1,932 matches
-
la „Magazin istoric pentru Dacia” (1845) - este cea dintâi carte a unei nații; întrânsa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul”. Atunci când scrie Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, N. Bălcescu face precizarea că evocă timpuri de glorie, vremuri eroice, menite „să deștepte în noi sentimentul datorinței ce avem de-a păstra și de-a mări pentru viitorime această prețioasă moștenire”. O „bună istorie națională... îndestul răspândită” - sublinia Nicolae Bălcescu, în Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor (1845) - ar fi ajutat compatrioților „să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la dânsul l-ar fi interesat la pricina țării și i-ar fi dat drepturi și o patrie a apăra”. Revoluția lui Tudor Vladimirescu a fost opera poporului, un „atlet - spune N. Bălcescu - ce de veacuri se părea adormit, se deșteaptă și se arată în arenă. Poporul se scoală mare, puternic și îngrozitor și mătură țeara de fanarioți”. Pentru prima dată în istoriografia noastră, poporul devine principalul obiect de studiu și-și ocupă locul cuvenit în evoluția societății române. Este un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înțepătorul Măr Sălbatic, precum și Mărul dulce, Coaja cea aspră și-o deschid; ciripind se ivesc mici pliscuri și arípi, Privighetoarea și Sticletele, Prihorul, Ciocîrlia, Cineparul și cu Sturzul. 200 De pe-ascuțitul stei Capră 19 sărit-a, iar Oile se deșteptară din pămînt 20, Pe verdea să tulpina răsăriră Grîne, nenumărate unduind, Înfășurînd Copiii luminoși din fața vînturilor care pustiesc.] Stăteau posomoriți pe pieptul ei, aidoma zăpezii de pe munți se făcu părul ei: Slabă și tot mai slabă, plîngînd în suferință, istovita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
departe de tine.] 270 Cîndva născută pentru înveselirea și-amuzarea26 Omului, acum născută toate Puterile să-i sorbi?" Am auzit răsunătoarea mare, glasul l-am auzit tot mai incet, Glasul veni și s-a fost dus precum o reverie: m-am deșteptat în dulcea-mi fericire." Apoi Los pe Pămînt o aruncắ; trecuse mult pînă ce reveni la viață. El răspunse, mai mult întunecîndu-se, cu indignare-ascunsă-n zîmbete: 275 "Eu nu mor, Enitharmon, desi îți cînți cîntul de Moarte, Nici nu mă chinui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Veci: "Omul cel Veșnic plîns-a în sfîntul cort: Fratele nostru-n Veșnicie, Albion însuși, pe care il iubești, a plîns în suferință; familia-i Dormea în jur pe dealuri și văiugi pe-ale iubirii sale-ntinderi. Dar Urizen se deștepta, si Lúvah se trezi, și unul altuia vorbiră: 480 "Luváh", spuse Prințul Luminii, "privește-ai noștri fii și fiice Pe paturi odihnind; lasă-i să doarmă mai departe; singur pornește tu Spre-Împărăția ce-o dorești, unde în Măreție și Putere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
învăluită-n nourii Lui Tharmas și Urthona. Eu, prin portale ale creierului rămînînd, 490 Îmi așeza-voi sceptrul peste Ierusalim, Emanația, Pește toți fiii ei, și peste fiii tăi, O Lúvah, si peste-ai mei Pînă ce zorile a-i deștepta se vor fi-obișnuit; apoi trîmbița mea puternic răsunînd, Răpită-n depărtări în noapte; porunca-mi strașnica va fi păzita, Căci mi-am pus străji la posturi 44; fiecare-al zecelea om 495 E cumpărat și e vîndut, și-n noapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Veci, Fiindcă-atunci cînd prăbușitu-s-a Luváh, el însuși lua vesmintele de sînge Că nu cumva să înceteze starea ce se numeste Lúvah; și Viziunea cea Divină 265 Umblat-a-n hainele de sînge pînă cînd cel care dormea s-a deșteptat. Astfel au fost făcute stelele din cer precum un lanț de aur Să lege Trupul Omului de cer ca să nu cadă în Abis87. Și fiecare își lua locul și se porni la drum cu-ndurerare și cu grijă. Numărate toate în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
