14,695 matches
-
ușă. Văzui un bazin adânc de vreo treizeci de centimetri, vast, umplut cu o apă ticsită cu sloiuri de gheață, din care se ițeau la suprafață puzderie de gâturi de sticle de șampanie. Ai fi crezut că e o inundație datând din era glaciară ce invadase mormântul acelui împărat chinez care fusese înmormântat împreună cu mii de statui de războinici cu efigia armatei sale. -Visez, murmurai. -În felul acesta, în orice moment din zi ori din noapte, avem șampanie la temperatura ideală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
bună știință, se indignează Angelina, sau că ne-ai făcut părtașe la un complot fără să ne spui dinainte despre ce e vorba, face Tușica ochii mari, ufff, ufff, știam eu c o să fie greu, vă mai explic imediat înc-o dată totul de la cap la coadă, ca să vedeți că nu e nimic de speriat în toată povestioara asta, își capătă Delfina iarăși stăpînirea de sine, n-am mai auzit în viața mea o istorie mai dezlînată decît asta, zice Tușica. Vorbești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cel mai elementar bun-simț, și se roagă ca forțele revoluționare s-o scoată la capăt, chiar dacă situația este încă destul de confuză. Comunitatea Românească se adună la Biserică și la Ambasadă, Poștășelule, fojgăie un alt ziar Bătrînul, ăsta nici măcar nu e datat, zice, Janice Armstrong, nume de cosmonaut, se gîndește, și ăștia fac jocul cuiva, doar nu s-or fi strîns acolo din proprie inițiativă. Recunosc că m-am lăsat dus de nas la început, îl întrerupe Poștașul, cuvîntul America a avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sora lui - cea veritabilă! - o surprinse lauda lui că seara trecută o petrecuse cu posesoarea vocii ce tocmai se revărsa pe calea undelor în biroul său.“ „Vizitarea obiectivelor turistice“, „posesoarea vocii“, „pe calea undelor“ sunt expresii (și metafore) ultrauzate, unele datând încă dinainte de 1989, și nu mai pot fi folosite în literatură (decât ironic). Iată încă un pasaj de acest fel, din care reiese că autorul se consideră descoperitorul formulei „sport al minții“ (în legătură cu jocul de bridge): „I se părea, de când
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
reușește însă să treacă un examen atât de greu. Cititorul are momente când înclină să-i dea nota cinci, dar până la urmă, edificat, îi dă patru. Despre necomunicare Intitulată, cu o modestie orgolioasă, Carte, scrierea filozofico-poematică a lui Adrian Georgescu (datând, după cum aflăm din prefață, din perioada 1967-1971 și publicată în 2006 de Sieben Publishing, București) se prezintă ca o Biblie a condiției umane. Autoarea prefeței, Veronica Anghelescu, intră în joc și o comentează cu evlavie: „Carte este o operă de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vârsta de 33 de ani (pe care i-a împlinit în 2006), Daniela Gifu a scris o carte intitulată 33. Jurnal de inițiere spirituală, pe care a publicat-o în 2008, la Limes, Cluj-Napoca. Însemnările din acest jurnal, deși sunt datate („1 ianuarie“, „2 ianuarie“, „3 ianuarie“ etc.), nu au nici o legătură cu întâmplările vieții zilnice, ci se referă la modul cum ar trebui să ne trăim viața ca să fim pe placul lui Dumnezeu. Este vorba, de fapt, de o suită
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină și clăbuci de săpun "Cheia". Câteva pete roșiatice suprapuse întregeau patru cifre aproape indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse, câteva mii de tălpi; Dumnezeu, dacă ar fi fost proiectant, pentru fiecare pas ar fi schițat câte o treaptă: Dumnezeul meu leneș, fă o scară până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dușmani, decît prietenia acelora care i-au devenit prieteni și l-au ajutat să ocupe principatul numai pentru că nu erau mulțumiți de guvernarea anterioară" (Principele, XX). Acest ciudat, dar omenesc joc de interese există ab antiquo, după cum tot de atunci datează obiceiul celor ce conduc state, de a-și întări dominația prin sacrificarea unor miniștri, potolind astfel neliniștile mulțimii, întîmplări de acest fel, ca și alte scheme descoperite de Machiavelli în istorie le observase spontan și le judecase cu îngîndurare, cronicarul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mica lor eficacitate productivă. Un demers sectorial este singurul capabil să confirme sau să infirme această ipoteză și, în această privință, nimic nu permite să aderăm la o poziție tranșantă. Dispensele de căutare de lucru constituie o dispoziție specială ce datează în Franța din 1986. Această dispensă are două efecte importante: persoanele exonerate de căutarea unui loc de muncă nu mai au obligația de a-și menționa calitatea de căutător de serviciu, ele dispun de formalități ușurate, iar această dispensă permite
