1,690 matches
-
fost și director al Editurii Hyperion din Chișinău. În 1994 a devenit președinte al Partidului Forțelor Democratice din Republica Moldova. În 1998-1999 este vicepreședinte al Parlamentului, iar între 1998 și 2001, președinte al Comitetului de cooperare cu Uniunea Europeană. I s-au decernat Premiul „Nichita Stănescu” pentru poezie (1995), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1996) ș.a. De la o poezie a fervorii adolescentine, cultivată în volumul de debut, Stâlpul de foc (1988), M. se înscrie din ce în ce mai pregnant într-o formulă pecetluită de imaginea ruperii
MATEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
preocuparea de a fi concordant cu spiritul stilistic al liricii românești moderne (alcătuiește, de altfel, și o antologie de lirică românească, apărută în Iugoslavia, la Split, în 1973). Pentru versurile cuprinse în culegerea Ochii și ploile (1972) i-a fost decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov . Câțiva ani mai târziu, același premiu încununează florilegiul Euridice (1976), remarcat de cronicari ca un reviriment în producția literară a poetului. Din acest moment ambianța devine predominant solară, iar modalitățile stilistice predilecte sugerează unele reminiscențe
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
1930) și Focurile primăverii și flăcări de toamnă (1935). Rafinat colecționar de artă, grafician și cronicar plastic, a fost mult timp (1928-1946) inspector, apoi inspector general în Ministerul Artelor. În 1933 Academia Română îl cooptează ca membru corespondent. I s-a decernat, în 1965, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Angajat în campania inovatoare dusă de Ion Vinea, mai târziu și în cea a lui Tristan Tzara, marcat de Baudelaire și Oscar Wilde, la douăzeci și unu de ani semnatar al plachetei de proze poematice
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
inedite: aceea de a-și rememora biografia de cititor și de a-și recupera afectiv începuturile. Intrând în politică, devine președinte al Partidului Alianța Civică și este ales senator (1992-1996). Din 1997 este membru corespondent al Academiei Române. I s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1990). Debutează cu Literatura română de azi. 1944-1964 (1965), volum scris în colaborare cu Dumitru Micu. Acestuia i-au urmat Lecturi infidele (1966) și Metamorfozele poeziei (1968). La scurt timp, Contradicția lui Maiorescu (1970) inaugurează o serie
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
ani, filosofia culturii. Debutează în presă în 1956, iar editorial, în 1963, cu volumul Romanul monumental și secolul XX (Premiul Uniunii Scriitorilor). Autor al unei opere impresionante, I. este din 2001 membru de onoare al Academiei Române. I s-au mai decernat Premiul Academiei Române (1979) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1986). Preocupat de necesitatea „cernerilor” succesive, crezând în „nevoia confruntărilor de sine” și în problema dificilă a devenirii ferite de trădare, I. este o figură inedită în spațiul scrisului românesc. Cititorul
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
de teatru, scenarii TV, schițe și scenete umoristice pentru radio nu sunt transpuse decât parțial în cărți: O vară fierbinte (1984), Carlo contra Carlo (1995, Premiul Asociației Scriitorilor din București) și Comedii... și ceva drame (2000). În 1988 i se decernează din nou Premiul Asociației Scriitorilor din București, pentru Așteptam pe altcineva (publicată în revista „Teatrul”). Înscriindu-se în tradiția dramaturgilor cu experiență scenică, I. propune publicului (cititor / spectator) secvențe din „comedia” vieții într-o manieră definită prin simplitate (structurarea piesei
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
a existenței unei culturi înalte naționale în Evul Mediu românesc, alături de imnografie, istoriografie, carte juridică etc.” Elaborată în colaborare cu Doina Truță, lucrarea Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (I-IV, 1985-1989; Premiul special pentru studii etno-antropologice „Pitré-Salomone Marino”, decernat de Centro Internazionale di Etnostoria, Italia), impune prin rigoare metodologică, prin minuția cu care înfățișează, aproape micronic, categoria poetică avută în vedere. Este prima cercetare de acest tip din literatura română de specialitate, în care metoda clasică istorico-geografică este aplicată
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
Literatura și arta”. Este președinte al Asociației „O. Ghibu” a Astrei; din inițiativa ei organizația și-a reluat activitatea în 1994. S-a implicat activ în procesul de renaștere națională și de democratizare din Republica Moldova. În 1992 i s-a decernat Premiul Fundației Culturale „Iancu Flondor”. Debutează în presă în 1968. Primele plachete de versuri - La șezători (1975) și Trecere în alb (1980) - poartă amprenta unui accentuat romantism adolescentin, transcriind stări și ipostaze în care dragostea poate ajunge la beatitudine. Cărțile
JOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287675_a_289004]
-
