3,433 matches
-
sperie pe bună dreptate de odraslele ei, spune însă că tânăra generație ar trebui să urmărească frumosul în gânduri, cuvinte și fapte. De aia se duc la liceu, acolo se învață asta. Ar trebui să construiască punți, nu să le dărâme; o punte duce de la tine la semenul tău, iar cealaltă de la semen la tine însuți. Gemenii nu vor să construiască punți. Anna: Într‑adevăr, avem libertate de alegere, dar nu alegem să fim liberi. Suntem condamnați la libertate. Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
viitorul muncitorului: adică bunăstarea generală din care, după cum se știe, cea mai mare parte revine muncitorilor, deși n‑ar fi meritat‑o, de fapt. Mama continuă încă o vreme cu același text. Dar Hans se ridică și iese. Din mers dărâmă, ca din greșeală, o grămadă mare de ziare și cărți din bucătăria acestei familii cultivate de muncitori. Fără să strângă mizeria pe care a făcut‑o, iese repede din casă. # Cu toate că Rainer încă n‑are carnet de conducere, tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nimic, nici un cuvânt, nici un ton muzical. Tăcere. Apa n‑o primește, o respinge. Băgătorul de seamă al bazinului de înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aici, la ei, bate vântul trecutului. Poate că Rainer va încălca un tabu, tabuul incestului, ca să vadă dacă se întâmplă ceva, dar totuși n‑o face, motiv pentru care trebuie să se prăbușească alte îngrădiri, pe care adolescentul le va dărâma personal, fiindcă în acest cămin decăzut n‑au voie să pătrundă moravuri mai libertine. Așa spun genitorii. Printre alte fapte rele comise în copilărie, Rainer a fost și ministrant la biserică, lucru care s‑a transformat astăzi într‑un izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vânt Să dărâme Din pământ... Când, pe sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu opt sărici Stă covrig. Stă de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeziei? - ... - Sau credeți - cum s-a dat țipătul de alarmă în străinătate - în moartea, dispariția poeziei? - E posibil, în văzduhurile Cetății Vecinice, îngerul din Apocalips să fi sunat întîia trâmbiță chiar în aceste timpuri; și să fi început să se dărâme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor învia în și mai înalte lumini. - Ce credeți despre noile curente poetice: expresionism, futurism, dadaism etc.? - Vrei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
D. de 3 ani, timp în care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii;cele câteva zile petrecute acasă fiind devastatoare, tăcerile tensionate ducând la stări de agonie și deznădejde. Nimeni nu mai putea să dărâme zidurile care se înălțaseră înfricoșător între noi. - Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere! N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
vibrant cuvânt de învățătură în fața a 15.000 de creștini", îmi spune Părintele Isidor Berbecar. În curtea noii biserici veghează veșnicia biserica veche, monument istoric adus aici în vremea în care botizenii erau foarte săraci. În anul 1889 li se dărâmase o biserică de peste 400 de ani, neavând unde să se mai roage. Atunci, cei din Vișeul de Jos și-au construit o monumentală catedrală și drept mulțumire lui Dumnezeu au dat de pomană botizenilor biserica lor de lemn. Lăcașul aceasta
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
superi zăcând că-ți ștric frumusețea momentului și a ceea ce e potrivit anotimpului și-mi aplici un cot în burtă prin întoarcere după cum stăteam în spatele tău, apoi că și când nu era suficient te lași cu putere pe spate, mă dărâmi și pe mine cu putere și astfel cădem amândoi, tu peste mine..ori la așa zdruncinătura, basca că ai tras și mai multe crengi în cădere, cade în urmă ta și o groaza de zăpadă, dar îmi cade numai pe
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
de mii de evrei români. Nici un cuvânt de recunoștință, nici un monument, nici o stradă în Israel, care să-i poarte numele” (III, pag.12). C.V.Tudor i-a dezvelit trei statui lui Antonescu în România, dar Năstase îl obligă să fie dărâmate. Oare “nepotul” mătușii Tamara cunoaște că mareșalul a avut o moarte de o măreție antică? Antonescu este poate singurul om din istoria recentă care și-a comandat singur plutonul de execuțe! Argeșeanul Antonescu, moldoveanul Ștefan cel Mare (un Napoleon autohton
