945 matches
-
primire de județ în ziua de 28 aprilie 1884. În buget erau deja prevăzute sumele necesare pentru un cantonist și un factor, care urmau să o întrețină. Obiectele necesare întreținerii liniei telegrafice (ciocan, clește de tăiat, ferestrău, sapă, topor, șurubelniță, daltă, cheie de noduri, sfredel mic și mare, cutie de unelte etc) se procurau de către Direcția Generală a Telegrafelor și Poștelor, dar din fondurile județului. Linia fiind terminată, Direcția Generală a numit începând cu data de 1 mai 1884, un manipulant
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
vorba mea s-asculte întreaga omenire, Să grămădesc în juru-mi palate și cetăți, Grădini cu mii de flori pe rând să înflorească, Când roadele într-una s-or coace în alta să dea muguri, Tot ce-a lucra putură ciocane, dalte, strunguri, Tot ce încîntă ochii și suflet, frumuseți, Tot ce pământul are și area [mai] de preț Grămadă să stea toată la mine în comori Și când voi trece mândru, puternic, zâmbitor, Un împărat... pe frunte purtând [mîndră] coroană Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-și menține silueta, aleargă după o minge, pe o parcelă limitată, împreună cu alți cunoscători ai acestui sport intitulat minifotbal. Aceleași abilități tehnice le dovedește și în calitate de percuționist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falțul din os, mistrie și dalta cu zimți. A debutat cu proza scurtă „Pătratul de sârmă“, în revista Vatra (1997), dar a colaborat și la Tribuna. Momentul afirmării sub semnul scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de treaba asta și că se duce cu acest prieten în Franța, în weekend, ca să vadă ce află. Părea destul de optimist. „Normal că e optimist“, am murmurat eu în oglindă a doua zi dimineață în timp ce mă căzneam să îndepărtez cu dalta rămășițele machiajului din ziua precedentă. Mă speriasem văzându-mă în oglindă. Semănam cu un cadavru ieșit din mormânt, cu fața coșcovindu-se în înfricoșătoare pete colorate. Niciodată nu mă machiasem suficient de mult încât să fiu nevoită să mă demachiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
despre cum a fost vremea în țară, despre recolta de grâu, seceriș și altele, apoi adresându-se sfinției sale, se interesă de mersul muncii la tiparnițele de la Vâlcea, Snagov și București. Oftă și, îndreptându și spinarea în jilțul tare, lucrat cu dalta în lemn de nuc, lăsă să i scape ca din întâmplare: — Kuciuk Selin aduce firman de domnie nouă. Beizadea Constantin tresări, sfinția sa care ațipise deschise ochii mari, marele spătar lăsă capul în jos și stolnicul nu-și putu reține întrebarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan cel de pe zid îl aprobă dând din cap, ieși, parcurse grăbit curtea până la clădirea chiliilor, intră în chilia sa și ascunse sub anteriu bocceaua cu înscrisurile luate din spătărie. În drumul de întoarcere spre biserică încercă să găsească o daltă sau rangă ca să poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică și se lăsă în genunchi plecându-și trupul paralel cu pardoseala. Examinând îndeaproape, băgă de seamă că spre zidul dinspre miazănoapte, între piatra de mormânt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au ridicat și a meșterilor care le-au lucrat. Dacă le-au păstrat..., pentru că la mânăstirea Colței, la biserica primului spital din București, acolo la școala de dascăli, a dat imbrohorul ordin măriei sale Neculai Vodă Mavrocordat să fie spartă cu dalta pisania în piatră de deasupra ușii, ca să nu fie pomenit în veci numele marelui spătar Mihai Cantacuzinul. Era această mânăstire împrejmuită cu ziduri trainice, vegheată de turn înalt, clădit de soldații lui Carol al XII-lea, după ce a pus țarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstire împrejmuită cu ziduri trainice, vegheată de turn înalt, clădit de soldații lui Carol al XII-lea, după ce a pus țarul Petru să fie goniți de prin cetățile de la gurile Dunării. Auzi colo, să poruncească turcii să se șteargă cu dalta tot înscrisul ctitoriei! Doar visterniceasa Maria Cantacuzina și-a găsit dreptatea. Spune cronicarul că acolo în Moldova, când Mihai Racoviță a venit a doua oară vodă, a judecat în divan pricina visternicesei cu egumenul mânăstirii Hangu, și s-a arătat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceva. A lipit urechea de un tanc „Tigru” cu o șenilă ruptă și a tresărit. A chemat un tovarăș și a încercat să deschidă turela, acum ruginită de ploi. Nu au reușit și tata a cerut să-i aducă ciocan, daltă, ulei de mașină. În fine, când a deschis turela tancului, în interior l-a văzut, chircit de frică și galben ca lămâia la față pe Sandu. Intrase în tanc, a tras turela peste el, așa, ca să ne facă să-l
