3,162 matches
-
tot urâtă"- Winston Churchill a fost acuzat că era beat în public de către parlamentarul laburist Bessie Braddock, o politiciană cu simpatii socialiste. Fostul premier britanic, celebru pentru ironiile sale, a reacționat imediat prin replica citată. 4. "Te referi la acel dansator gras din Take That?"- Noel Gallagher, vorbind despre Robbie Williams. 5. "Spune-i că nu pot să mă ocup de două rahaturi în același timp". Winston Churchill a făcut afirmația după ce a fost deranjat de către lordul purtător al sigiliului regal
Topul celor mai amuzante insulte din istorie- Draga mea, eşti urâtă... by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63225_a_64550]
-
ana, Elena Badea A dansat pe stradă, în metrou, pe trotuar, trezind diverse reacții trecătorilor care l-au urmărit: admirație, uimire sau nedumerire. Dansatorul rus Daniil Simkin, considerat unul dintre cei mai buni balerini ai lumii, a dus dansul pe străzile din New York, după cum arată un film scurt realizat de Alexander Ekman, scrie webcultura.ro. Interesantă este însă reacția trecătorilor la evoluția strălucitoare a
Grație și talent pe stradă, sub privirile admirative ale trecătorilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63455_a_64780]
-
rus Daniil Simkin, considerat unul dintre cei mai buni balerini ai lumii, a dus dansul pe străzile din New York, după cum arată un film scurt realizat de Alexander Ekman, scrie webcultura.ro. Interesantă este însă reacția trecătorilor la evoluția strălucitoare a dansatorului, care din anul 2008 este membru al American Ballet Theatre, iar din 2012, solist. Născut la 12 octombrie 1987, la Novosibirsk, într-o familie de balerini, Daniil Simkin, spre deosebire de majoritatea balerinilor profesioniști, nu a urmat o școală de balet, ci
Grație și talent pe stradă, sub privirile admirative ale trecătorilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63455_a_64780]
-
Piesa căreia îi dau viață acum, Fuga-Marea Fugă, îmi mai prilejuiește o bucurie deosebită, de care am parte pentru prima dată și pe care mi-am dorit-o de mult în secret: să pot lucra numai cu un mănunchi de dansatori, toți cu statut egal, partitura fiecăruia având egală greutate în compoziția coregrafică, fiecare fiind o personalitate care se pune în valoare pe sine. Și toți interpreții mei de acum sunt astfel de personalități, toți sunt soliști și prim-balerini ai
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
sine. Și toți interpreții mei de acum sunt astfel de personalități, toți sunt soliști și prim-balerini ai Operei Naționale București, dar mai mult decât atât, individualități distincte, fiecare intrând în țesătura mea coregrafică cu propria originalitate." Pe muzică sugestivă, dansatorii creează o anumită stare, configurația figurilor de balet remarcându-se printr-o plastică de mare frumusețe. Potrivit concepției coregrafului, baletul său devine o parabolă a condiției omului modern, într-o perpetuă „fugă" în periplul său existențial de fiecare zi până la
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
concepției coregrafului, baletul său devine o parabolă a condiției omului modern, într-o perpetuă „fugă" în periplul său existențial de fiecare zi până la momentul meditației metafizice sacrale a rugii din final, care încheie partitura într-o stare de profundă emoție. Dansatori de primă mână ai companiei, Corina Dumitrescu, Laura Blică Toader, Monica Alexandra Petrică, Bianca Fota, Adina Tudor, Adela Crăciun, Alin Gheorghiu, Ovidiu Matei Iancu, Vlad Toader, Gigel Ungureanu, Valentin Stoica și Virgil Ciocoiu, au răspuns admirabil, atât tehnic cât și
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
a interpreților, agilitate și viteză în execuția figurilor, plastică specială a trupului în dans. Deși unele figuri se repetă, reiterarea lor creează varietate, niciodată nu sunt la fel. Există o sincronie perfectă în dans, Balanchine a lucrat mult pe trupurile dansatorilor, modelându-le artistic într-un desen de rară frumusețe, care are o geometrie perfectă a sa, specifică în spațiul de dans. În acest tip de balet numit „alb", fără expresie artistică pe fețele balerinilor, corpul devine un instrument coregrafic, el
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
mai ales un simț muzical perfect pentru a se sincroniza cu muzica. Varianta prezentată de Opera Națională București nu este cea de la premiera absolută a baletului. Se știe că Balanchine avea obiceiul să-și modifice coregrafiile pe parcursul anilor în funcție de talentul dansatorilor dar și de preferințele sale. În actuala punere în scenă, în ansamblul de balet există doi prim-balerini și patru dansatori. Cele trei soliste își repartizează pe rând variațiile într-o confruntare tehnică ce solicită siguranță și virtuozitate în execuție
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