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
și îmi dau din puterea și viața lor... Ilona nu se mai sătura privind în stânga și în dreapta și uneori spre cer, dar mai rar...imensitatea aceea albastră , tronând peste verdele munților o supăra...simțea ușor , temerea munților: să nu se dărâme cerul peste ei. Visase într-o noapte că valuri de cer, se prăbușeau peste păduri , amestecând verdele crud al frunzelor ce se văitau a moarte, cu valuri de noroi negru și urât mirositor; ea fugea la o distanță foarte mică
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
de ce Mă prigonești? Cine ești, Doamne?! Atât de mare a fost șocul fizic dar mai ales spiritual pe care l-a trăit, că trei zile nu a mâncat, nu a băut nimic, ci numai a reflectat. A simțit cum se dărâmă în el tot edificiul cel vechi și cu toată convingerea îl adoptă pe cel nou. Se botează de către Anania și intră în rândul proaspăt creștinaților, mărtusindu-L cu mult curaj pe Hristos. Doamne, Pavel a adus mult rău Bisericii Tale! Lăsați
SFINTII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL de ION UNTARU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363890_a_365219]
-
Gold Corporation ci, cu aldine, Gabriel! Foarte frumos, gabrielenii noștri, proprietarii noștri din Toronto, care de ani de zile, duc cea mai murdară campanie de manipulare psihologică, de panică cum au să moară de foame foști mineri și se va dărâma toată istorica Roșie Montană dacă nu vin ei, gabrielenii lui Vasile Frank Timiș să-i salveze. Salvarea minerilor și-a Roșiei Montane, gabrielenii au început-o cu achiziționările: au achiziționat 78% din totalul proprietăților rezidențiale din zona industrială a proiectului
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
mult. De aceea orice creație umană majoră, ca să reziste în timp, avea nevoie de jertfe. Acesta era funcția primordială a jertfei, care s-a păstrat până târziu, chiar și în religia creștină ... În legenda Meșterului Manole zidurile Mănăstirii se tot dărâmă pentru că zidurile erau agresate permanent de spiritele haosului. Ca să nu se mai dărâme, și ca Mănăstirea să poată fi ridicată, ca să dureze, era nevoie de o jertfă, de o mare jertfă, pe măsura dimensiunii Creației ... Meșterul Manole cunoaște această taină
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
de jertfe. Acesta era funcția primordială a jertfei, care s-a păstrat până târziu, chiar și în religia creștină ... În legenda Meșterului Manole zidurile Mănăstirii se tot dărâmă pentru că zidurile erau agresate permanent de spiritele haosului. Ca să nu se mai dărâme, și ca Mănăstirea să poată fi ridicată, ca să dureze, era nevoie de o jertfă, de o mare jertfă, pe măsura dimensiunii Creației ... Meșterul Manole cunoaște această taină, de aceea ia decizia de a jertfi și incorpora în trupul Zidirii o
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
această cale de salvare, noul apărut strigă: - Artemios! Urcă după mine pe acoperiș! - Tu, Orestes!? Domnul te-a adus acum aici! Urc imediat cu tine! Orestes, Artemios și Theodoros urcară, cum se putea, pe acoperișul în flăcări ai casei și dărâmară resturile acoperișului arzând, ce căzu în afara casei. Scoaseră din tavan niște bârne prin pod, chiar deasupra odăii unde se aflau cele trei ființe izolate de foc. Orestes spuse lui Artemios că el va coborî în odaie, să caute cele trei
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
locuiam, era o colină cu un spațiu liber betonat pe care își montase leagănele mecanice sau alte construcții distractive de bâlci, niște românași de ai noștri. Nu am intrat cu ei în vorbă. Copiii aruncau cu mingii din cârpe să dărâme niște cutii de conservă din tablă, așezate una peste alta în formă de piramidă la o mică distanță de tejghea. Obișnuitele noastre fleacuri românești de bâlci. Lipseau totuși cei care să joace alba - neagra cu norvegienii. Câștigul celor îndemânatici erau
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