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Am sfâșiat pufoaica și i-am făcut o moviliță de bancnote - Toate sunt ale mele? a întrebat cu ochii strălucind a lăcomie. - Da, dar trece-mă dincolo. Le-a adunat într-o basma, a cioplit cu un ciocan și o daltă undeva în acel bordei, probabil ascundea banii și mi-a zis să mă culc. Nu puteam dormi, mă tot gândeam că dacă nu mă trece dincolo, îl tai cu cuțitul. Peste noapte a mutat banii care-i dădusem în altă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care o zămislesc atent, sub îndrumările zânei cu păr azuriu, pe logodnica lui Pinocchio. „Dă o lovitură ușoară, ușoară! Acolo! Lângă tâmplă. Așa. Ia jos un strat, așa, nu mai gros ca o coajă de ou. Ajunge. Bun! Acum ia dalta cea mai mică. Așa. Aceea. Cioplește sub gene, așa! Încă puțin. Încet! Cu grijă. Încă puțintel. Lasă acum, fă în partea cealaltă. Așa, bine! Trebuie să fie preciși, simetrici. Și acum, fă-i gurița. Bagă de seamă! Observă modelul când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
gurița. Bagă de seamă! Observă modelul când stă serios. Vezi? Are forma unui arc. Așa! Cu multă grijă, dă-i grație și expresie. Buzele trebuie să aibă, în colțurile gurii, zâmbetul care stă să apară. Așa! Foarte bine. Acum, ia dalta, nu aceea, ia-o pe cealaltă, măsura doi, așa, aceea, și fă-i gropița de sub năsuc. Fii atent, nu prea mult. Așa, așa! O, stai! Bine, foarte bine. E o bomboană!“ Da, știu, m-am eschivat de data asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
stai! Bine, foarte bine. E o bomboană!“ Da, știu, m-am eschivat de data asta. Nu e cu adevărat o poveste. Sunt eu și-atât. Dar dacă n-aș ști că nu se poate decât în vis, aș lua o daltă măsura doi și-aș ciopli, câte puțin, în fiecare dimineață în care mi-e dor, o fetiță cu ochi mari care să-și ia copilăria de la început. Ugo Scotti-Berni, Logodnica lui Pinocchio, Editura Ion Creangă, București, 1978. În românește de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală pe la începutul trimestrului III, făceam pe mine, simțeam că-mi explodează vezica și nu reușeam să descui cu cheia de la gât. Am bătut la ușă minute întregi, tare, cu degetele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
până la urmă pacea are un preț), iar eu le-am luat, am suit iute la etajul patru și m-am apucat să lovesc cu putere în toc, acolo unde bănuiam că trebuie să fie limba de la broască. Eram concentrat, înfipsesem dalta în lemn și izbeam cu ciocanul, zgomotul era asurzitor, casa scării vuia ca o hală industrială, când, deodată, în plină străduință a mea de-a vedea încuietoarea cedând, s-a petrecut un lucru neașteptat, am auzit înăuntru o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
convinsă și în ziua de azi că peștișorul ăla a fost cel mai mare și mai frumos pește din lume“, fiind vorba de-o babușcă prinsă de ofițer, cu mâna, în apele Argeșului, c) eu n-aș fi spart cu dalta și cu ciocanul ușa apartamentului 40 și nici n-aș fi zărit-o pe mama, „cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată“, aducându-l pe lume pe Mircea, d) n-ar fi și nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jalnică situație a lui Tony Pavone, comisia ordonată Își Începu activitatea de investigații și măsurători la platforma betonată Afumați. Peste patruzeci de Înalți funcționari isteric dirijați, urmăreau pe un soare dogoritor ce - ți tăia răsuflarea, cum doi-trei muncitori cu o daltă și un ciocan spărgeau betonul făcând În diverse puncte copci, pentru a fi măsurat grosimea