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
lovit pe Isus și din care a ieșit dracul cu chip de câine nu era altul decât Iuda Iscariotul, vânzătorul lui Isus; iar în coasta în care Îl lovise Iuda aveau să-i înfigă și iudeii sulița. Actele lui Pilat (datând cam din aceeași perioadă, sec. IV-V) propun două scenarii dezvoltate, cu totul și cu totul speciale, fapt care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea lui Isus, Iuda merge acasă cu gândul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înviere rămâne intactă, neatinsă. Ce vreau să spun? Două lucruri: textul Noului Testament, așa cum pretindem că-l avem din sursă divină ad litteram, este un text-mărturie despre Isus, redactat de urmașii direcți ai Acestuia, ale cărui prime versiuni integrale (manuscrise) datează abia din secolul al IV-lea (firește, există fragmente anterioare, dar numai fragmente). A crede în Isus nu înseamnă a crede în fiecare conjuncție sau prepoziție a Noului Testament, dat fiind că, așa cum am văzut, acestea pot fi altele de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
triburi sunt singurele care au trăit în puritate până la sfârșitul lumii. Baruh grec sau 3Baruh Baruh este, așa cum știm din Vechiul Testament, un discipol al profetului Ieremia, a cărui activitate publică s-a desfășurat în vremea exilului babilonian (626-586 î.Hr.). Scrierea datează de pe la începutul secolului I d.Hr., așadar este puțin anterioară Apocalipsei lui Ioan. Miza esențială pare a fi menținerea „speranței împotriva oricărei speranțe”. Comunitatea unde se pare că s-a zămislit textul pare amenințată de o catastrofă de amploarea exilului babilonian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mod sistematic - cel puțin în lucrările care ne-au rămas de la el. Aceeași schemă a lecturii alegorizante va fi reluată, cu puține elemente noi, de către Didim cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din prima jumătate a secolului al III-lea d. Hr.158, acordă o mare importanță acestui mit, plasându-l în centrul celei de-a opta omilii. La început, povestește Pavel, Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și practicat în provincia Tiberiadei), în care punctele-vocale se așezau dedesubt. Ultimul a devenit universal. Textul exemplar al Bibliei folosite de evrei este Diqduke ha-teamin, stabilit de către Aaron ben Asher în 930 d.Hr., iar cel mai vechi manuscris masoretic datează tot din secolul al X-lea d.Hr. În ceea ce privește Septuaginta (LXX), lucrurile se prezintă astfel. Există trei manuscrise vechi - două din secolul al IV-lea, unul din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții întocmite cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Shimizu. Filmat în alb-negru, cu un casting absolut modest și inspirat, după cum declară Romero însuși, de Carnival of Souls al lui Herk Harvey, Night of the Living Dead pulverizează portretul convențional al acelui zombie impus de primul mare succes internațional, datând încă din anii '30, al genului (White Zombie, de Victor Halperin, cu Bela Lugosi). Leslie Halliwell, în Morții care se mișcă, observă cu justețe că "problema legată de zombie a fost că aceștia aveau prea puțină personalitate și că se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în Japonia și în Țările Române: Murasaki Shikibu vs. Nicolae Filimon Era aceeași voce. El era încântat. Și totuși . Murasaki Shikibu Slavă Domnului, nu sunt țigan. Nicolae Filimon Japonia are o lungă și respectabilă tradiție literară. Primele scrieri din arhipelag datează din Perioada Nara (secolul al VIII-lea): cartea cu caracter mitico-istoric Kojiki ( 712) și ceva mai "realista" Nihonshoki (720), precum și splendida antologie de poezie lirică Manyoshu (759). Prin opoziție, primul text scris în limba română datează din 1521. Este vorba
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Primele scrieri din arhipelag datează din Perioada Nara (secolul al VIII-lea): cartea cu caracter mitico-istoric Kojiki ( 712) și ceva mai "realista" Nihonshoki (720), precum și splendida antologie de poezie lirică Manyoshu (759). Prin opoziție, primul text scris în limba română datează din 1521. Este vorba, mai concret, despre o turnătorie ordinară: boierul Neacșu din Dlăgopole (Câmpulung Muscel) îi dă de știre judelui Brașovului, Johannes Benkner, că turcii pregătesc o invazie a teritoriilor românești, prefigurând, prin aceasta, moda scrisorilor politice care face
