar fi putut fi vorba, dar Trimisul pontifical și Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca și Starețul Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să întrerupă ritualul de omagiere funebră și lipise de draperia catafalcului un pergament pe care erau așternute versuri în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]