betonului, ce datorită stratului de balastru care era bătut manual cu maiul mai puțin uniform, stratul de beton turnat avea diferite ondulații În grosime, presupunând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bordeiul meu era pe Valea lui Stan, într-o margine de prăpastie.” Din disperare, ultimul haiduc cioplea cruci din lemn de prun. Raze roșcate pâlpâie mat în crucifixul sfințit prin suferință. Lemnul dă glas de departe, în litere săpate cu dalta. “Pomenește-mă, Doamne, în împărăția Ta!” - Aici, am pus Soarele, chiar în centru, pe cruce, unde stă de obicei capul Sfântului. Blajinul, caprele de târlă, vânzarea Într-o duminică, au venit niște capre de târlă până la bordei. Copiii strigau și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
sau umane, vom constata că e un închinător de vorbe, el va cita vorbe fără idee și 930 {EminescuOpXIV 931} fără însămnătatea pe cari spiritul său le adoră și le erige în idoli; ele se deosebesc de idolii săpați cu dalta în lemn sau în piatră numai prin împrejurarea că sânt tipărite cu cerneală pe hârtie albă. (... ) [" TOATE GENERA ȚIILE... "] 2264 Toate generațiile de oameni câte s-au perindat în cursul secolelor cată a se considera ca un singur om care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rapid. Păi, Exley și Gallaudet au un cuvînt greu de spus, iar mahării de pe aici nu au avut timp să se pregătească. Acum fii atent la bunătățile pe care le-am adus. Pe o masă din camera de zi: răngi, dălți, ciocane, o tijă lungă și subțire, avînd la capăt un cîrlig. Pe o pătură: un magnetofon și o Încîlceală de sîrme. Goddard spuse: — Mai Întîi jumulim tot nivelul. Recunosc că probabilitatea e mică, dar am adus un magnetofon, În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tot săpară. Goddard trase o linie dreaptă de la conducta de Încălzire care ducea spre celula lui Cohen pînă la cea din celula lui Goldman. Desenă linia pe tavanele celor două celule și Începu să sondeze cu un ciocan și o daltă. Jack desfăcu un capac de protecție de la conducta din peretele lui Mickey și Începu să scotocească Înăuntru cu tija cu cîrlig. Nimic, doar pereți subțiri de tablă. Nici un fir În apropiere de gaură. Aveai toate motivele să te oftici, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
făceau nici un bine, dar și cu informații dezlînate, lacunare, frustrante, pe care le putuse culege despre ascendența lui paternă - i se povestise despre un cimitir din Polonia, În vechea Prusie orientală, În care numele lui de familie era săpat cu dalta În piatra majorității mormintelor -, fără a mai pune la socoteală tot ce știa despre nenorocirile omenirii, tot ce putuse auzi sau citi În legătură cu toate lucrurile oribile care se petrecuseră Începînd cu epoca străveche a vertebratelor lipsite de maxilare și pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme Înlănțuite. Penélope Aldaya David Aldaya 1902-1919 1919 11 De multe ori am stat și m-am gîndit la momentul acela de tăcere, Încercînd să-mi imaginez ce-o fi simțit Julián cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trunchiului -șase, șapte metri - cei mai mulți erau Înnădiți. Și totului-tot: stâlpii de susținere, grinzile de Întărire, scara cu rezemătoare - ce să mai spun de „foișor”, așa-i spuneau podiștei - cu balustrada, căpriorii acoperișului, nu găseai o palmă de lemn neînflorit din daltă, din fierăstrău, din sfredel, din topor, din strung. Unele erau gata-Înzorzonate (maică-ta ar zice: gata-stricate), altele În curs de, Însă și cele aparent terminate mai primeau: ba o grinduță, ba un stâlpișor, ba o chinguleană, ba mai știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tâlhari - și Moș Iacob; În frunte cu tata. De ce-au stricat frumusețe de cruce, lucrată din stejar bun, cioplită de Moș Iacob, frumos - și la care am trudit și eu, doar eu i-am dat la mână ba o daltă, ba o altă daltă, ba compasul, ba mai știu eu ce altă ’altă. - Tâlharilor! Voi sunteți niște mari tâlhari!, plâng eu, cu foc, din calidor. Mă ia În seamă doar Moș Iacob. E ciupit binișor, dar el singur vine lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]