celor îndemânatici erau niște cravate mari și late, în culori stridente, pe care aveau imprimate diverse înscrisuri hazlii. Și feciorul lui Bogdan avea la gât una violet, însemnând că a trecut și el prin parcul românesc de distracții și a dărâmat cutiile. Avea pe ea scris în engleză: “Testează-mă”. După eșecul din timpul partidelor de pescuit de pe pontonul insulei Islandet, m-am hotărât să-mi folosesc timpul vizitând orașul cât voi mai sta în acest frumos loc. Dimineața până se
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
iubi aproapele este un lucru de neconceput. Poți cere unui virus să iubească alt virus?”, sau: „Cei vechi au avut muzica prin care se clădeau de la sine zidurile Tebei, modernii au născocit pe aceea care ar fi în stare să dărâme piramidele...” spunea N.Iorga. Al.Florin Țene Director AGORA LITERARĂ Membru UZR Referință Bibliografică: Fericirea de a fi condamnat de confrați, eseu de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1080, Anul III, 15 decembrie
FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363336_a_364665]
-
peste obraji și după ceafă apoi s-a dus direct la catalog, a modificat nota de la purtare din zece în nouă și mi-a stricat media de absolvire. Așa de indignată a fost că am urinat pe gardul scolii, de parcă dărâmasem școala nu că doar îi stropisem gardul. Nu eram făcut nici pionier. Abia în clasa a V a am fost primitodată cu cei din clasele mai mici a III a și a IV a, din cauză că tatăl meu nu era colectivist
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
cu adevărat profunde. Nu de fațadă! Doar pentru că e o sărbătoare vom poza, așa de ochii lumii, să fim amabili, iar apoi vom continua cu răutăți și dispreț care pot reprezenta fisuri mari și prilejuri date celor răi de a dărâma unitatea și armonia dintre membrii societății. Și până la urmă, vor facilita câștigul răului asupra binelui, dacă nu vom fi curați și buni la suflet așa cum ne-o cere Dumnezeu, nu numai de sărbători, ci în fiecare zi a vieților noastre
EDIFICAREA CREDINŢEI ŞI A RELAŢIILOR SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363486_a_364815]
-
bătrânul, că era scumpă vorba, dar îmi răsună vie și-acum din urmă slova. Era model prin vremuri trimis de moșii lui, să fie-n lumea asta un stâlp al satului .. ʺCe-nseamnă veșnicia, l-am întrebat odată, căci totul se dărâmă în liniștea ciudată, cam tot din ce apare având aceeași soartă?ʺ ʺVeșnicia, grăi bătrânul, tu vezi această floare ce-ți dă a ei splendoare prin formă și culoare, mireasmă preacurată venită de la Soare, Iar printre-a ei petale broboane
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
deschis în această locație. Dr. Teodor Ardelean, directorul bibliotecii, a fost cel care a vorbit auditoriului despre poetul național: „Mântuitorul nostru în limbă este Mihai Eminescu. Au început cârcotașii să lucreze și la acest piedestal, dar n-au reușit să dărâme monumentul, pentru că el e în noi. Noi îl cântăm pe Eminescu de câte ori avem sufletul încărcat de o povară. Ne-a lipsit Eminescu și Îi mulțumim lui Dumnezeu că ni l-a dat. Nu știu ce ne-am fi făcut fără el în
MUZICĂ ŞI POEZIE DE ZIUA LUI EMINESCU LA BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ DIN BAIA MARE de ANCA GOJA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362446_a_363775]
-
dă-mi un pahar cu apă, simt că mă sufoc, răspunse ea precipitat, lividă în obraji din cauza evenimentelor ce au surprins-o, cu ochii adânciți în orbite și fără de sclipirea de inteligență ce-o avea de obicei. Părea un om dărâmat de efectele unui eveniment căruia nu-i putea face față. - Dar ce ți s-a întâmplat draga mea, că nu-mi place de loc cum arăți! - Dă-mi apă te rog, am gura uscată de nici nu pot vorbi. Sebastian
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
până se întrupează din nou vindecat înlăuntrul cu solzi protectori. Seducțiile tale de mentă sălbatică intră sub piele ca iarba în gura coasei, inima se plimbă prin piept deschizând zăvoare ascunse, să intre calul troian. Treptat cetatea din mine se dărâmă. Referință Bibliografică: Treptat / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TREPTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362542_a_363871]