de la premiera absolută a baletului. Se știe că Balanchine avea obiceiul să-și modifice coregrafiile pe parcursul anilor în funcție de talentul dansatorilor dar și de preferințele sale. În actuala punere în scenă, în ansamblul de balet există doi prim-balerini și patru dansatori. Cele trei soliste își repartizează pe rând variațiile într-o confruntare tehnică ce solicită siguranță și virtuozitate în execuție. Soliștii au compus o echipă omogenă, care a impresionat prin profesionalism și eleganță. Această echipă i-a avut ca interpreți pe
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
profund impresionaț i de miile de morți și dispăruți din Japonia, după cutremurul din 11 martie a acestui an, urmat de tsunami și de dezastrul nuclear de la Fukushima. Nu mai puțin de calmul, înțelepciunea și demnitatea supravie- țuitorilor. Compasiunii generale, dansatorul și coregraful Răzvan Mazilu i-a adăugat un gest concret de strângere de fonduri pentru supraviețuitorii în suferință, printr- un spectacol dat în beneficiul lor. Spectacolul REQUIEM: Nu știi nimic despre mine, prezentat de curând pe scena Teatrului Odeon, are
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
strângere de fonduri pentru supraviețuitorii în suferință, printr- un spectacol dat în beneficiul lor. Spectacolul REQUIEM: Nu știi nimic despre mine, prezentat de curând pe scena Teatrului Odeon, are numeroase semnificații și scoate la iveală, încă o dată, multiplele fațete ale dansatorului, coregrafului, regizorului, scenaristului, dar și ale artistului Răzvan Mazilu care se implică frecvent în spectacole de binefacere. Un exemplu binecunoscut sunt spectacolele din suita intitulată Dance Energy, date în beneficiul Liceelor de Coregrafie din țară și a tinerilor talentați din
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
obișnuită, în limba latină, pentru sufletele celor morți cu cinci poeme haiku, despre moarte. Voci masculine, pentru textele occidentale, în stil mânăstiresc, se întâlnesc în piesa sa muzicală cu voci feminine pentru textele japoneze, așa cum pe scenă se întâlnesc un dansator și o dansatoare, reprezentanț ii celor două culturi, atât de diferite ca istorie. Fiind însă vorba despre emisari ai dansului contemporan, între demersurile lor artistice n-au existat stridențe sau distanțe uriașe, amândoi integrându- se, de fapt, în sfera deosebit de
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
contemporan european, căruia am avut ocazia să-i vedem un spectacol, tot pe scena Teatrului Odeon, dar și o serie de filme, la eXplore dance festival, ediția 2010. Întoarsă în Japonia, Motoko Hirayama a continuat pe linia experimentelor, împreună cu alți dansatori, dar și cu muzicieni sau artiști plastici, ca artistă independentă, invitate însă și la New National Theater din Tokio, unde a montat Chaconne, Butterfly, Life Casting și Le Sacre du Printemps, a lui Stravinski, ultimul pus în scenă și la
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
altă concurentă japoneză, între două momente de antrenament a povestit tot felul de lucruri despre viața și meseria sa, întrucât, de fapt, tu spectatorule, Nu știi nimic despre mine. Despre durerile care invadează adesea trupul atât de solicitat al unui dansator, despre neînțelegerile întâmpinate pentru genul său de dans, în școala de balet, în presă, între colegii de breaslă. Textele, semnate de Lorena Lupu, păreau o adevărată răfuială cu profesori, cronicari și colegi, nu știm cât de legate de realitate, dar
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
s-a dovedit a fi și spațiul scenografic, gândit de Mihai Păcurar, prin folosirea unor elemente cu valoare emblematică pentru balet - mulțimea de poante, răspândite de jurîmprejurul scenei și încercate de câteva ori, pe câte un singur picior, de ambii dansatori, cât și bara lungă, element nelipsit dintr-o sală de studiu, folosită de cei doi interpreți, în mai multe momente ale demersului lor coregrafic. În acest sens, remarcabil ca atmosferă, este sfârșitul spectacolului, simplu, dar plin de încă rcătură simbolică
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
bara lungă, element nelipsit dintr-o sală de studiu, folosită de cei doi interpreți, în mai multe momente ale demersului lor coregrafic. În acest sens, remarcabil ca atmosferă, este sfârșitul spectacolului, simplu, dar plin de încă rcătură simbolică, când siluetele dansatorilor, văzute à contre jour, se zăresc înaintând una spre cealaltă, pe bară, pentru ca în final, să se prindă de mână, ca imagine concluzivă a întregului spectacol. Ochiul atent și experimentat al regizorului Alexandru Dabija a supervizat și el spectacolul ca
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
nu a spus încă tot ceea ce are de spus. Este cazul coregrafei Mălina Andrei, care revine, a doua oară în acest an, cu un spectacol Nijinski. Aceeași teamă care m-a însoțit și la primul spectacol închinat de Mălina Andrei dansatorului miraculos și coregrafului răsturnător de canoane care a fost Vaslav Nijinski m-a acompaniat, chiar înzecit, și de astă dată. Primul spectacol, prezentat în această primăvară la Centrul Național al Dansului București, mi-a risipit foarte repede teama și mi-
