1,480 matches
-
ceea ce nu intra și în planul lui Pirgu. El a știut să se desprindă la timp, pentru că nu se atașase de spațiul viciilor, ci se folosea de el la nevoie. Personaj kitsch pentru Angelo Mitchievici ( în Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente), dar salvat de către Matei Călinescu în eseul său dedicat Crailor, Pirgu este victoria realului asupra aparențelor pe care le cultivă aceștia. Povestitorul ajunge la un moment dat la o asemenea apreciere a lui Pirgu, încât îl plasează în sfera creatorilor
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
dezamăgit. În plus, o asemenea moștenire intelectuală ar fi fost prea mult în contra sterilității controlate care îl caracterizează pe un dandy adevărat. În urma lui nu trebuie să rămână nimic, dovada fertilității la orice nivel nu își are locul în estetica decadentă. Din acest motiv nici Ilinca nu putea deveni soția lui Pantazi: un posibil moștenitor ar fi fost cu totul contrar esteticii în prelungirea căreia se construia ca personaj. În plus, casa Arnotenilor are cum să fie locul în care ceva
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Nu fără pitorești, surprinzătoare efecte. Titu Maiorescu e înfățișat nu altminteri decît ca "un Don Juan byronian fără scrupule", un erotoman care ar fi trăit atît cu cumnata cît și cu sora sa. Iar în Cioran ar fi zăcut ceva "decadent și feminin", scrisul său posedînd "valențele unei femei isterice". Reprezentant al unei sănătăți tradiționale, tangente la mesianismul pașoptist ori al barzilor ardeleni cu liră rural-națională, defel întîmplător Pandrea s-a dedicat cu pasiune dreptului, practicînd avocatura și elaborînd solide studii
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
timpului său raționalist, generator al unui pozitivism ce a însoțit începuturile erei industrial-mercantile, valorile socotite cele mai înalte, ale vieții. Dorind a aduce factorii conștiinței la condiția lor vitală, acesta denunța voința convențională de adevăr drept expresie a unei existențe "decadente", ce-și găsea întruchiparea în religie ca și-n știință văzută ca un refugiu al spiritului religios. O similară tendință de emancipare de sub regimul resimțit ca oneros al convențiilor îl însuflețea pe autorul Tratatului de descompunere, în același duh al
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
sau Vivaldi etc. Demnă de semnalat însă la final este o afirmație temerară făcută de către Daniel Constantinescu, student de la Universitatea de Arte din București - pe care îmi permit să o retranscriu din cauza unor neglijențe de redactare: "Computerul a devenit cam decadent fiindcă nebuniile fără limite pe care ți le permite te fac să-ți pierzi abilitatea de a-ți folosi mîinile"! Prin extensie - aș adăuga eu - creierul.
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
să n-o formuleze este că, educat de Franța, el îi aduce ce ea nu mai poate să dea. Lasă totuși să se înțeleagă: „Când instinctul are ultimul cuvânt, primejdia rostogolirii pe panta dispariției se micșorează. Cei aparținători unei culturi decadente nu-l mai au...” Și corolarul: „Barbarul s-a trezit.” „Barbarul” este el. El însuși are de profitat: „...să profităm după ruina altora...” Are nevoie de Franța ca să nu mai fie autorul necontrolat de până atunci: „Cine n-a trecut
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
care nu vrea să lupte te trădează de ahoretic. Felul suprem de-a nu face nimic, care sînt matematicile în ceasul lor pur" - dar, la fel de bine, poezia, contemplația - iată ținta ahoretiei. Atodetia e o boală a vîrstelor tîrzii, a rafinamentelor decadente. Comentariul, ceremonialul, tot ce ține de un anume baroc, de o ritualizare care lasă deoparte individul, acoperindu-l cu ștrasurile culturii, sînt forme ale atodetiei, pe care Noica o urmărește la marii idealiști ai filosofiei. În fine, achatolia e boala
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
bine cunoscute campaniile de persecuție din anii '50 a intelectualilor neînrolați, ca V. Voiculescu sau Lucian Blaga. Evazionismul și formalismul estetic erau marotele destabilizatoare ale regimului stalinist, declarate "arme" periculoase în mâna dușmanului de clasă. Erau considerate expresia unei literaturi decadente, de origine burgheză. Virgil Nemoianu plasează la originea persecuției formalismului estetic "principiul utilitarismului", conform căruia arta și literatura trebuie "să facă demonstrația unei vizibile utilități sociale și politice". Persecutorii formalismului estetic își dovedesc reducționismul, aversiunea față de complexitatea formei estetice, rigiditatea
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