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acum ai maniei metaforizante nipone, că oul simbolizează luna plină, despre care se spune că atinge o frumusețe ireală în a doua jumătate a lui septembrie (15 septembrie, după calendarul vechi). Tot din aceleași secole Heian de mult timp apuse datează obiceiul contemplării lunii pline (tsukimi), însoțit în mod tradițional de celebrele tsukimi-dango, gogoși de orez umplute cu pastă roșie de fasole azuki, și care sunt, bineînțeles cum altfel? în forma și culoarea astrului noptatec. În realitate, ca și în cazul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Wittgenstein, în Jurnalul său, 11 iunie 1916 Cu încredere și bucurie mergând pe calea acestei vieții care are un sens: dar fundamentul vieții? Se întâmpla cu câteva luni înainte de aniversarea a 500 de ani de la fondarea Universității din Tübingen, ce datează de la 1477: președintele universității, Adolf Theis, îmi adresase din partea comitetului pentru festivități dorința să fiu eu cel care ține discursul oficial. Pentru mine era o triplă surpriză: nu se cerea acest lucru unui istoric, profesor de retorică sau filozof, ci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
greacă reprezentându-l pe Cristos, dar nu am un crucifix. De ce? Deoarece împărtășesc reținerea protocreștinilor. În primele trei secole ale erei noastre Isus era reprezentat ca un tânăr imberb, "Păstorul cel Bun". Cele două reprezentări cele mai vechi ale Crucifixului datează din secolul V: nu un Cristos suferind, ci victorios și în rugăciune. A fost arta perioadei gotice târzii cea care a făcut din suferința lui Cristos tema principală a reprezentărilor sacre. Reprezentarea cea mai impresionantă îi aparține lui Matthias Grünewald
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile și instituțiile ei -asemenea planetelor cresc peste sfărămăturile de ruine și prin mijlocul mormintelor; totul se schimbă, nimic nu moare!..."190 Ultimul articol publicat de arhimandrit în revista Flacăra Sacră datează din ianuarie 1939. Are un titlu cu iz profetic, Șerboianu parcă anticipându-și moartea, survenită doi ani mai târziu. El tratează o problematică spinoasă a acelor vremuri și nerezolvată până astăzi, și anume dorința exprimată de cineva, ca ultim act
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
decât la a figura o realitate de un alt ordin, realitatea reprezentată de tablou, gravură sau mozaic realitate care este cea a operei înseși. Putem analiza pânza tabloului, îi putem examina textura, fisurile, și asta facem atunci când vrem să o datăm cu precizie. În cazul unei picturi pe lemn, vom spune că este flamandă, dacă lemnul e de stejar, sau italiană, dacă lemnul e de brad. Imediat ce începe viziunea estetică totuși, imediat ce "pânza" sau "lemnul" devine un "tablou" și pătrunde astfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
starea definitivă a locurilor care ni se înfățișează sub aparența consternantă a acestei semnificații sfărâmate, a acestei unități plastice făcute fâșii, pulverizate. Ce se petrece? În virtutea progresului său teoretic nedefinit, știința oferă astăzi posibilitatea, grație diverselor metode comparative, de a data un material în mod riguros și, prin urmare, de a discerne într-o operă restaurată ceea ce este original și ceea ce nu este. Aceste plăcuțe nu aparțin mozaicului inițial, ci au luat ulterior, în 1890 de pildă, locul celor dispărute: iată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de laborator. Însă această stăpânire a realității de care dispunem, această modalitate de a o constrânge, de a o determina să se dezgolească în fața noastră și să se exhibeze în ea însăși așa cum este ea, să spună ea însăși că datează din secolul al XI-lea, al XVII-lea sau al XIX-lea nu este doar cunoașterea noastră, ci o cunoaștere absolută, nu pentru că este desăvârșită, ci pentru că nu mai există o altă cunoaștere în afară de aceasta, nici o știință deosebită de știință
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
demersul său în privința ființei, ea nu trebuie să dea seama de modul în care utilizăm noi metodele din ce în ce mai diferențiate în care se exprimă o cunoaștere din ce în ce mai elaborată. Ne spune oare analiza chimică să facem una cu pământul tot ce nu datează din secolul al XII-lea? Dar cine o va spune? Nu ar fi oare mai potrivit să introducem aici o altă disciplină decât fizica, care să ia în considerare aspectul estetic al mănăstirii disciplină pe care o numim tocmai "estetică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]