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
s-a aflat și prima balerină a Operei Naționale București, Monica Petrică, în dublu rol, al soției lui Nijinski, Romola de Pulski, și al Morții. Dacă, în prima versiune, admirasem nu numai calitățile de actor ci și pe acelea de dansator ale lui Filip Ristovski, interpret de teatru și film dar și de muzică clasică, jazz și musical, de astă dată, datorită evoluției sale alături de o dansatoare, l-am putut urmări, într-un cadru și mai larg, în ambele ipostaze, de
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
Ristovski, interpret de teatru și film dar și de muzică clasică, jazz și musical, de astă dată, datorită evoluției sale alături de o dansatoare, l-am putut urmări, într-un cadru și mai larg, în ambele ipostaze, de actor și de dansator. Gestica, privirea, rostirea rezonau profund cu personajul. Puțini actori își pot permite să spună „Eu sunt Dumnezeu”, fără să fie penibili, ci convingând că personajul interpretat credea în ceea ce spune. Tot convingător a fost și atunci când, ghidat de Mălina Andrei
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
chiar dacă au fost contemporani, ci de la Emil Jacques- Dalcroze - una dintre sursele principale ale dansului modern - prin intermediul elevei acestuia, Marie Rambert, care l-a ajutat pe Nijinski să descompună structurile muzicale ale lui Stravinski din Sacre du printemps, compunând pentru dansatori mișcări cu totul neuzitate și necunoscute până atunci ca formă, picioarele având un ritm diferit de cel al bustului și brațelor. Cum aspectele teoretice ale dansului sunt arareori dezbătute în public, e bine ca atunci când ele sunt atinse să fie
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
de la Teatrul de Balet Sibiu. Recitalul a fost dinamic și cu o deschidere stilistică destul de largă, de la clasicul pur la modern, în ambele stiluri fluctuațiile valorice fiind însă destul de mari. Componența ambelor trupe - caracteristică internațională - este un amestec europeano-asiatic de dansatori, școliți însă cu toții după formulele tricentenare ale clasicului european, chiar dacă unii dintre ei se pot plia și formelor moderne, în cadrul acestora din urmă concentrânduse, în fapt, polul valoric al serii de dans. Gala de balet a cuprins, în principal, partituri
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
de la Teatrul de Balet din Sibiu. Impecabili ca tehnică și foarte dăruiți în mișcare, structura lor fizică îi recomandă, însă, mai puțin pentru partitura din Don Quijote. În fine, stilul lui August Bournonville a fost și el reprezentat în recital de dansatorii sibieni, dar nu la nivelul așteptat. Pas de deux-ul din La Sylphide, pe muzica lui Herman Løvenskjold a fost interpretat adecvat de Satomi Netsu nu însă și de partenerul ei Alexandru Pilcă, insuficient lucrat și cu un costum total nepotrivit
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
Artiștii nu împărtășesc idiosincrasiile oamenilor politici, astfel că la București a putut avea loc un spectacol de dans contemporan realizat de coregrafa Andreea Tănăsescu, după o serie de cursuri de dans clasic, modern și contemporan susținute de profesori români, cu dansatori din cadrul Colegiului Nova, din Olanda. Inițiativa proiectului a aparținut profesorului olandez, Lucian Martin, iar spectacolul, intitulat Ritual de seducție, în fapt un work in progress, a fost realizat ca urmare a unei complexe colaborări între ROC NOVA Colege Dans&Theater
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
apărut în această primăvară CARTIERUL DE DANS, găzduit la Sediul UNESCO pentru tineret, chiar în mijlocul târgului, pe Bulevardul Magheru. Apariția lui este rezultatul unui program curatorial non profit, inițiat de Asociația Secția de Coregrafie, pusă pe picioare de trei tineri dansatori și coregrafi Vlad Merariu, Simona Deaconescu și Sandra Mavhima, toți trei licențiați ai UNATC secția Coregrafie și actualmente masteranzi la aceeași universitate sau la altele. Numele lui Vlad Merariu l-am pomenit prima oară în toamnă, când a semnat coregrafia
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
sunete prelungite, care creau atmosferă și ne purtau parcă într-un trecut îndepărtat. Această asociere a vocii cu mișcarea întregului corp am întâlnit-o prima oară la George Appaix, pusă în valoare de compania sa, La Liseuse, și predată și dansatorilor români care au participat la atelierul ținut de el la București în primăvara lui 1992. Dar vocea și mișcarea nu evoluau în paralel, ca la Valentina de Piante, ci împreună. Vocea, rezultat al vibrațiilor coardelor vocale, nu era separată de
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]