morți mai fericiți. E lesne să te veselești în corturile abundentei: Acestfel aș putea să cînt și să mă veselesc: dar nu-i asa cu mine". Auzi Vaierul Ahania, iute Vibrație 420 Se răspîndi prin trupul său de Aur. Se deștepta nainte de revărsatul zorilor Cînd Urizen dormea pe așternutu-i: trasă prin spațiu necuprins Pîn' la hotarul Neființei ajunse Femeia luminoasă. Văzu acolo în Neant Spectrala-nfățișare a lui Enion, Și niciodată de atunci nu mai găsi odihnă pe-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mînie se revărsa-vor fioros din tolba-i de cleștar". Așa cîntară Demonii în jurul lui Orc cel roșu, și-n jurul fíravei Enitharmón. Sudoare și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de foc Se stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin Beznă, și jos în afunzimi. 70 Enitharmón pruncul de foc și-l alăpta în mohorîtele străfunduri, Șezînd în întuneric: deasupră-i Los era-ntristat în suferință-ngrozitoare De beznă-nvăluit; pruncul de foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tînăr Oftînd, urlînd și din adîncuri suspinînd; pentru că el mînia să și-o piardă Și cu această pe șine să se piardă în blîndețe, ea focurile-i le cuprinse-n brațe. Precum atuncea cînd Cutremurul Pămîntului din hruba-i se deșteaptă, urieșeștii-i umeri 130 Se arătă deasupra Muntelui care se năruie, o clipă-n juru-i E Tăcere, apoi uluitoare groază din Centru răbufnește, Înflăcărații cîini se nalta, urieșeștii umeri se arătă Acestfel Orc rostogolit-a-n jur nourii săi230 peste Străfundurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
binecuvîntat neprihănitul chip! 230 Se ferește Enion de revenii tăi ochi albaștri? Nu fi încredințat că aerul știe această, sau roua care cade." Tharmas răspunse: "O Vala, cîndva trăit-am într-o grădină a-ncîntării; Pe Enion în zorii zorilor am deșteptat-o, și printre meri S-a depărtat; toată grădină încîntării 235 Naintea ochilor că o visare îmi pluti. Mers-am să caut pașii Enionei în grădini, si umbrele mă-nconjurară Și într-o lume-a apei și-a durerii închisu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aleargă chiar, picioarele-i sînt aripate, pe vîrfurile firelor de iarbă ce se pleacă, Veșmintele-i se veselesc în vîntul gureș și părul sau cu roua scînteiază. Răspunse astfel: "Al cui e glasu-acesta, în glasul aerului hrănitor, În spiritul dimineții, deșteptînd sufletul din patul sau de iarbă? 395 Unde hălăduiești? căci tu ești cel pe care-l caut, și tu de n-ai fi fost Pesemne că aș fi dormit pe Veci, și nici n-aș fi simțit a dimineții tale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cirezi se-ngrămădesc pe Vale, jivine umplu codrii. Bucurie străbătu-n fior prin toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o caută; prin ceruri o șui, 615 Sunînd din trîmbița-i ca să deștepte morții, el spre înalt se avîntắ în zbor Peste-ale lumilor ruine, mormîntul fumegînd al Veșnicului Profet. Omul cel Veșnic se nalta. Le spuse bun-venit la Sărbătoare. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și-Omul cel Veșnic Șezu cu bucurie la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Din sticlă și din pietre scumpe. Ei încărcară toate harabalele cerului Și luat-au de aici al vremurilor vin cu bucurie și cîntece solemne. 795 Trezitu-s-au Luváh și Vala, si toti fiii și fiicele lui Lúvah S-au deșteptat; plînseră unul către altul și se urcară iarăși Cu durere la Omul Veșnic: jelindu-se el îi zvîrli în Lumea umbrelor, prin aer, pîn' ce trecut-a iarnă; Dar Vinul Omenesc statu uimit; stihiile se-afundă în ale lor 800
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
6). 228 Jakob Böhme, Aurora, p. 394. 229 Vala, IX, 290. 230 Ibid., IX, 354-357. 231 În Cartea lui Urizen (20, 26-30) Blake spune cu referire la Orc: "Cei morți auzit-au glasul copilului/ Și din somn începură să se deștepte;/ Toate cîte sînt auziră glasul copilului/ Și la viață-ncepură să se trezească". În Vala, Urizen căzut se cutremura la auzirea vocii pruncului și zice: Mă înălța-voi și Cerceta-voi aste hrube, și voi găsi acea pulsare-adîncă/ Ce peșteră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
divin al lui Dumnezeu. Drumul mîntuirii este, în schimb, prin Iisus Hristos, care, coborînd la Iad, deschide iar posibilitatea urcușului spre Viața Veșnică. Blake va spune: Iisus "umblat-a-n hainele de sînge pînă cînd cel care dormea s-a deșteptat" (Vala, ÎI, 265), implicînd faptul că divinitatea s-a lăsat, pentru om, crucificata mereu, cît a durat timpul. Astfel se revelează o nouă dimensiune a timpului: aceea de durere perpetua a divinității din mila pentru cei căzuți, care, prin propria