de vieți în cartotecă, aveam a amenda felul în care-și vorbesc doi inși părtași ai cine știe cărei alergări cu lampă, citind continuarea, îmi mai trece. Arhivarul chiar e poveste în toată legea, așa nelegată cum pare, o cronică de burg decadent, în care un bătrîn bate (același motiv...) la o ușă - ușița unui ghișeu de mică publicitate - și anunță că primește ,obiecte stranii". Pe (simboluri, simboluri...) Intrarea Labirintului. A fost, la viața lui, un om de labirint, care-a cunoscut lumea
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
simboluri - sunt în Mosquitoes oarecum învăluite în ceață. Ce putem găsi în roman e tema alienării de societate a adevăratului artist, dar Faulkner urmează aici o concepție modelată în mare parte de scriitorii romantici de la începutul secolului al nouăsprezecelea și decadenții fin de sičcle. Gordon, de exemplu, e mai apropiat de rătăcirile lui Aengus al tânărului Yeats decât de Prufrock al lui Eliot, și încă mai apropiat de počte maudit-ul decadenților de secol nouăsprezece." (Brooks, 1980: 145). Mosquitoes e, dincolo de toate
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
parte de scriitorii romantici de la începutul secolului al nouăsprezecelea și decadenții fin de sičcle. Gordon, de exemplu, e mai apropiat de rătăcirile lui Aengus al tânărului Yeats decât de Prufrock al lui Eliot, și încă mai apropiat de počte maudit-ul decadenților de secol nouăsprezece." (Brooks, 1980: 145). Mosquitoes e, dincolo de toate acestea, o scriere de interval - o încercare de a aproxima vidul personajelor și vidul acțiunii. Faulkner s-a străduit să compenseze absența narațiunii consistente structurând acțiunea după un model cronologic
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
unei lumi, cât și modul în care această lume ar trebui interpretată. Ștefan Bănulescu pune o oglindă în fața crepusculului bizantin al Metopolisului. Narcisismul creației este dublat de narcisismul interpretării incluse în textul întemeietor. Act de multiplicare vicioasă a unei estetici decadente, dar și de salvare a unei lumi ce - altfel - ar fi pierit iremediabil.
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
monștrii lynchieni nu au nimic feeric, și, din fericire, nici plictisitoarea recuzită de efecte din filmele gore, ei sunt produsul unui romantism întunecat cum este cel german cu note de un grotesc hoffmannesc derivat pînă la rafinamentele maladive ale esteticii decadente, așa cum am putut vedea în Twin Peaks (1990) sau în Blue Velvet (1986) peste care plutește ca un văl un indicibil sentiment al voluptății răului. Extraordinar în filmele lui Lynch este o anumită psihologie abisală a monstruosului, cu cîntecul ei
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
argumente peremptorii că dislocările sintactice care confereau mai mult decât orice un caracter "bizar", "ininteligibil" etc. sintaxei lui Cantemir erau rezultatul aplicării conștiente, intenționate a unei figuri de stil, folosite încă în literatura greacă și latină (în special în perioada decadentă, "manieristă", a acestora) numită în greacă hiperbat, iar în latină uerbi transgressio. Desigur, această figură de stil era prezentă și în manualele de retorică din epoca lui Cantemir, de unde a putut să o cunoască și principele: virtuozitatea extraordinară cu care
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
zîmbet de sărbătoare pe buze, cu aere de Ťarbiter elegantiarumť, d-l H. Viftimiu se plimba majestuos printre plebe, care, umilă, i-a adus laurii celor 50 de reprezentații ale ŤMeșterului de la Argeșť. Pălăria gris, tip vechi, genre romantic, nu decadent, cît și jacheta și pantalonii cadrilați, tot atît de banali ca și ai eroului său Slivsky din ŤTragedia unui tragedianť dădeau acestui poet al marelui public un aer pitoresc. Farmecul eleganței, originalitatea și știința de a se înfrumuseța erau concentrate
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
odorate, drojdii, excese, tot ce este și al naturii. Rabelais trăind printre senzații și idei, imită firea omenească, viziune mult mai apropiată de zilele noastre decât clasicismul francez de peste două-trei veacuri. Pe lângă masivul, necioplitul Gargantua, pe lângă feciorul său, Pantagruel, rafinat, decadent, îl vom avea, în final, pe Panurge, personaj coborât din poveștile, din basmele, legendele , miturile populare din care va ieși , mai tîrziu, în Franța, Figaro al lui Beaumarchais. La noi exista și există încă popularul Păcală... Nu ducem noi lipsă
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
rimei, pietrei, omului, moșiei - forță lui s-a lovit necheltuită și multă, ca o muscă, de zidul lumei... Rodion a sucombat. Era matur. Poate că maturitatea lui ar fi putut continua durată. El știa însă că de aci încolo începe decadenta. Insomnia și scrisul îl supărau, cu imaginea lor de perpetuitate. A vrut să rămîie matur. E frumos să rupi viață și să spargi pîntecul cu fecundație și crierul să-l arunci cu moarte. Cînd l-am înmormîntat, era toamnă..." Cu