multe funcții importante: șef al Direcției Artelor de pe lângă Sovietul Miniștrilor al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (1947-1949), secretar responsabil (1946-1947) și vicepreședinte (1957-1965) al Comitetului de conducere a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldova, redactor-șef al revistei „Nistru” (1961-1964). I se decernează titlul de Scriitor al poporului (1982), este laureat al Premiului de Stat. În 1984 a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a RSS Moldova. În perioada interbelică a colaborat la „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Bugeacul”, „Gazeta Basarabiei”, „Itinerar
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
Interogatoriu (1948). După august 1944, i se încredințează varii funcții administrative în recent înființata Uniune a Scriitorilor. Autodidact, a debutat devreme, în revista „Bluze albastre” (1930), colaborând ulterior și la „Șantier”, „Vremea”, „Cuvântul liber”, „Tinerețea”, „Flacăra”. În 1950 i se decernează Premiul de Stat pentru romanul Sfârșitul jalbelor. Între 1956 și 1966, în urma unor luări de poziție ce contraveneau dogmei politice a epocii, i se interzice să mai publice. În cadrul istorico-politic al României postbelice, în care regimul comunist se instaurează agresiv
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
cu atat mai mult, suma total) a cheltuielilor naționale ale Americii tot r)mane disproporționat de mare. Suma cheltuielilor este reflectat) de rezultate, așa cum sugereaz) câteva exemple. În cei 29 de ani care au urmat relu)rii, din anul 1943, decern)rilor Premiilor Nobel destinate științei, americanii au câștigat 86 din cele 178 acordate (Smith și Karlesky 1977, p. 4). În 1976, am devenit prima tar) din lume care a luat toate Premiile Nobel. (Acest lucru bineînțeles c) a condus la
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
jucat pe scena Teatrului Național din Craiova. Între 1964 și 1966 a funcționat ca profesor de limba română la școala din Grindu (județul Ialomița). Debutul publicistic a avut loc în 1964 la revista „Luceafărul”, care, în același an, i-a decernat și un premiu. În 1965 i se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cartea de debut, Geamul dinspre drum. Volumul de nuvele Geamul dinspre drum, ca și cele care i-au urmat, Amintiri simple (1966) și Hora de duminică (1972), indicau
GEORGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287225_a_288554]
-
Robbe-Grillet. De excepțională acuratețe și expresivitate sunt și tălmăcirile din literatura italiană (Emilio Cecchi, Pirandello ș.a.), traducerea romanului Ghepardul al lui Lampedusa fiind distinsă cu un premiu al Uniunii Scriitorilor (1964). Un alt premiu al Uniunii Scriitorilor i s-a decernat în 1977, pentru transpunerea în limba română a poemelor lui Lautréamont, Cânturile din Maldoror, de un deosebit rafinament în echivalările lexicale și în frazare. SCRIERI: [Versuri], în Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 357-363. Traduceri: James
GHEORGHIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287237_a_288566]
-
de Științe Sociale și Politice de la înființare (1970), președinte al Comitetului Național de Literatură Comparată (1975); a condus Accademia di Romania de la Roma între 1991 și 1997. În 1972 a fost visiting professor la Universitatea din Amsterdam. I s-au decernat ordinele Meritul Cultural (1971), „23 August” (1974), „Kiril și Metodie”, acordat de Guvernul Bulgariei (1977) și Meritul Cultural Italian, în grad de Comandor (1978). I s-a atribuit, de asemenea, Premiul Herder (1988). Adevăratul debut editorial pentru D.-B. are
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
onoare al revistei „Euphorion” (editată din 1990 la Sibiu). Debutează în „Jurnalul literar” (1939), primind în 1947 Premiul „E. Lovinescu” pentru manuscrisul Alfabet poetic, ce nu va fi tipărit decât la debutul în volum, în 1964. În 1968 i se decernează Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, căruia îi urmează șapte premii ale Uniunii Scriitorilor, Medalia Goethe a Institutului „Goethe” din München (1982), Premiul European pentru Literatură (Vârșeț, Iugoslavia, 1990), Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” (1997) ș.a. După 1990, va deveni
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
mai multe rânduri a beneficiat de burse în Franța (1986-1987, 1989, 1992, 1994, 1996, 2000). A fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1982, 1985), pentru eseul Mâna care scrie. Spre o poetică a hazardului (1994), căruia i se decernează și Premiul Academiei Române, și pentru volumul de poezie Vocile (1998). Colaborează la „Steaua”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna”, „România literară” ș.a. În 1992 primește titlul Chevalier des Arts et des Lettres, acordat de Republica Franceză, iar în 2000
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
propriu-zis o îndeletnicire stabilă, și anii în care a fost metodist la Casa Centrală a Creației Populare (1966-1968) nu fac decât să sublinieze acest lucru, accentuat și de statutul său de pensionar al Uniunii Scriitorilor. În 1979 i s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București. G. a refuzat orice înregimentare și subordonare, și nu numai din motive de boemă artistică sau juvenil spirit de frondă. Opțiunea sa pentru o existență liberă reprezintă un act de protest față de regimul totalitar, tot