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zoa au rolul unor astfel de alchimiști ai simțurilor fizice și psihice. Scopul acestei agriculturi celeste este evident mîntuirea. În Jerusalem (46, 14-15) Blake spune că "Plugul lui Iehova și Grapa lui Șadai / Trecut-au peste Morți, spre-a-i deștepta pe Morți la Judecata." ["the Plow of Jehovah and the Harrow of Shaddai / Have passed over the Dead to awake the Dead to Judgment."]. Acest plug este însă diferit de cel de fier al lui Urizen, deoarece Blake menționează o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
misticismul: opozițiile. "În lume este moarte și este viață; este plăcere și durere; lumină și întuneric; bogat și sărac; sunt puteri care se ciocnesc până se nimicesc; între libertate și sclavie sunt întâmplări ajutătoare, și altele dușmane omului... Aceste contrarietăți deșteaptă de la început mirarea și spaima. Misticul, în fața lor, rămâne fără răspuns, sau dă un răspuns superficial"183. Experiența opozițiilor crează o spărtură în sufletul misticului, acesta devenind "om metafizic". Personalitatea amorfă a sufletului mistic pare a fi apropiată de energiile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
adaugă și că în zadar s-a rugat și l-a implorat pe Francesco să aibă milă. Acesta însă a încuiat ușile și l-a abandonat. Carlo își revine cu greu din șoc și cu o detunătura de pistol îi deșteaptă pe bandiți. Bandiții se adună în jurul lui, iar el le spune că bătrânul este tatăl lui care a fost lăsat să moară în acest mod de către fratele său. Carlo îi cheamă la răzbunare și le spune că el va aduce
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Ba eu cred c-ar putea fi luni... Punem pariu? Octav: (după o clipă de concentrare) Nu mai pune, că-i marți... Groparul: De unde știi?! Octav: Nu pot să-ți spun... Groparul: Ei, fie și marți... Păi nu-s mai deștepte animalele ca noi! Habar n-au de marți..., de ce-i aia o săptămînă... o lună, un an... Trăiesc și atît. Fără să știe că-i tînără... că-i bătrînă... că o să moară... Bravo lor! Îți dai seama ce-ar însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ei, și să nu-ți propui cu obstinație ca ea să se dezvolte așa cum ai fi vrut tu. De aceea, un bun dascăl trebuie să-i cultive elevului și tendințele de detașare, critice, contestatare, deviaționiste. „A preda superb Înseamnă a deștepta Îndoieli În sufletul elevului, a-l antrena Întru dizidență” (George Steiner). Conștiința „trădării”, În cazul profesorului, trebuie să fie trează și chiar ar fi bine să conducă la un titlu de mândrie profesională: ferice de acei profesori care se lasă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
capăt, ceea ce ai fi vrut să devii - și nu ai avut parte de cele mai oportune circumstanțe. Cam asta (și asta!) ar putea fi educația: un mod de a face din alții ceea ce nu s-a Întâmplat cu tine. „A deștepta Într-o altă ființă omenească puteri și vise care să le Întreacă pe ale tale, a le induce altora iubirea pentru ceea ce iubești, a face din prezentul tău interiorul viitorului lor - iată o triplă aventură ce nu are asemănare” (George
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sau se ajunge cu mare trudă la ea - decât produsul finit, teza compactă, Încheiată, bună de pus În vitrină. Oralitatea e mult mai creativă decât scrisul. Vorbind (sau ascultând pe cineva) Îți vin idei, mintea vibrează, sufletul tresaltă, credința se deșteaptă. În plus, În interacțiunea directă nu numai mințile se pricep, ci și ființele se percep. Dincolo de intelect și de ceea ce poate el, mai punem pe tapet și altceva. Gesticulațiile, mimica, pantomimica, mișcările trupului, Îmbrăcămintea etc. vin cu halouri de semnificații
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mitropolitul știe să cearnă și să prelucreze ideile sau tezele din care s-a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]