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
l-au făcut să se întrebe cum se explica faptul că regimul care îl condamnase la închisoare ca urmare a vânătorii de intelectuali se liberalizase într-o asemenea măsură, încât permitea o dezbatere publică despre un poet socotit până deunăzi decadent, lăsând la o parte faptul că fusese simpatizant legionar și scrisese o apologie în versuri a lui Hitler, sau despre doi dintre protagoniștii unei arte abstracte și dificile, la antipodul realismului socialist. A fost de față la cele trei scurte
Oul dogmatic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4158_a_5483]
-
Hikmet, nu se simțeau îndemnați să semnaleze și cazul unui român împotriva căruia se dezlănțuise toată propaganda jdanovistă a țării sale și-i intentase un stupid proces pentru „putrefacție” și „pornografie” pretinzând că el, pălmașul și proletarul, ar fi poetul decadent al boierimii! Noul său traducător aduce în discuție toate aceste aspecte, și restabilește multe adevăruri. Tot el constată însă, aproape admirativ, dificultatea limbajului arghezian, de natură să-i dezarmeze pe cei care îl traduceau folosindu-se, deseori, de traduceri brute
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
potentați vestea despre doctorul miraculos care, în misteriosul său sanatoriu, le redase vlaga cine știe cărui dictator sud-american, vreunui tycoon japonez, unui rege al industriei constructoare de mașini din America sau Germania, vreunui prinț arab sau cine știe cărui cineast italian, vreunei doamne din decadenta aristocrație engleză, ca să nu mai vorbim de vetustele personaje ce conduc lumea socialistă; și așa au devenit cunoscute faptele care, neîndoios, reprezentau o binecuvîntare destinată muritorilor de rînd și nu aveau să rămînă privilegiul unor happy fews, al unui beautiful
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
ții șirul, despre prizonierat (o formă dintr-atîtea...), despre îmbătrînire. Despre un soi - paradoxal, ca toată cartea - de self-esteem la care ajung, cu experiența, tocmai femeile pe care nimeni nu mai dă doi bani. O luptă pentru supraviețuire schimbată într-un decadent rafinament. Felul lor de-a se găti? Asemeni cu cochetăria de pe urmă a bătrînelor bolnave, cerînd să li se satisfacă ultimul, neînsemnat capriciu. Apoi? Scăpată de infern, ce poate să te mai aștepte decît lînceda, parșiva călătorie spre Paradis.
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
doar începutul. Urmează o afirmație care îl poate lăsa pe cititor fără respirație: "Literatura pură, poetică sau ficțională, procura atît în anii '50 cît și în anii '90, o ciudată insatisfacție, pînă acolo încît ficțiunea risca să fie considerată suspectă, decadentă sau iresponsabilă și asimilată cu minciuna. Imperativul moral era - și într-o epocă și în alta - angajarea politică, constrînsă și unidirecțională în anii '50, liberă și plurală în anii '90, dar considerată, în fond, obligatorie în aceeași măsură. Să ne
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
ca instanță reprezentativă cititorul obișnuit, ci autoritățile regimului comunist. Altminteri îmi este imposibil să-mi imaginez un cititor format la școala interbelică ajuns în situația să disprețuiască ficțiunea (mai mult, să o considere suspectă), pe care să o resimtă ca "decadentă", "iresponsabilă" și să o "asimileze cu minciuna". Și, eventual, să-l vedem pe același cititor care apucase să-i citească pe Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Anton Holban sau Max Blecher dînd buzna să-și cumpere Mitrea Cocor sau Așa s-
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
Oana Roman renunță să mai frecventeze cluburile din Capitală. Fiica fostului premier Petre Roman explică și motivul unei asemenea decizii: ”ceea ce se întâmplă acum în multe dintre cluburile din București e ușor cam... prea decadent pentru gustul meu”. Fosta prezentatoare a emisiunii ”Incredibil” de la postul Antena 2, Oana Roman, se pare că s-a retras nu doar din televiziune, ci și din lumea agitată a cluburilor bucureștene, scrie ring.ro. Ritmurile dezlănțuite din cluburi nu
Oana Roman: Distracția din cluburi, prea decadentă pentru gustul meu () [Corola-journal/Journalistic/73273_a_74598]
-
poate, la o vârstă la care văd altfel lucrurile și îmi găsesc liniștea citind, stând cu prietenii, văzând un film bun, departe de cluburi. Plus că ceea ce se întâmplă acum în multe dintre cluburile din București e ușor cam... prea decadent pentru gustul meu”, a declarat, pentru „ring”, Oana Roman. Vedeta mărturisește că, acum, are alte metode de revigorare, și de multe ori apelează la diverse tertipuri pentru a se bucura de intimitate. ”Mă relaxez citind. E pasiunea mea cea mai
Oana Roman: Distracția din cluburi, prea decadentă pentru gustul meu () [Corola-journal/Journalistic/73273_a_74598]