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
este președinte al Uniunii Cineaștilor din România etc. A primit distincții românești (Steaua României, Ordinul „Tudor Vladimirescu”, Ordinul Muncii, Ordinul 23 August ș.a.) și străine (Ordinul de Merit al Republicii Italiene, Ordinul Artelor și Literelor Franceze ș.a.). I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1975), Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române ș.a. După debutul cu versuri în revista „For” a Liceului „Frații Buzești” din Craiova (1935) și placheta de versuri Anna-Mad (1942), primul excurs istorico-literar al lui G., Modalitatea conformistă a dramei
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
și la Școala Medie nr. 11, actualul Colegiu Național „Cantemir Vodă” (1950-1965), ambele din capitală. În 1962 este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea volumului de poezii Cât cuprind cu ochii de Méliusz József, iar în 1984 i se decernează, din partea Uniunii Scriitorilor, un premiu special pentru întreaga activitate literară. De orientare tradiționalistă, adevărată matcă stilistică a poeziei transilvănene, dar delimitându-se la nivelul registrului tematic de „dezrădăcinarea strict sămănătoristă, de opoziția sat-oraș, din lirica unui Goga sau Iosif” (Pompiliu
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
socialistă” ș.a. Între 1982 și 1985 a condus cenaclul literar „Luceafărul”. Din 1989 este deputat al poporului din URSS, iar din 1991, prim-vicepreședinte al Parlamentului Moldovei. Din 1994 a reprezentat Blocul Intelectualilor și Țăranilor din Moldova. I s-au decernat mai multe premii, între care Premiul revistei „Convorbiri literare” (2001) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1998, 2002). Poezia de început a lui H. poartă pecetea ocazionalului (Zilele, 1977), dar și a unei tendințe învederate spre reflecție filosofică pe marginea
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
Cioran și Jeanne Nicolesco, s-a realizat în 1952 un număr special (supliment) al revistei „Preuves”, „publicație a congreselor pentru libertatea culturii”, intitulat „Terre roumaine”. G. a semnat aici un articol despre „trădarea” lui Mihail Sadoveanu, căruia tocmai i se decernase Premiul Stalin pentru literatură. Construit ca un comentariu-mărturisire, articolul, consacrat cărții Adrianei Georgesc-Cosmovici, Au Commencement était la fin, reprezintă în același timp o adevărată mea culpa a prozatoarei pentru anii petrecuți de ea în serviciul propagandei comuniste din România. Din
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
Gianfranco de Turris, 1972), O falie în timp (1975) ș.a., a prefațat ediții din Mark Twain, Villiers de l’Isle Adam, R.L. Stevenson, H. G. Wells, Stanislaw Lem, Vladimir Colin ș.a. Pentru întreaga activitate pe tărâmul promovării SF, i s-au decernat Premiul Special „Europa SF” (Triest, 1972), Marele Premiu al Ministerului Culturii și Artei din Polonia (1973), Premiul Harrison, conferit de World SF (Brighton, 1984) ș.a. Debutând ca poet și păstrând un lirism discret și captivant în tot ce a scris
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
Romanice și Clasice (1947-1964); funcționează în continuare la Ministerul Afacerilor Externe (1964-1984) ca reprezentant al României la UNESCO (1965-1971) și ambasador cu misiuni speciale (1972-1975). Este primit în 1982 în Academia Europeană de Arte, Științe și Literatură. I s-au decernat Steaua Republicii clasa a IV-a, Ordinul Muncii clasa a II-a, Ordinul 23 August clasa a II-a, Ordinul Național al Belgiei în grad de Mare ofițer (1970) ș.a. Dacă preocupările didactice ale lui L. se concretizează într-un
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
Suedeze și membru al Academiei Iugoslave, fiind distins cu titlul doctor honoris causa al universităților din Montpellier, Lyon și Aix-en-Provence. Face parte din Biroul Societății Internaționale de Științe Fonetice, din Comitetul Internațional al Slaviștilor ș.a. În 1980 i s-a decernat Premiul Herder. Autor al unor lucrări clasice în domeniul lingvisticii, precum Filosofia cuvântului (1946) și Istoria limbii române (I-VI, 1938-1966), R. este și un mare om de cultură, un mentor și un remarcabil editor, care i-a publicat pe
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Bergen (1928). A exercitat funcția de director general al teatrelor și a asigurat direcția Teatrului Național din București (1928-1929), ulterior, în ianuarie 1930, fiind instalat la conducerea Direcției Educației Poporului, unde va rămâne până în ianuarie 1931. În 1929 i se decernează Premiul Național pentru literatură, iar în mai 1939 este ales, la propunerea lui Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române, rostind în mai 1940 discursul de recepție Lauda țăranului român. După romanul Jar (1934), publică ultima sa operă epică amplă, Gorila (I-
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]